PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
„Cu mine, cu voi, cu nimeni” de Adrian A. Agheorghesei Text postat de Elena Stefan „Cu mine, cu voi, cu nimeni” de Adrian A. Agheorghesei Recenzie Adrian A. Agheorghesei, prin volumul său „Cu mine, cu voi, cu nimeni”, publicat la Editura Junimea în 2024, conturează un univers poetic complex, introspectiv, și adesea contradictoriu. Poeziile sale reflectă o profundă înțelegere a paradoxului existențial, mizând pe un limbaj bogat în imagini și simboluri, care oscilează între visceral și transcendent. Autorul jonglează cu motive recurente: singurătatea, timpul, efemeritatea și relațiile umane. Poemele sale sunt învăluite într-o atmosferă melancolică, dar intensă, reușind să creeze o punte între confesiune și explorare filosofică. Tonul său este direct, dar impregnat de metafore inovatoare, construind adesea imagini surprinzătoare, cum ar fi „mama purta haina portocalie până la genunchi, / eu, treizeci și patru de kile de oase și perfuzii roșii-verzui” („Maricico, în dumnecatu’ mă-tii...”). În multe poeme, Agheorghesei se adresează direct ființelor din universul său—tatălui decedat, iubirii pierdute, sau chiar propriei inimi—pentru a dezvălui neliniști și contradicții esențiale. „De vorbă cu tata” este emblematic în acest sens, fiind un amestec de realism și vis, de trecut și prezent, reflectând asupra memoriei și pierderii. Întreaga selecție poartă un aer enigmatic, cu poeme precum „Fâlfâilă” sau „Poveste cu cameră de hotel și fantome” care cultivă ambiguitatea, încurajând cititorul să-și creeze propriile interpretări. Autorul aduce în prim-plan momente aparent banale, pe care le încarcă de semnificații multiple, explorând relația dintre om și lume. Fragilitatea umană este o temă constantă, fie că e vorba de relații personale, fie de poziția individului în raport cu un univers indiferență: „Nu mai sper decât când sunt singur – / toate peșterile pe care le ascund / sunt de la oamenii care au sperat cu mine” („Suspect de poezie”). Deși versurile sunt încărcate de imagini și jocuri de cuvinte, uneori acestea par să devină excesiv de criptice, punând la încercare răbdarea cititorului. De asemenea, o anumită monotonie a tematicii poate fi resimțită, în special în seria de poezii dedicate singurătății și alienării. „Cu mine, cu voi, cu nimeni” este un volum puternic, potrivit cititorilor care caută poezie densă, cu substrat filosofic și introspectiv. Stilul său profund personal și paradoxurile existențiale pe care le explorează confirmă vocea poetică distinctă a lui Adrian A. Agheorghesei. Prezentăm, în continuare, câteva poeme din volumul lui Adrian A. Agheorghesei. Am ales trei poezii care reflectă diverse dimensiuni ale stilului și tematicii sale. 1. „Noapte bună, copii” Această poezie este o frescă a copilăriei, dar una văzută printr-un filtru dureros, cu accente de realism brut și melancolie. Este construită prin imagini puternic senzoriale, precum „tata acoperă cu albastru boxa făcută dintr-un sertar” sau „cade noaptea cu surcele albe”. Autorul captează detalii din viața cotidiană, transformându-le în simboluri ale precarității și fragilității copilăriei. Deși nostalgic, tonul nu este idealizant. Scenele cu tatăl care „înjură” și copiii care se luptă cu frigul sunt crude, dar autentic umane. Relațiile dintre membri ai familiei sunt tensionate, dar fundamentate pe o afecțiune tacită. „Mamei îi râde movul ochiului” este o imagine delicată într-un mediu dur. Ledul care „arde” simbolizează speranța sau măcar o scânteie de lumină într-un întuneric profund, dar finalul sugerează că această lumină nu durează mult. Vocea „s-a terminat”, marcând o încheiere a copilăriei sau a unui moment din viață. 2. „Umbră în carne de sărbătoare” Această poezie combină teme ale intimității și ale vulnerabilității, conturând o relație între două persoane prin imagini vizuale și tactile. Agheorghesei construiește imagini complexe și adesea surprinzătoare, precum „precum cârlionții unei roze te strângeam” sau „ca umbră în carne de sărbătoare intram”. Acestea sunt profund senzuale, dar și stranii, sugerând ambiguitatea relațiilor. Noaptea devine un spațiu al dorinței și al vulnerabilității, „călare pe ditamai veioza aia verde”, sugerând atât intimitate, cât și ceva strident, poate inconfortabil. Finalul poeziei indică promisiuni fragile – „ne promiteam să nu și să” – care rămân suspendate, la fel ca multe relații umane. 3. „Despărțire” Un poem care explorează fragilitatea emoțională din momentul în care o conexiune este ruptă, marcând absența și pierderea. Poezia este construită ca o secvență cinematografică. Detalii precum „mi se adunase sub inimă” și „ți-am mai atins ca-ntr-un accident firul mâinii” conferă realism emoțional. Ochiul, element central al poeziei („ochii cu albastru spart și roșu ud”), simbolizează atât percepția, cât și fragilitatea. Metaforele vizuale amplifică sentimentul de gol interior și de finalitate. Poemul pendulează între concret („câlcai grăbit prin mine”) și abstract („te-a-nghițit gura aia de metrou”), sugerând cum realitatea imediată și trăirile interioare se suprapun într-un moment de despărțire. Autorul folosește cuvinte simple pentru a descrie emoții complexe, ceea ce dă poeziei o sinceritate brutală, dar poetică. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Stimate domnule Adrian A. Agheorghesei, Vă mulțumim pentru cuvintele dumneavoastră generoase și pentru deschiderea cu care ați primit recenzia volumului „Cu mine, cu voi, cu nimeni” . Este o bucurie să constatăm că acest dialog literar se desfășoară într-un spirit de onestitate, apreciere și reflecție profundă asupra actului de creație. Faptul că gruparea Europeea a reușit să traverseze dificultăți și să rămână un spațiu de exprimare autentică dovedește vitalitatea și necesitatea sa în peisajul literar contemporan. Conceptul de ecoliteratură (1), departe de orice formă de cenzură, s-a dovedit a fi un standard stilistic ridicat, o platformă în care se îmbină libertatea expresiei cu o profundă responsabilitate artistică. Este limpede că Europeea, indiferent de dimensiunea influenței sale, a contribuit la promovarea unor valori literare autentice. Pe lângă dezvoltarea acestui concept inovator, a reușit să susțină și ceea ce numim „cuantica lecturii” – o abordare literară dinamică, interactivă, care continuă să inspire și să formeze noi perspective. Apariția volumului „Cu mine, cu voi, cu nimeni” nu face decât să valideze, încă o dată, această misiune a Europeea. Dumneavoastră, ca poet autentic, valoros și creativ, demonstrați cum din cuvinte aparent obișnuite se pot naște adevărate miracole artistice. Suntem convinși că viitoarea dumneavoastră carte, „Rafinăria de mizerii” , va fi o continuare a acestei căutări estetice și existențiale profunde. Vă urăm, așadar, mult succes în tot ceea ce veți scrie în continuare! Cât despre cei care au fost și sunt parte din Europeea, fie că sunt prezenți sau absenți, le mulțumim pentru contribuțiile lor, pentru efortul lor de a menține viu acest spațiu literar. În special, ne gândim cu recunoștință și respect la cei care nu mai sunt printre noi. Radu Ștefănescu rămâne în amintirea noastră ca un prieten drag și un spirit luminos. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Cu aleasă considerație, Echipa Europeea (1), Ecoliteratura   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2025-02-09 02:27:19 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Şi-n urmarea numelor - Vasiliu, Tea, Veronica, Kritcu, Kosta Vianu şi mulţi alţii despre care nu-mi amintesc acum. Dar amintirea e doar un moment lucid al existentei. Să fie pentru toţi! cu drag, a.a.a   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2025-02-09 00:52:04               D-le Corbu, în primul şi-n primul rând, vă mulţumesc că aţi citit cartea. Din recenzia dvs, se vede clar că aţi citit-o. Ceea ce nu pot să spun despre muuuuuuuulţi poeţi, prieteni, membri de familie alături de care mi-am tăiat venele şi am jurat frăţie pe veci. De sânge frăţie. Mă rog. Bun! E o recenzie la rece - adică echilibrată. Onestă, argumentată, nepărtinitoare. Adică, tot ce şi-ar putea dori un poet onest. Ochiul dvs critic a văzut foarte bine chiar şi după ceţurile rândurilor. E un lucru mare să scrii cât de cât bine, dar e un lucru şi mai "cât de cât bine" să fii înţeles. Dvs aţi făcut-o. Structural şi ideatic - când aţi vorbit la general despre carte. Apoi, individual - când v-aţi aplecat spre acele trei texte. E şi asta o nuanţă, a implicării - să vorbeşti despre tot, apoi despre fragmente. Cam aşa se înţelege şi Luceafărul lui Eminescu, dar asta deja e altă discuţie. Printre rânduri, am înţeles şi neajunsurile volumului. Asta o să mă înveţe câte ceva în vederea următorului. Care, apropo, se va numi "Rafinăria de mizerii". Poate din acest reflex vine şi spunerea dvs: "de asemenea, o anumită monotonie a tematicii poate fi resimțită, în special în seria de poezii dedicate singurătății și alienării" - o observaţie justă, pe care mi-am asumat-o/ imputat-o de multe ori - dar, na, e un volum construit de la sine în cincisprezece ani - în carte e tot ce am avut eu mai bun, îmi era milă să tai. Nu din narcisism nu puteam să tai, ci din vocaţie. Mi-era că dacă tai, mint. Şi nu vreau să mint. Poate că monotonia asta tematică atrage sau respinge. Vedem. Volumul acesta constă în 70 de texte care nu s-au pierdut timp de 15 ani. Ce a supravieţuit s-a lipit, a devenit un tot unitar, ideatic, tematic. Şi da, pe undeva, repetitiv. Poate tocmai acest "repetitiv" face volumul credibil. Că©i, oneşti să fim, nu frumuseţea face un volum, ci credibilitatea. Este o recenzie clară şi detaşată, dragă şi dulce. Ca o mână trecută prin părul fiului. O Europee vie, plină cu aripi pe care le-am zburat. Vă mulţumesc pentru timp, pentru efort şi pentru deschidere! Şi, înainte să semnez, pun nişte nume: Rădulescu, Recheşan, Peia, Bordaş, Giurcă, Datcu, O să preiau acest text, ca să mă laud cu el. Evident, voi posta şi originea sa, adică site-ul Europeea. Încă o dată, mulţumesc! Cu de toate, a.a.a   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2025-02-09 00:38:13	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23969 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE