|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Nevoia este.
Propozitie simpla din lipsa de probe. Ne-am obisnuit, sunt disponibile pana la irezistibil. Drumul e pulbere fina prin bulele trasate imaginar cu creionul amplei inchipuiri - lumi pasate cu desavarsire de cunoscator, prin care trecatori vom fi si maine.
Pare ca te cunosc, poate pentru ca e prima oara cand te vad. Desi tanar, figura moarta. Urmam chemarea subconstienta, osciland intre combinatii de pasi in dansul instinctelor, tensionate de pura prezenta reciproca. In aer pluteste pofta de libertate si exces, un surplus inexplicabil in economia rezultatelor, pentru care natura umana plateste continuu, placand atacurile de luciditate cu indiferenta - oarecum in deradere. Dorim sa ne pastram privilegiile - in cercurile urzite pe propriile sfere, conducem orice-ar fi. A crede ce crezi e o inregistrare. A crede ce vrei e virtute. Refuzi sa treci de natura moarta a punctelor negre. Ai avea multe de pierdut odata cu controlul imaginar in cangile caruia orgoliul te parpaleste la foc... rezonabil de mic. Privesti pe mine. Ai sa ma ierti, m-am decis sa-ntarzii. Mi-e mila de pereti. Acum un zilion de ani, ursitoarele aveau sedinta programata - ursitoarele s-au imbatat. Neavand asigurare, afacerea s-a sifonat, vezi, au apelat la Craciunul morocanos pentru un sac de binecuvantari stantate "Spre folosul neindoit al comunitatii, din dorinta sincera de sobrietate non-alcool, pentru tineri de pretutindeni etc etc", pecete regala pe daruri ceva mai gratuite decat altele. Prin urmare, m-au gresit si m-au trisat, pacat ca nu erai acolo, cu cinci ori trei ori trei ori cinci - al doilea e "sau logic" daca esti amabil - falange, carpiene si un "meta-" levitand, prost, copil fara jucarie. Ciudat, la raze ies mereu sub forma unei maini. Aceasta... mana, este singura care-mi dovedeste ca exista - exista dinamism. Avem miscare. E suficienta o pauza de monitorizare, in contextul unei aversitati extreme a timpului dinamic relativ la surprize.
As vrea! As vrea sa-ti tin o prelegere despre rostul si sensurile deductibile din complicatul violet. Tot ce pot e sa-ti ofer un dosar cu raze cu nume din litere, cu nume din tus, cu litere din alfabet... suburbic. Vei vedea cinci ori cinci cu meta trei, ori, plutind naroade pe campul memoriei. Asa-zisul nerv numit retrospectiva, in forma casta de falange cu respect etc etc - din dorinta. Gheara interioara, culcata odata peste un motor atrofiat, care te saluta in prezent. Nu din mers. Ar fi condescendenta o prelegere. Fac din tine un personaj, sub imperiul aparentelor, manat de aprigul exces a carei glanda nu se lasa licentiata nici de frica - nici cu pumnul. Te inventez cu creionul mereu ascutit, mai taios - dar tu... tu... Esti prea mult si mic, de te prind ma-ntind ma rupi de te-ntind lesne te-aprinzi, te desprinzi. Te desfaci, in grinzi - pacat ca nu erai acolo - atarni.
Nevoia e un film mut fara subtitrare. In scenariul-joc al persoanelor unu si doi, urma alege. Eu sau tu, poate altfel... Unul va pleca. In spatele cutelor, prin damful naturii oase-boante, oase-oase, sprintena e Perestroika. Sub mort e viu. Cu mana trei respinge persoana... stii tu, cu pleata, cu vantul, cu basmul - persoana vorbirii indirecte. Privirea ta pe mine jar, am uitat, sunt refractar. Gheara e pentru chipuri secate de sine uitare. Perdeaua-i usoara, masca veche. Priveste-te... atent. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Desigur ca fiecare simte nevoia sa depaseasca linia, dar cine stabileste care este linia sau unde este linia? Nimeni nu o poate face, conceptul este relativ si asta pentru ca posibilitatile omului sunt (aproape) nelimitate. De unde rezulta ca nici acest 'exces' nu poate fi considerat realmente exces, nu poate fi stabilit cu exactitate.
Ne calcam unii pe altii, intr-adevar, ca ne place, ca nu ne place. Poate fi si din obisnuinta sau ignoranta sau din pura lipsa de altruism, pentru ca propriul 'sine' va fi intotdeauna plasat in centru, totul se raporteaza la el, chiar si binele pe care suntem convinsi ca il facem pentru celalalt, in realitate tot pentru satisfactia proprie il facem.
Cat despre incapatanarea oamenilor de a fi ei insisi, nu pot sa o privesc decat cu admiratie.
Cu bine,
peta.
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2005-07-30 13:31:03 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Personajul care vorbește o face conștient de subiectivism. Discursul în sine așa cum e conceput, constă într-un exces. Fiecare simte nevoia să treacă linia într-un fel sau altul. Există exces atâta timp cât există opțiuni, altfel orice-am face ar fi perfect. Fiecare spin din stomac, fiecare moment penibil, sunt dovezi că ești perfectibil și probabil ai călcat sau te pregătești să calci în străchini, mai mult sau mai puțin.
A crede ce vrei e un exces regretabil de care personal m-am lovit de câteva ori, dar recunosc că fără încăpățânarea de a fi ei înșiși, oamenii ar avea un mare minus în ochii mei. Cum să fii mai bun dacă nu greșești?
Totuși... Ne călcăm în picioare unii pe alții - și ne place. |
|
|
|
Postat
de catre
Silviu Encica la data de
2005-07-30 02:22:47 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1. Mai mult decat dinamism, punctul care incepe lantul este energia. Energia care declanseaza miscarea. Energia, singura certitudine.
2. Nu exista exces. Doar 'nevoia' de a denumi tot ceea ce se considera a fi trecut de bariera 'suficient', apoi de bariera 'mult'. Ce sa mai rezulte de aici?
3. 'A crede ce vrei' inseamna a fi totalmente izolat (voluntar) de oameni, de evenimentele din jur, de ideologii si concepte, intrucat numai atunci nu esti prins in circul influentelor de orice fel. Si cum a trai totalmente izolat este imposibil atata timp cat societatea respira in jurul tau, 'a crede ce vrei' devine 'a crede ce crezi ca vrei'. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2005-07-29 15:31:14 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|