|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Orice scriere are o poveste.
O poveste ruralã are un luceafãr.
Iubitorii oraºului ºtiu: cã tradiþia minte ºi omite; cã luceferii, har ºtiinþei, nu mai au inimã; cã fiecare migrenã conþine însãºi mai multe poveºti.
Morbidicsmul încã e-n faza de proiect.
Morbidicsmul lucreazã cu serii.
..
-Apãi, mã þâcã, mie nu mi-o ajuns a mere de unu' sângur de când îmi zice Nae. Darã tu ghe un' sã ºtii mã!... frajede... Mã! Apã' când îi simþi cum creºte chemperatura-n tine, biatã filã necapsat-nescris-'nochentã... te-i desface din colacul cela.
-Moºule, ascultã. Mã ºtiu dreptu' calitativ, intelighent ºi bine mosorit, sã ierte cinstita-þi faþã. Da'... Cum zic aceºtia de ne botoneazã: mai aproape beu mãtrãgunã decât a-mi perde individu', aplombu', mã! Prinþipu'! unghe-i, bade?
-Da' ºtiu c-ai avut pai de zbârn de unde-ai fi venind atâtu de sânjeriu, mã puºche mã. Unde-i, e-ntr-acela ce-i zice surâsu' fiicãrui nepricopsit de mi-a bate-n clanþe ºi mi-a face umbrã geamului, iarã pe tine de te-a þâne cu ifos, colea-ntre douã dejete - mã, puiule! Ghe m-apãs, unu-s mai dintâi spre fericealã, c-apoi rãboj n-am a cresta, banii mei a numãra, ci mai mult pe-ai altora, nasturii cui te-o fi adus în cale-mi, cã bine-am sã te râºnesc.
-Brree! Da' lungã ºi nãroadã vorbã, ce mai atâta. Sunt: alb. Vezi ce alb mi-s. Bun. Cine m-a fãcut, cine m-a cules dezbârnând paie, nobilã muncã face; sunt cea mai scumpã rolã din cea mai finã ºi rezistentã hârtie, no! Una-i caºu', alt' imaºu'. Am trecut pe dinaintea ochilor ãi mai ajeri , pe dupã costume ca acelea! ghe savanþi - vorbã sã ne fie! Au numai ochii cui nu s-or scurs dupã aºe' lucru de-am ieºit. ªi de bine bine, omul tãu, respectiv, stãpânitu-te-a. Iiiii! Aºe' c-o mustaþã de patru forfece n-or ºti-o descurca, Animale Impudentu cu mâini galbene de tremur'. Ai ajuns slugã la mârþogi de-acestea, înghiþi praf, hurui din zi pânã-n clinchetele mult exclamate de-nchidere. Numai casã de marcat n-aº fi, fereascã-mã!
..
Douã mâini scorþoase schimbã maºinal rolele. Noul-intrat gãseºte condiþiile de lucru sensibil diferite de belicoasele descrieri de la interviu. Sufocat, cu gâtlejul strâns ca o menghinã, hârtiul virgin îºi primeºte soarta - încã e zi de lucru azi, vorbã nu-i - cu braþele desfãcute de, acum bãtrânul, cãsoi de marcat Nae - vacanþa de vis pentru orice rolã cu doctorat de produs finit, evaluat ºi vândut.
***
Povestea s-a transformat din pretext în substrat dupã bunul plac al oricui a privit cu interes acest aspect al efemerului în conflict deschis cu propriile statistici: monºtri care suprimã vânãtorii de recompense cu inepuizabilã vioiciune. Atâta deºãnþare! ªi bunã-i. Dacã e-adevãrat cã toate lucrurile-s grele mai-nainte de-a fi uºoare, riºti ºi casa, doar-doar o transformi azi-mâine-n pensiune, piscinã, jante cromate, poate-o stradã privatã! Lumea-ntreagã, de ce nu? Spunem povestea altuia pentru a ne lãuda posteritãþii cã l-am inventat, pentru a se vedea fãrã urmã de "dar" sau "poate" - ce ochi fin, subtil condei. Tãiem vorba oricui amintindu-ne de-o întâmplare prea bogatã-n învãþãminte. Nu-i permis sã se piardã din vedere umorul cu care-am fost înzestraþi. Lumea - aceeaºi - e la un pas de-a ne cãdea la picioare, numai cã încã n-o ºtie. Ce e "lumea" dacã nu o scenã plinã de figuranþi care sã ne accentueze cu-atât mai bine strãlucirea? -Poveºti? Ce? Din Deltã? Cunosc. Feþi-Frumoºi, da... Femela care pãrea intrigant de interesatã acum douã seri, am uitat - pasionatã de schi? Da, ºi vinuri vechi. Ca ºi jumãtate din populaþia Terrei. Pradã uºoarã. -Poftim? Nu, target-ul n-a fost încã atins, dar creºterea pe ultimul sector parcurge o etapã încurajatoare ºi... Mulþumesc, îmi fac doar datoria...
-Cine? Marþi? Sigur.
-Chiar mi-era dor sã... sã... sã-þi ascult mostrele de romantism naiv, în timp ce-ncerc sã te-ameþesc cu bãuturi ºi vorbe de duh, lãsându-te sã pici de bunã-voie în plasa mea putred de ingenioasã, dupã ce te voi fi convins cu candoare cã ea nu existã. Pãrinþii ºi Zâna Zorilor sunt relicve pe care le pot vizita - la câteva sute de kilometri... Mituri facil tangibile, ºtirile de ieri. Caut sã-mi justific - dar nu. Am foarte clar în cap: în jurul meu, cupluri de convenþie. Fiecare muiere are un bãrbat ºi unul lipsã. Interese mascate. Arivism. Gelozie impostoare. Bufoni. Numai bufoni. De ce? Sunt mai bun de-atât. -Nacafa!
***
Ursul, pe cât se spune, a avut neºansa de-a fi dat în urmãrire. ªi cum alerga el patru ori patru costiº pe-o colinã, animaii uimiþi întreba: "Cumetre Ursu, de ce fugi, Mãria-ta? De cine?"
-Mã cerceteazã, rãspundea el fãrã sã se-abatã. Mama blãniþã, tata blãniþã, toþi ai mei blãniþã. Ciocârlanul, el trãieºte pe picior mare, asta-i ºtiutã...
Unde nu-ncep a fugi care-ncotro.
Maimuþa se-apucã deodatã a fugi ºi ea iepureºte, sprintenã ca darea de seamã a marilor.
Fuge.
Fuge.
Fuge!
Se opreºte.
"Mããã... rog frumos, eu adicã de ce fug? De cine?" Zbârn, mâna-i sare drept în aer. ªi-aºa, începe a numãra, sprânceana-n cap cute-cute de tensiune.
-Mama cu fundu' gol, tata cu fundu' gol... Toþi ai mei... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aud voci(rusine!), linistea e cea mai ciudata galagie. Din vocea lui Creanga, vocea materna si altele... iese...
Da, in final cam asta incerc sa fac. |
|
|
|
Postat
de catre
Silviu Encica la data de
2006-01-10 09:58:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ai o usurinta in scris teribila. Excelenta dibuire in ale artei. Pildele din final explica esenta textului, asa-i? |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-10 08:20:48 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|