|
|
|
|
|
|
|
|
|
Aeriană. Eu |
|
|
Text
postat de
Luminita Suse |
|
|
Aeriană
nu am timp de împământenit
hainele nu prind rădăcini
gândul levitează
nu dețin nimic de însămânțat
inelele nu se descompun
monezile sunt insolubile
am numai timp de înstelat
îngrop cinci colțuri în albastru
am încercat, se poate
nu mă trageți de călcâie înapoi
inutil e să îmi dislocați oasele
nu pot fi ruptă din context
sunt aeriană
de când m-am născut
îmi urmez capul, nu picioarele
într-o zi o să aplec fruntea, cuminte
să coboare stea
în locul meu
Eu
pe portativ de noapte
doisprezece greieri idealiști
au visat colectiv
muzică
pe creanga de aur
cinci maimuțe revoluționare
au visat individual
omul
un singur om
visând lumină în somn
far pentru muzica de apoi
stea
din inimă
infinitate numărabilă de stele
visează în cădere
sămânță
la rădăcină de vis
douăsprezece cuvinte fluieră
din cinci muguri de os
eu
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc Dana. Multumesc Calinas. Nu mi-a sunat bine "de degete" de aceea am folosit "falange". Dar cred ca acum am gasit o formula mai expresiva: "de calcaie". Astfel, "(meta)tarsiene" s-au cumintit si sunt "degete". Cu ocazia asta am lasat sa cada o stea... din frunte. Ma intorc la inotul in albastru.
Sa auzim numai de bine!
Oriana |
|
|
|
Postat
de catre
Luminita Suse la data de
2005-03-24 19:03:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da, oriana, e un poem curat, cuminte, as fi lasat si falangele si metatarsienele, as fi spus simplu degete, picioare, talpi...
si nu e timp de prins radacini; si eu am dor de pierdut in cer. |
|
|
|
Postat
de catre
grozea calinas la data de
2005-03-24 14:59:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata: condescendenta |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2005-03-23 17:23:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Extraordinar poem, o viziune condescenta asupra unui posibil 'eu' pe care poeta il refuza, intrucat isi urmeaza 'capul nu picioarele'.
Poemul e totodata un aviz adresat celor care doresc sa o lege de tot ce e lumesc, de tot ce presupune contactul cu pamantul.
Iata imaginea zburatoarei perfecte, escaladand inaltimile, insteland albastrul, lasand 'fruntea cuminte' sa vegheze, precum un curator, asupra tabolului lumii.. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2005-03-23 17:23:17 |
|
|