PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Zidiți în pentagrame Text postat de Luminita Suse Din volumul Bioglife, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Adina, in legatura cu: .s. In atentia editorilor, va rog sa faceti ceva cu site-ul, noroc ca am salvat parerea, din nou as fi ramas fara ea! Cel mai des, nu pot intra in europeea, nu stiu ce probleme are site-ul, insa din cauza aceasta, renunt de multe ori sa accesez aceasta pagina. Acum vad ca ma delogheaza si-mi pierde comentariile. Va rog sa faceti cumva sa nu se mai piarda, sau sa ramana in baza de date pentru a fi aprobatem, ulterior! Multumesc! Nu vad comentariile pierdute in retea. Bine ar fi sa scrii comentariile lungi separat, intr-un word si apoi cu copy si paste la comm. Sau daca esti totusi pe text si cometezi, inainte sa dai 'comenteaza' selecteaza cu mousul comentariul, da-i copy si in cazul in care esti delogata, intra din nou si da-i 'paste' pe comentariu si inregistreaza. Imi cer scuze, alte solutii nu am.   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-24 09:46:04               Pentru Elena Stefan ofer un raspuns, (sper ca de data aceasta sa am mai mult noroc si sa reusesc sa trimit parerea) relativ la variantele poeziei si extrapoland putin, imi permit sa aduc un fragment dintr-un text pe care nu de mult l-am trimis cuiva si se refera la echilibrul fiintei umane in sine, respectiv in iubire. Am sa postez aici un fragment, ca introducere la parerea mea despre variantele poeziei Luminitei Suse. Iata ce ziceam despre echilibru: Omul este proiecţia lui Dumnezeu în aceste fiinţe dotate cu inteligenţă superioară, bipede, reprezentând fiecare dintre noi câte un microunivers funţional şi echilibrat, undeva în jurul cifrei 3. Văd echilibrul fiinţei întreit, vad trei dimensiuni ale fiinţării perfecte. Atunci când ele se îmbină şi functionează normal, omul se echilibrează. Când armoniile a doi oameni se completează, iubirea e împărtăşită şi se desăvârşeşte. Acuma, care ar fi localizarea celor trei? Reducând conceptele la materia generatoare de energii vitale, acestea ar fi: creier, inimă, sex, ca locaţii fizice sau ca centri energetici ai fiinţării. Din zona creierului în sus se localizează spiritul, undeva în centrul de comandă al fiinţei materiale şi spirituale, localizat în mod perfect, în dimensiunea superioară a trupului. Pieptul, cu inima va fi centrul vital, cavitatea în care sufletul, anima îşi centrează nucleul, captează şi irizează sentimente şi cele mai multe dintre trăiri (aş spune, deşi există mulţi oameni care nu funcţionează după acest principiu). Sexul este un sediu al plăcerilor senzoriale, tot ceea ce ţine de materie, atracţie, respectiv nevoia de perpetuare a speciei şi pe o axă verticală este localizat mai jos, undeva la un nivel bazic. Minunea pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ să trăiască si sa domine prin dimensiunea spirituala si de "suflet", ca fiinţă net superioară celorlalte şi care se distinge tocmai prin inteligenţă este omul - căruia i-a facilitat câteva posibilităţi (aptitudini) fizice, pentru a se putea dezvolta, a evolua şi a merge mai departe înspre progres. Vorbesc acum de disponibilităţile primare şi acestea se reflectă în plan fizic, în construcţia omului ca statură şi reprezenrare - avantajului verticalităţii, ca poziţie specifică umanităţii i-a adăugat posibilitatea instruirii şi a comunicării prin limbaj (ceea ce va spori inteligenţa) şi şansa mâinilor (îi spun eu) cu dexteritatea degetelor şi a palmelor, care vor facilita şi dezvolta manipularea gestică (o altă posibilitate de a spori inteligenţa – motrică şi nu numai – acestea sunt argumente probate şi verificate de-a lungul anilor de cercetători biologi, antropologi, sociologi sau medici). Comunicarea ocupă locul cel mai important, ca factor al evoluţiei umane – nevoia de comunicare stă la baza tuturor întreprinderilor noastre, începând de la artă – ca termen generic si simbolic şi până la simpla confesiune amicală sau de convenienţă. Mai avem ceva, în firea noastră, tot lăsat de la Dumnezeu, dorinţa de a ne instrui, de a ne perfecţiona, de a ieşi dintre rânduri şi de a ne face viaţa mai uşoară – nu în ultimul rând, asta facem pe tot parcusrul vieţii, căutăm căi cât mai scurte de a ajunge la progres şi de a ne face viaţa mai uşoară. Interesantă şi divină prin reprezenrare, îmi pare construcţia verticalităţii fizice a omului, ca axis-mundi. Trupul omului se mişcă între cer şi pământ. Pe o axă a verticalităţii, aceşti centri vitali sunt plasaţi în mod perfect şi într-o armonie, cum numai Dumnezeu ar fi putut să îi conceapă. Cel mai aproape de pământ centru este cel al perpetuării şi cel mai apropiat de înalt este centrul spiritual, cerebral. La mijloc, undeva între pământ şi cer este sufletul, inima şi pieptul, locul în care ne adăpostim trăirile. Şi e o construcţie armonioasă, haotic ar fi fost, poate, să umblăm cu sexul pe sus, cu creierul în palmă şi sufletul, la picioare. (Iată, Dumnezeu ne-a creat astfel pentru a nu pieri, pentru a trăi în armonie şi a ne fi uşoară adaptarea motrică, la viaţă – noi rămânem cei care decidem cum ne conducem fiinţa, înspre ce consideram de cuviinta şi ce anume vrem să devenim). Blaga are celebrul său aforism referitor la cele trei etape ale vieţii, copilăria, tinereţea şi senectutea, versus specificitatea vârstelor în act, joc, iubire şi înţelepciune. Un trei genial. Şi e perfect armonic triunghiul lui. Cum funcţionează cei 3 centri pe care ţi i-am pomenit, ca ipostaze ale iubirii: iubirea cerebrală, cea care nu coboară din spaţiul cranian nicăieri, este una înălţătoare dar rece, precum e o idee, ea tinde a deveni un concept, spiritualitatea poate semnifica şi poate să ţină de tot ceea ce înseamnă înţelepciune, cultură, înstruire, credinţă, asceză, nobleţe, lumină – e minunat, dar nu poate să-ţi împlinească viaţa, nu poţi avea împlinire, o relaţie a iubirii care să se bazeze doar pe spirit, în afară de cea cu Dumnezeu. Îi lipseşte dimensiunea fizică şi cea sufletească. Când avem de-a face cu o iubire care se consumă doar în relaţia sexuală, acest loc, amplasat cel mai jos în trup, localizat undeva la nivelul bazic, apropiat de membrele inferioare, realizăm că această unire nu poate fi suficientă şi nu poate împlini iubirea în doi, e mai degrabă o atitudine care îndepărtează de înalt şi apropie de instinctul animalic. Fără nimic altceva decât cu unirea celor două fiinţe de sex opus în felul acesta, termenului care se naşte de aici nici nu-i putem spune a fi iubire, ci poate animalism. Îi lipseşte dimensiunea spirituală şi cea a sufletului. Iubirea care se bazează pe suflet, pe trăiri, emoţii de tip afectiv, pare a fi cea mai potrivită, mai la îndemână, sufletul şi locaţia sa desemnand punctul central în axa verticală, el poate stabiliza, oarecum echilibrul. Însă nici aceasta nu pare a fi de ajuns în iubirea desăvârşită, întru împlinire totală. Îi lipsesc şi acestui tip de iubire, câteva coordonate – cea fizică şi cea spirituală. Împlinirii ca act îi trebuie cel puţin două dimensiuni de echilibru, dacă nu le putem avea pe toate trei, pentru că idealul echilibrului ar fi acest triunghi. ............... (lipseste o parte cu reprezentarea picturala in relatia comuniunii laturilor acestui triunghi, dispus fizic in om, ca axa a verticalitatii lui.) În fiecare dintre noi primează câte ceva, în funcţie de care ar fi centrul vital ce predomină sau impulsionează acţiunile noastre. Asa ne definim noi ca personalitate. Şi nu doar atât, însă, în mare măsură acţionăm în funcţie de impulsurile lăuntrice. Revenind la text si vorbind despre literatura si arta, cred cu toata convingerea (citesc, scriu si promovez) in literatura scrisa de la piept in sus, adica in simbioza dintre spirit si suflet. Deci, in LITERATURA si ARTA, caut spirit si suflet! Spiritul pur nu poate genara o literatura verosimila, la fel cum, doar din trairile sufletesti (fara sclipiri de spirit), literatura sau arta, nu-si reveleaza valoarea estetica. Cred in simbioza celor doua, spirit si suflet, textele trebuie sa traiasca sa fie vii, sa aiba emotii de afect sufletesc sub obladuire de spirit. Cred foarte mult in individual si nu in general, in particular, cred ca suntem fiecare, unici in felul nostru, dincolo de codurile si normele civilizatiei si ale culturii, pe care trebuie sa ni le insusim, pentru a face fata comunicarii si a socializa. Dar suntem diferiti, asadar, cred in exprimarea personalizata a sinelui in arta si totodata, cred in expresia individuala si nu generala, a creatiilor noastre. Iata de ce gasesc a avea valoare o prima varianta a unui poem precum "Ziditi in pentagrama iubirii" (Titlul reprezentat prin: gest definitiv al tintuirii + simbol si geometrie cosmica + suflet, inima, anima) cea scrisa din impulsul emotiei sau ai ideii (ce coboara de undeva dintr-o lume a lor, a ideilor, vorba lui Platon) scrisa si traita mult mai mult decat tendinta generalului, a detasarii, din varianta a doua a poeziei. Cred in vocea poetica, in expresivitate si in personalitatea vocii individuale a scriitorului, in intoarcerea la sine, din calatoriile spirituale sau simbioza dintre spiritual si afectul sufletesc, cred in empatie si autenticitate, mai intai. Iata de ce gasesc a fi "calea sangelui" o intoarcere din coborarea orfica, la sine - si o consider utila poemului, apoi inaltarea la spirit, la dimensiunea vasta a cosmosului si raportarea ei la sine prin "universul vizibil"! (nu un univers oarecare, ci universul raportat la dimensiunea cunoasterii umane, din nou, raportat la om). Mai departe, "să lăsăm acum timpul să deşire crini din pentagrama în care ne-a fost circumscris trupul ca o rană despicată în cinci aşteptând trecerea apei" iata ce imagine deisebuta a pentagramei lui Leonardo, in care inscrie armonia raportata, de asemenea la om, la particular si nu la general sau universal. N-am sa analizez mai mult, dar strofa, in atat de putine cuvinte se axeaza pe multistraturi simbolice, pe trimiteri livresti, mitologice, antropologice, intorcandu-se la sine, la particular. E una din cele mai reusite strofe, careia ii urmeaza concluzia finalului poeziei, unde ceea ce tinde a fi inscris in armonia pentagramei, devine perfect, celest, iar finalul, trecerea dincolo e "inaltarea la stea" (spirit), sangerand (suflet), cosmogonia inimi (spirit+suflet), o simbioza perfecta, in opinia mea. Iata de ce cred ca acesta e unul din cele mai frumoase poeme scrise de Luminita Suse. Desigur, am facut doar o trecere in revista, destul de superficiala, nu am dorit sa fac o analiza, ci o explicatie sumara a parerii - o analiza cred ca s-ar preta la o interpretare mai profunda - asadar mi-am explicat doar pozitia vis-a-vis de varianta pe care o prefer. Desigur si ceea ce propui tu, Elena, este frumos, doar ca pierde mult din particular, tinde a deveni mai mult simbol decat traire, mai mult spirit decat suflet, ceea ce, in opinia mea pare mai putin autentic, merge spre sintetic, poate ma insel, de aceea am incercat prin toata "povestea" de mai sus sa-mi explic cat de cat felul in care receptez poezia si arta sau felul in care primesc, in general, un text in inima mea. Felicitari Luminitei pentru harul, inspiratia si talentul de a scrie asemenea poezii! p.s. In atentia editorilor, va rog sa faceti ceva cu site-ul, noroc ca am salvat parerea, din nou as fi ramas fara ea! Cel mai des, nu pot intra in europeea, nu stiu ce probleme are site-ul, insa din cauza aceasta, renunt de multe ori sa accesez aceasta pagina. Acum vad ca ma delogheaza si-mi pierde comentariile. Va rog sa faceti cumva sa nu se mai piarda, sau sa ramana in baza de date pentru a fi aprobatem, ulterior! Multumesc!   Postat de catre Adina Ungur la data de 2006-01-23 22:29:32               Nu pot sa cred, am pierdut un comentariu, era de un kilometru de lung, exact cand l-am trimis, daca apare undeva in site si nu e aprobat, va rog mult sa-l aprobati!   Postat de catre Adina Ungur la data de 2006-01-22 04:23:21               1   Postat de catre Adina Ungur la data de 2006-01-22 04:18:01               Sigur ca da, Elena, am sa-ti raspund, nu chiar acum, ca m-am intins prea mult la net si nu mi-a mai ramas timp, cu proxima ocazie cand apar la net. Chiar imi face placere sa dialogam, imi cer scuze pentru off-topic, revin.   Postat de catre Adina Ungur la data de 2005-03-24 03:27:51               Prezint scuze pentru aceasta postare insa tare as fi interesata de alte opinii vis a vis de o varianta continuta in cea originala si care este mai adecvata gustului meu. Adica fara explicatii care omoara fiorul poetic si care ia lectorul drept partener intr-o zona mai mult a intelectului decat a inimii. Zidiţi în pentagrama Nu trebuie să coborâm în pământ ca să înrădăcinăm în foc Nu trebuie să construim biserici de lemn pe fiecare stea Nici să scormonim cerul cu sabia minţii până la ce ne-a născut. Să lăsăm acum timpul să ne deşire crinii în care ne-a fost circumscris trupul, ca o rană despicată în cinci aşteptând trecerea apei prin ele. Aşa o să îmbătrânim, perfecţi, în aceste altare de oase până când ne vom înălţa odată cu steaua sângerând, în cădere,   Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-03-18 21:32:03               Un poem care indeamna la meditatie, un poem universal(asta in mod sigur i-ar placea lui Nicolae Tudor, stie el de ce). Frapanta ultima strofa. Per total, de apreciat! Adina, indiferent de neintelegerile cu Nicolae Tudor (eu nu stiu despre ce este vorba) iti pot spune ca el nu a avut niciodata altfel de intentii decat bune. Sper sa rezolvati conflictul.   Postat de catre l;'l da la data de 2005-03-18 09:13:57               Luminita, da-mi voie sa te felicit pentru aceasta poezie care e una din preferatele mele si sa fac gestul pe care trebuia sa-l fac mai demult, adica sa-ti spun: "Bun venit!" Poezia mi-a placut asa cum era, cu titlul dinainte, personalizat, "Ziditi in pentagrama durerii", imi aminteste de tine, Oriana pe care o stiu din poeziile ei, universala, cu o privire orientata mereu spre viitor, erudita si imi pare astfel, o poezie impecabila. Simbol, mistic, concizie in exprimare si compunere a versului, rana sau durere asumata prin pacatul pentagramei inzidirii omului in ea, inaltare si lumina! Foarte frumos spus! Si pentru ca tot am inceput sa comentez, as mai adauga cateva cuvinte. Am venit aici pe Europeea, pentru ca am primit o invitatie, am ezitat puntin pana sa ma inscriu, apoi am facut-o si nu mi-a parut rau, o buna perioada de timp. Adica, m-am simtit chiar foarte bine, nu am ce sa reprosez site-ului in sine, am avut o parere buna si continuu sa o am, insa la un moment dat, ceva anume m-a determinat sa ma retrag de aici - doar ca nu puteam sa o fac in adevaratul sens al cuvantului - cu stergerea textelor, pentru ca existau deja texte comentate de diferiti autori sau cititorii lor, iar eu, imi respect mult prea mult cititorii (asta face parte din mine si cred ca asa va ramane mereu), asa ca n-am reusit sa ma retrag total, doar sa nu mai apar cu texte sau comentarii, o perioada. Motivul retragerii ramane, evident, personal. Insa, am decis sa revin, tocmai pentru ca imi facea placere sa vin aci, pe Europeea, ma simteam mai bine ca in alte parti, mai ferita de unele persoane dezagreabile mie. De aceea, fiind incantata de acest atelier literar, ti-am facut invitatia sa vii si tu aici, cu promisiunea ca nu vei regreta. Nu pot sa-ti spun cat de rau mi-a cazut vazand unul din comentariile de intampinare - si aici ma refer la Nicolae Tudor, caruia, daca citeste i-as sugera sa se poarte mai cuviincios - si pentru simplul fapt ca ai putea sa regreti ca ai intrat in acest site. Nu vreau nici un fel de raspuns aici din partea dumnealui, il rog doar sa isi revizuiasca atitudinea, imi pare rau ca n-am reusit sa intervin atunci, insa a fost o perioada in care am frecventat foarte putin, internetul. As vrea sa stiu ca pana la urma nu regreti ca ai venit aici si sa-ti spun, din tot sufletul: bun venit! (Nu stiu cum se dau stelutele, doar cum se voteaza, asa ca votez). Cu drag, Adina Ungur   Postat de catre Adina Ungur la data de 2005-03-18 03:00:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23953 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE