PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cântec pentru o vioară de Cremona Text postat de Vasile Hurmuzache Acordurile lirei… iar ard şoptit sihastre Ca nişte psalmi de crini într-o Ideie sfântă, Când sufletul dă mâna cu zările albastre În lacrima pe care privighetoarea cântă. Îmi toarnă Necuprinsul azur în călimară, Cupola foii albe e templul meu de ins, Pe-ascuns mă naşte Timpul ca magică vioară Din coapsa unei stele şi-a unui flaut nins. Când viscolul pe frunte cu-arcuşul mă atinge Misterioase strune vibrează şi se frâng, În sala de concerte a sufletului ninge Şi Oameni de Zăpadă aplaudă şi plâng. În clipele senine pe strune se strecoară, Vin fluturii iubirii din orizont amar Şi locuiesc surâsul – cea mai înaltă gară De unde plec orchestră şi-n cântece tresar. Atât nu ştiu în Cântec – un imn pentru Plecare… Cât lutul n-are aripi , vioara n-are cer. Voi căuta- cât încă sunt nuferii în floare – O lebădă, să-mi fie maestrul lutier… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Astept acordul pentru a publica poezia in revista Absolut. [email protected]   Postat de catre Alensis De Nobilis la data de 2012-12-21 00:49:15               D-le Adrian Mihai, am postat comentariul de care am pomenit, din grabă şi neatenţie, la textul .. Ne legitimam ". Scuze.   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-12 06:20:33               D-le Adrian Mihai, vă adresasem un comentariu consistent, care mi-a fost invalidat, probabil de un editor extrem de pudibond, scandalizat de un diminutiv. Îl voi reposta mai târziu, fără ,,buba"... Mulţumesc pentru trecere şi semn.   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-10 06:30:23               Şi, mărturisesc cu mâna pe aripă.... Cu stimă, V.H. Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-07 19:43:13 mărturisirea dvs sinceră, dle v.h., îmi reaminteşte un distih de demult: la ţigan să nu-i zici "cioară" că se şucăre şi zboară! ps. lăsând răutăcismele deoparte, mă raliez şi eu părerii conform căreia poezia are multe părţi bune, chiar foarte bune, fiind, totuşi, perfectibilă. poate mai revedeţi anumite pasaje...   Postat de catre adrian mihai la data de 2012-12-08 13:58:16 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               D-lor Epigramist şi Ştefănescu, mulţumiri pentru sfaturi, trecere şi semn.   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-08 06:04:08               @Vasile: Te-ai impiedicat pe trepte chiar de la prima strofa, dar ti-ai revenit miraculos pe parcurs, salvand pana la urma poemul. Recheshila are dreptate, prozodia scartzaie. Cel putin in prima strofa. Dar se poate remedia.   Postat de catre General Motors la data de 2012-12-07 19:45:38               Stimată d-nă/d-şoară, în primul rând mulţumiri pentru lectură şi aprecieri. Este o poezie foarte veche, scrisă cu zeci de ani în urmă, şi nu a fost postată sau publicată undeva.. Într-adevăr, mi-a plăcut şi îmi mai place încă poezia lui A. Andriţoiu, acesta fiind între primii mei favoriţi atunci când vreau să mă delectez cu o poezie ,, frumoasă “. Dar când am scris această poezie, citeam pentru a treia oară ,,Stradivari”, spre a încerca a înţelege de unde vine unicitatea viorilor sale. Şi, mărturisesc cu mâna pe aripă, că nu are a face cu mâinile şi talentul său, sau cu materialele folosite, ci ţine de ceva inefabil, dincolo de limitele înţelegerii noastre. Vă mulţumesc mult şi pentru poezia postată, parcă aţi citit în sufletul meu ce îmi place şi ce nu. Cu stimă, V.H. p.s. iata strofa pe care mi-am pregătit-o drept epitaf: Şi cum Iubirea-i unicul izvor Ce-mi spală Veşnicia de năluci, Cu inima în palme, cânt şi zbor, Privighetoare-n jurul unei cruci…   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-07 19:43:13               păi ce cusur îi găseşti, ameţitule? în comurile tale doar atacuri la persoană şi caterinci de 2 bani. nimic despre text.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-12-07 19:21:48               bre, fane, ai vreo problemă cu auzu? nu mă interesează omu ci poezica...iar părerea mea e că în penibilul prozodiei seci e monumentală.care-i problema ta, să-mi comentezi commurile?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-07 19:16:36               bre recheşane, lasă omu-n pace... în genul ei, poezica e reuşită. ia un gît de prună şi culcă-te.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-12-07 19:14:55               of/of/of, sile, obidit și frustrat trebuie să fii ca să pui botu așa la orice stea virtuală!ai fost tu la Viana, bade scîrțan, oare...io am fost și ghici ce am văzut acolea. bine am văzut dăștia lingurari scripcari ca tine care cerșeau o atenție cîntînd din scremone pe ulițe, dar și muzee, bre, dar nu ți le numesc pînă nu aduci demn și bărbătește sursa despre Hokusai. pînă atunci ești zdreanță, talaș dă scremona.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-07 19:11:07               ,,iaca, sile petreuş fudulie ş-un arcuş iară lebăda prea friptă primadona ţi-e pă criptă... tara/ram/tam/tam!" ( gHEORGHE RECHESAN) când umblai pe la Viena, muza ta cu haripi fripte ai halit-o ca hiena, 'geaba vrei să dai cotite!   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-12-07 18:31:31               Mi-a plăcut mult. Stea. (Curiozitate: a mai fost postată undeva?) Şi-un dar, întru dragostea pentru viorile Cremonei: Vioara din Cremona + Alexandru Andriţoiu Vioara-i ca din lemn de trandafir Şi are umăr suplu ca madona. Cioplindu-şi-o cu mâinile-i subţiri, Neîntrecutul meşter din Cremona, Încă-nainte de-a o isprăvi, I-a ascultat în vise melodia. Cu dălţi subţiri a rotunjit-o şi Cu-amurguri dulci i-a poleit cutia. I-a smuls din suflet strune şi din nerv – Şi-a-mprumutat de la ciripitoare Prelungul tril. Rămas el însuşi serv În faţa artei lui nepieritoare, S-a minunat de strunele răzleţe Şi s-a temut de-atâta frumuseţe. Dar gloria nu şi-a oprit-o lui, Nici nu şi-a scris în lemn stelarul nume, Ci a lăsat vioara fiecărui Va dobândi, cântând cu ea, renume. El şi-a trimis vioara-n omenire Ca roşie şi dublă moştenire. Din veac în veac, exod de cântăreţi Îşi pun în dreptul inimii vioara, Stârnindu-i necurmate frumuseţi Şi-ajung, prin struna ei, nemuritori. Se sting şi lasă altora comoara. Şi toţi au un pomelnic glorios, Prin cărţi celebre numele le umblă. Doar, în Cremona, meşterul sfios S-a-nfăşurat în şaluri lungi de umbră Şi-a pogorât, ca ploile, în lut – Pe pieptul lui cresc limpezi trandafirii. Modest, el s-a retras necunoscut, Dând altora putinţa nemuririi.   Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2012-12-07 18:09:45               iaca, sile petreuș fudulie ș-un arcuș iară lebăda preafriptă, primadonă ți-e pă criptă.... tara/ram/tam/tam!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-12-07 10:53:55	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE