|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
(lui L.)
-Fiti desavarsiti.
Semnele unui citat în paragina bântuie rebusul trairilor, invocat de problema tunsa de spini a orgoliului.
De ce-a disparut dragalasenia din lume? Toate replicile atipice au fost luate, ceea ce nu face decât sa extinda limitele cliseului.
De-asta.
Merg cu pasi mari catre un loc sau timp pe care mi le-am dorit altfel. Anticiparea e singurul drog care-mi mai trebuie. Caut prin subsolurile cufarului fleacuri vechi cu care sa ma-mpopotonez. Vreau sa fiu pe masura momentului asteptat. ÃŽmi promit atât de multe... ca sa descopar linii drepte peste planurile mele entuziaste. Era normal. Am talentul de a contempla. Asta ca sa nu recunosc ca-s mic privind cum se traieste, singurul lucru la care n-am dat gres. Nu e vorba de „când†sau de „cineâ€. Hrana mea sunt ei – cu care nu pot îmbraca acelasi palton odata. Dragi oameni învesmantati în strai simplu de frunza si floare, striviti pe-un amurg geros în mocna drumului usor cleios. Obsesia iluziei - cameleon. De-as avea de fiecare data alt picior în alt bocanc, de s-ar inversa rolurile, de-as ajunge furnica printre semintele presarate pe pamântul batatorit, toamna ar parea mai calda, mai scurta.
Obisnuiam sa fiu de-acord – suntem singuri în lume orice-am face, cautam senzationalul ca pe minele de aur ale caror legende au facut semenii sa se-mpuste. Ai putine sanse sa te-afirmi, cauti ceva ce nu s-a mai gasit. Cauti imposibilul. Exista un motiv pentru care ritualurile sunt acceptate drept acte formale. Pentru care au un nume chiar. Si exista un motiv pentru care ele ne lasa reci în cele din urma. Instinctul de reproducere? Un paravan dupa care ne schitam natura, cât mai grosier, cât mai scuzabil.
Ce pretentii de satisfactie spirituala poate ridica oaia, care n-a avut niciodata privilegiul sa numere oameni?
Când înfometeaza, oaia behaie, când se zgârie plânge.
Primavara, oaia zburda.
Oaia n-are constiinta.
Ni s-a dat religia "ca sa ne pacaleasca". Societatea de larg consum – lasa-ma sa te-ntreb. Statutul social, dublat de toate acele motoare fara valoare în sine, a caror greutate sta doar în numar – stimulente. Bagaje ale ambitiei. Dependinte pentru aspiratiile decomandate ale mintilor ordonate si productive. Pot fi justificate cinic.
Totul pâna la asumarea propriilor alegeri.
Rarele momente de intimitate trec pe lânga noi atunci când ne lovim de întrebari, fugim de ele si suntem prinsi de realitati. Insipide, explicatiile. Prea multe nuante pentru lucruri care ne depasesc. Atunci când "împreuna" devine utopie, muscaturile orgoliului devin letale, dar nu, Tata, nu-mi permit sa fiu desavarsit, sa las si sa fiu lasat. În plina dezolare, trebuie sa ridic fruntea, facând ce stiu mai bine. Ma-mbrac în strai de frunze, gaunoase, mâncate de omizi, fie! dar autentice. Destula ceata, cuvintele mari au vârste înaintate la care nu ader. Pomii ciufuliti de anticiparea viscolului se despoaie încet... Zeii coboara de pe piedestale. Profan, Pamântul îsi apartine mai mult decât oricând în articulatii, de unde-am pornit revin, puterea colectivului seaca iarasi. Avem, la pauza de indiscretie cu sine, un "înainte" de privit, la fel cum ne rezervam câte-un "împreuna" de regretat pentru predefinitele momente de melancolie. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Articole in toata puterea cuvantului! Putin sarcastice, putin ironice, putin reale si cu adevarat profunde. Excelent! |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-10 08:23:37 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|