|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
Ascultasem porunca sã mai las în jos necuprinsul
sã mai rãstorn ceaºca boltei
oarecum spre stânga ta
oarecum spre muchia ce taie orice izvorâre de lacrimi.
Înghiþisem nelãmurirea atârnând de o streaºinã
a cãrnii tale
neavând nici mãcar o umbrã
din care sã smulg ºi sã arunc o coastã.
Aplecasem visul un pic mai spre cuget
trezind nedorit lupii urlând în stepa de gând
rãtãcind printre colþii durerii din mine
alte pãsãri de pradã cãzând.
Luasem din desaga peticitã de viaþã
un fir de dor
un bob de tãcere
o coajã de lacrimã
tãindu-le
zdrobindu-te
fãrâmându-mã.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multam pentru noapte instelata. Tãietorul de lacrimi acum îºi pierde... rostul!
Cu uºoare nuanþe,
Azur |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-02 02:20:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
foarte reusita poezie, felicitari! |
|
|
|
Postat
de catre
teea mirescu la data de
2005-02-02 02:08:41 |
|
|