|
|
|
|
|
|
|
|
|
Portret de piatră |
|
|
Text
postat de
Luminita Suse |
|
|
rochia argintie îmi vine bine
din profil e ca turnată din apă și piatră
în jurul bustului mă strânge a toamnă
iar pe la cusături cu dinții mă ține
primul colindător de iarnă
nicicând nu am fost mai adevărată
și neînchipuit de tânără
după mine se scurg potopul și ploaia
de când le știu se întrec sisific
încleștate în decolteul albastru înalt
aruncând zaruri lichide
ezitând între a mă șterge
de pe fața bobului concret de nisip
ori a mă dizolva în steaua de pică
ce implodează teoretic în el
dar eu pășesc mai departe întreagă
îl las pe Galilei de esențe să mă dezică
odată cu mine în oglindă aleargă
inima trosnind din cristalele toate
de piatră, Doamne și totuși cum bate |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Foarte foarte foarte frumos poem!
"Pășesc mai departe întreagă,
îl las pe Galilei de esențe să mă dezică,
odată cu mine în oglindă aleargă
inima trosnind din cristalele toate,
de piatră, Doamne, și totuși cum bate."
Cat de frumos spui despre partea cea mai neplacuta a existentei noastre!
Daca pietrele ar fi asa de calde, s-ar inunda pamantul de atata iubire de frumos si de viata!
Cu drag,
Marinela
|
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2005-07-24 23:11:51 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|