FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Silviu Encica

Colaj. Mortal si atipic. Living. Dans. Grebla dintre pirat si ploaie. Zburd, zburdati, zburdam - sturlubatice poeme pe treapta a treia, dupa eufemism.
Grav. Incerci sa fii. Stanga-dreapta, rapaitul scurt al ploii, aci barbie, aci frunte, spune limpede ca un copil ce-acum invata sa vorbeasca: nu pot. Ziduri de piatra in pustiu. Nimic crocant... Ce, ai uitat ceva? E grandios pustiul, tocmai prin darnicia lui fara diguri.
O noua inghititura, poate ultima oara cand sorbi. Ti-au mai ramas, la brau, opt samburi de lamaie, periplul de martie - catre vocea alunecoasa de care radeai altadata, invazia fantomei Bruneta pe pasii uscati de trufie, legitima infrangere. Gheata febrila, arsuri ingandurate de cicatrice?
Iti imaginezi o lume lipsita de flori. Crezi, pentru un moment, in Orizontala Unita a cui vrei tu. Doar o data. Daca nu mai vrea sa se-ntinda a doua oara? Incepi sa-i cari detalii. Un camp uscat, la care-adaugi tarana, peste care pui ambalaje, fiare ponosite, haine strimte pentru reveriile batranetii, o cana goala, nuci stricate, randunele chircite de Cronos, mizantropia... Mii si mii! Iar furnicile, cioplind malt printre suplicii, un fel de doni ai flerului de papusar. Firul de iarba de-acasa. Cauti sa-ti amintesti cum arata un pardesiu, sa-l arunci peste toate daca nu mai merge.
Desertul nu sta verde ori albastru. El straluceste in prima linie de jos, negru ca omul-frate, peste care pica infrigurate fanteziile Discobolului amator. Faci colaj. Esti mortal. Tipicul zambeste pe harta. Te uitai invers. Uite cum trebuie facut: astepti... Titanic astepti. Infrigurat. Vine? Cine? Ce-ai uitat? Mersul in cerc, da, inseamna ca te repeti. Nu-i nimic, un cerc imperfect e unirea mainilor intinse, de care n-ai aflat din frageda copilarie, desi aveai toate premisele. Destinul ridica din umeri. Sincer. Ce-ai putea cere altceva? Raza cercului desfacut ca o poama creste prin inductie. Imperfect, el se lungeste dincolo de fierberea ascunsa dupa pleoapele fumegande.
Se canta. Linie. Spiritele nu-ti dau pace. E atributul lor de capetenie, sa binecuvanteze straini in ceasul de pe urma. Cine stie? Poate fi halucinatia renuntarii gurmandului din tine, a fost prea grea crucea, prea mare ambitia, prea calda ziua. Desfa canadiana, ca pe-asta o ai pregatita acum in minte, peste demontajul din campia insangerata, barbie sau frunte. Ce te mai repeti... Sensul! Nu e. Te-ai uitat invers si l-ai vazut, trisor comun! Inchide ochii... Asa. Acum mori. Mori de tot. Ce vezi? Pe inima ta infipta-n toti parii motati cu stalpi de electricitate de-a latul Saharei cresc roiurile de lacuste, delicioase... Umbra si hrana. Zumzet. Companie. Cai de rasa. Ce-vrei-tu. Oaza e doar pretextul, bucura-te de infinitul incertitudinii, iubeste nisipul si nu vei vedea nicicand scorpionii tarandu-si veninul pe tine.
De ce-ai ales Sahara?...
N-ai fost niciodata la Sahara...
E localitate Sahara...
E locul unde vei naste, vei plange si te vei transforma intr-un barbat continental-temperat. E locul tuturor nelinistilor. E jelea ochilor nici verzi, nici albastri, ci numai cum e mai rau de negri, peste care sa-ti asterni tu framantarea intreprinzatoare, peste care-ti construiesti TU orasele, sub care nu mai e nimic. Ce cauti?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE