|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
Îndrãzneºti într-o zi sã rãsari, cãci a plouat cu colb de lunã goalã ºi þi-ai fãcut cuib sidefiu în ea. Cred cã aºa ai ajuns pe sub stele plângând de bucuria apelor necurgãtor de veºnice.
Mai zãboveºti în poveºti cu nenumiri de mit ºi îþi deschizi (nu, nu ochii, încã ai pleoapele cãzânde) doar o aparentã cãrare printre fantasmagoriile albãstrui ale minþii dospind la soare.
ªi cum sã mai reziºti fântânilor izvorânde în vinele tale firave ºi sã nu dai paºilor mersul, mai întâi de-a buºilea, rostogolindu-te printre picioarele Sfinxului, cãci încã orb este ochiul cunoaºterii de lume…
Te ridici dintr-o dat’, ca o mirare neîntunecatã de îndoialã, cu mâinile încã scotocind printre gene, înlãturând înceþoºarea, cu inocenþa clipirii, încercând o piruetã, cãci faldurile descoperirii de tine încep sã te învãluie.
Când nici nu mai înþelege de unde vin atâtea întrebãri, întortocheli, silogisme, imperative, mãsuri legiund firea, neîncremenita ta fire, nediguita ta apã începe sã se afunde într-o abisalã cãutare de tine, ostenind zbaterile, ascultându-þi sonata lunilor rãsãrind.
Acum, ai ochi strãfunzi, implorând o liniºte simplã, sfântã, aºternuþi în visare nostalgicã, redeschiºi întru femininã aplecare spre enigmã ºi dor, întru nepãtrunsã spiralã de visare, numai de tine aflatã în dansul orelor tinere.
De mâine poate vei lãsa în noi scânteieri din mirajul iluziilor sau poate vei urca nestingheritã pe un pietros munte de concret, aducându-ne aminte ce subtil parfum rãspândeºti în rãmasul tãu bun.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Din florile mele firav rasar cuvinte. Gratitudine simpla, Elena, tie, pentru curajul pe care mi-l insuflii incetul cu incetul.
Drag,Azur |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-07 18:13:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text maiestuos, excesiv calofil, justificabil prin aceea ca se constituie intr-o floare poetica si se vrea o floare rara, intr-un buchet aniversar dedicat unei fiinte care abia face cunostinta cu lumea, care descopera si se descopera. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-02-07 18:02:23 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|