PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
extrase din atlasul unei lumi dificile Text postat de Leonard Ancuta demult, cînd nu aveam ce mînca am strigat cu gura deschisă; ecoul mi-a adus o bucată de pîine. cînd am vrut să iubesc, femei au crescut pe nordul meu ca muşchiul pe copac. cînd a venit vremea să gîndesc m-am așezat sub cerul înstelat și-am așteptat; un copil eram căutînd privirea părintelui, dar din cer a căzut un meteorit; am luat bucata aceea de piatră și-am aruncat-o strigînd: tu care mi-ai trimis o piatră ia-o înapoi, prefer să nu gîndesc. demult, cînd nu aveam ce mînca am strigat cu gura închisă. din ochii mei durerea a curs în interior și m-am prăbușit ca un îndrăgostit nemărturisit sub sărutul oceanului. în țara coloșilor care strîng în pumn oameni să-i atîrne de cer mi-aş dori să fiu mai puternic decît un stejar să-mi înfig picioarele în pămînt pînă ating sîngele oamenilor cu tălpile voi merge pe el cu ochii închiși cu braţele întinse în noapte pînă voi ieși din întuneric la fel cum iese din mormînt țipătul unui îngropat de viu cînd fac dragoste cu tine am ţipari electrici în sînge și-mi pun un bec între degete la picioare și la fiecare sărut se face lumină în întreg universul dar eu ţin ochii închişi nu cumva să te scap parcă te-am prins între gene într-un tablou tăiat în piatră de o mînă care nu tremură el îşi tăia venele cu o coardă de vioară dar sîngele lui nu voia să curgă și trupul i se făcea tot mai mic încît lumea s-a simțit datoare să intre puţin cîte puţin înăuntrul lui pînă a intrat toată în jurul lui rămăsese nimicul dar şi nimicul a ieşit din el însuşi ca dintr-un costum de cosmonaut şi s-a ascuns între puls și respirație el a privit o vreme în jur și a oftat din adîncuri sorbind puternic aer în piept pînă s-a tras cu totul în sine. apoi mulțumit de ce a făcut s-a aşezat la capul umbrei sale. o altă zi de împins pereții cu palmele dincolo de grădină sau de stradă. o zi în care m-apucă mutatul mobilei și-mi vine să-mi așez patul de-a curmezișul în intersecție la universitate. o zi în care vreau să împing tavanul cu lacrimi de bucurie curse în sus să fiu un om cu o mie de etaje privind lumea cum se face mică. dar astăzi e ziua în care împing în pereți și-i simt cum intră în mine. îmi doresc să am putere să-i împing dincolo de intersecție, dincolo de oraș, dincolo de munți măcar să-i pot duce departe de casă, departe de stare sau numai să-i scot de sub piele. să-i îndepărtez de locul acesta unde s-a făcut iarnă de parcă a înghețat iadul și ninge pînă se vorbește că fulgii sunt resturi de stele. nopțile alerg prin ziduri după vise rămase în cărămizi dimineața sunt singur și viața mea e ca un miros impregnat în tencuială. așa că mă trezesc și încep să împing în pereți a nu știu cîta oară împing și nu pot. nu pot împinge pereții ăștia pînă la tine. în mintea mea se macină statui de lumină din praful lor aștern oglinzi în care se află trecuturi și viitoruri și unde marii alchimiști ai iubirii au îngropat cerul cu toate corpurile care îl locuiau. în sufletul meu lumina se depune ca o brumă pe trupuri înghețate suflu asupra lor pînă le dau viață și în mine mai moare un om. atunci în spatele fiecărui corp ceresc se naște o lume inversă văzută ca un castel înecat într-un lac; și cînd nu vor mai fi oameni de murit în trupul meu la castel vor trage trei salve de tun. lumina e pe sfîrșite, voi macina umbre să fac din ele umbră mai deasă atîrnată de oameni asemenea unei cozi de cometă. cînd macini umbre ți se face brusc teamă și atunci fiecare cuvînt e un nasture ce încheie haine întunecate. cele mai frumoase sînt serile cînd oamenii se împart unul la altul și ajunge pentru toată lumea; cometele se prefac în amintiri iar eu îmi lipesc urechea de pămînt să aud toate acele povești - atunci te simți o simplă bucată de lemn care ține în ea toate icoanele. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE