|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Vezi mai sus.
A cãzut o frunzã-n cafea.
Afarã, un soare nãuc latrã, câinii ºoptesc dupã portative... E atât de toamnã.
Mâinile þi-au îngheþat.
I-au îngheþat mâinile...
Câinii se spalã. Portativul mozolit înoatã pe spate. Cafeaua mi se-ascunde-n nori. Toamna-ngheaþã.
E-atât de tu...
Te-am uitat în staþie.
Te-am pãstrat în staþie.
Cu alte pretexte ºi spaime ornaþi, ne dãm cotoare degerate. Un zâmbet scheletic planeazã peste cel timp ce numãrã vii, micul nostru dejun.
O ploaie teatralã. O clipã de liniºte. Una de panicã. Mi-e sânge pe buze, îi fac cãrare, îl dau deoparte, aºtept sã sufli, ai îngheþat? Suflã-n locul unde-þi aveai mâini, e-un lucru nou pe toatã ziua care naºte, iar începuturile ne regãsesc tip-til legaþi ºi nedansaþi, pe sârmã - îmi dai o frunte, stai sã cazi, te-am prins... în aer.
Cafeaua latrã; câinii suie-abrupt pe frunzã. Pui geaca ºi ieºi în soare. Mi-a cãzut o staþie-n nori. O uºa se lasã-mpinsã. Lucru nou, legat la brâu, cu fundã - e uºa fãrã clanþã, care se-nchide cu aer aspru de la doi plãmâni la alþii, dus... întors... Hrãneºte norii cu ceva... Momeºte ploaia pe refugiul gol, gol stã-naintea ta de când nici nu mai ºtii.
-Ce-i corect e numãrat.
Vorbã de zarzavagiu.
Acord de camionagiu.
Suntem aºa de la prima stradã pe care þi-am cerut indicaþii. Era înainte sã te fi cunoscut.
Noi.
Ancestrali, dependenþi, respiraþii tãiate-n contratimp, un foarte noi legat la ºireturi, fãrã tu fãrã eu, cãci e-atât de tu ºi nu mai am eu cand stai în nori, tupilatã pe creþuri de celofan, în vârful pilonului de susþinere al refugiului de neuitare. ªi nu e o dovadã, cã-mpotriva religiei ateului, pe care-o sorbeam în raþii dese, aproape continue, de bunãvoie þi-aparþin, realitate singularã printre cuburi la casat? ªi nu eºti rostul cel mai firesc pentru fiecare "da"?
Omul în roºu deschide.
Treizeci ºi doi de câini se pregãtesc - sã muºte, sã taie, sã aibã.
Cenuºiu cu taine mãrunte, tocând în barbã, un braþ cãzut ºi altul tãcut pânã la... tine, soseºte frigurind autobuzul.
Îl vânezi cu pensula.
E cald afarã.
Pe musteþele pensulei, stropi de verde coagulant împroaºcã-n câini.
Norii-ºi beau cafeaua.
Ai ajuns. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Buna Silviu,
am ramas placut surprinsa sa dau de tine in acest mod. Vreau sa te anunt ca organizam intalnire de 10 ani de cand am terminat scoala generala si te rog mult sa ma cauti ca sa putem lua legatura - [email protected]
merci mult,
andreea |
|
|
|
Postat
de catre
andreea guci la data de
2006-05-03 17:50:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc. Nu m-asteptam la apreciere, dar comentariul dv. ma bucura. E prima oara din noiembrie cand intru pe-aici, asa ca in schimb - ce pot sa zic? La multi ani! |
|
|
|
Postat
de catre
Silviu Encica la data de
2006-01-10 02:06:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Din punctul meu de vedere aceasta 'Noima' este plina de farmec. Metaforele se joaca, se ascund, se cearta si se impaca in proza ta..., sau in scurtul tau poem. Scriitura puternica, bine conturata, imagini clare, culori, stari, idei. Textul curge frumos, nu e de loc fortat. Combinatia dintre cuvinte actuale si mai putin actuale, o amintire pictata din plictiseala de-un nor nastrusnic Ce sa zic? N-am observatii - zic doar ca este un text de trei stele.
Felicitari Silviu si scrie tot asa!
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-02 16:45:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120075 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|