PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Sînt o babă pesedistă (3) Text postat de Gheorghe Rechesan 3. Nu-mi plăcea deloc Adrian Năstase, fiindcă se ținea mereu cu nasul pe sus și făcea mare caz de cultura lui elevată și de deșteptăciunea lui, nici ca bărbat nu-mi plăcea, chit că avea o mutră dichisită și era cu mult mai tînăr decît Iliescu, nu era pe gustul meu, dar l-am votat pentru continuitatea programului de guvernare și încrederea mea în viitorul social-democrației românești. În timpul campaniei electorale, mi-am descoperit talente nebănuite și o energie cum nu mai avusesem din perioada cînd coceam merdenele cu făină mucegăită, dar să vă povestesc mai pe larg cum s-a întîmplat tot. Tănăsescu, șeful meu direct, mi-a ordonat să angajez o echipă mare de lipitori de afișe și de postere electorale. Am acceptat fără să crîcnesc, fiindcă pe lîngă slujba de secretară la primărie fusesem numită și responsabilă cu organizarea campaniei electorale a p.s.d. pe plan local. Era cam fript, primarul nostru din Mogoșoaia, fiindcă avea trei dosare de corupție și primire de mită pentru niște terenuri retrocedate în intravilan și, dacă nu ieșea Năstase și pesedeul la alegeri, parchetul ar fi dezlegat cîinii dînd drumul la procedurile alea și mai mult ca sigur că ar fi făcut pîrnaie. Habar n-aveți cît de important este să găsești lipitori de afișe competenți și responsabili, fiindcă treaba nu se rezumă numai la faptul că ungi cu clei un poster și-l plesnești de un zid. Ai nevoie de o strategie, de viteză, de eficiență, de un ochi format ca să ocupi cele mai avantajoase locuri dar, în primul rînd, trebuie să fii absolut loial celui pe care-l lipești și, la momentul oportun să rupi afișele cu moacele celorlalți candidați ca să i-o lipești pe a lui. M-am achitat atît de bine de sarcina asta încît în trei zile Mogoșoaia s-a umplut cu figura lui Năstase, din semiprofil, cu capul ușor înclinat, privind, așa, îngrijorat spre poporul obidit. S-au lipit afișe peste tot, pe stîlpii de curent, pe garduri, pe fațadele tuturor caselor, pe ferestrele crîșmelor și ale buticurilor, n-a scăpat un centimetru pătrat de geam sau de zid neacoperit, pînă și la maternitate am întins un baner mare cu poza lui. Al doilea domeniu în care am acționat a fost convingerea electoratului să iasă la vot. Aici s-a acţionat clasic, pe segmente de vîrstă şi pe categorii sociale:pensionarii şi asistaţii social cîte un kil de ulei, două de zahăr şi două de făină de persoană, cei în putere, muieri şi bărbaţi deopotrivă, chef la cel mai popular birt din localitate, cu mici(şase bucăţi de consumator) şi bere la discreţie, iar tineretul între 18 şi 22 ani, invitaţie în piaţa centrală după lăsare nopţii la un concert de muzică live cu dedicaţii (solişti tot unul şi unul: Victoraş de la Videle, Nelu Copilu Miracol şi Sexi Giurgiuveanca). Am luat legătura şi cu administratorul cimitirului din Mogoşoaia care mi-a furnizat o listă cu morţi proaspeţi, aşa, ca eşalon de rezervă pentru cazul în care nu s-ar fi adunat suficiente voturi. Tot ca plan de rezervă am angajat un grup de ursari care să se plimbe în ziua alegerilor pe uliţe în scopul descurajării celor cărora le-ar fi dat prin cap să voteze cu opoziţia. Vă daţi seama că efortul pe care l-am depus a fost uriaş. Aveam de preluat zeci de baxuri cu produse alimentare, trebuia să comand carnea pentru mititei, mangalul pentru grătar şi butoaiele cu bere şi-n plus să găsesc fondurile necesare pentru plata maneliştilor care, se știe, nu-ţi cîntă nici un minut fără parale serioase. Indiferent de motivație, mă aruncasem cu atîta entuziasm în luptă încît, după împărțirea tuturor porțiilor de alimente și am tras linia am văzut că am rămas pe cap cu circa optzeci de kile de zahăr, doi saci cu făină, douăzeci de kile de carne tocată și un bax de cincizeci de litri de ulei. Să le trimit înapoi la sponsori nu puteam, n-aveam adresa lor, așa că le-am vîndut cash unui a.b.c. din Bolintin. N-am făcut din lăcomie, ci din dragoste de mamă, fiindcă aveam în plan să strîng niște bani și să cumpăr o rochie de mireasă unicat, brodată cu perle și cristale Swarovski originale, pentru nunta Andreei. Pînă la urmă am fost tare mulţumită, fiindcă lucrurile au funcţionat ca unse, iar în final, Tănăsescu şi primvicepreşedintele organizaţiei p.s.d. Ilfov, Marian Cioclodină m-au felicitat personal pentru reuşită. Vicele, un bărbat tinerel şi bine îmbrăcat într-un costum armani, încălțat cu pantofi italienești, mirosind a parfum scump, m-a şi pupat, aşa, discret şi-ntr-o manieră amicală, social-democrată pe obraji, zicîndu-mi: „Stimată doamnă, vă felicit din toată inima! Demult n-am mai avut un coordonator de campanie atît de eficient ca dumneavostră! Dacă în toate circumscripţiile electorale din teritoriu s-ar fi acţionat cu responsabilitatea de care aţi dat dumneavostră dovadă victoria liderului nostru ar fi fost unanimă!Cred că soţul dumneavoastră e un om fericit, îl invidiez că trăieşte lîngă o asemenea femeie!” „Mulţumesc, sunteţi prea amabil, am făcut ce mi-a stat în puteri...sunt o femeie divorţată şi mi-am crescut singură fiica minoră!” am îngăimat eu. Cred că m-am roşit pînă-n vîrful unghiilor şi m-au trecut toate transpiraţiile de emoţie, iar libidinosul Tănăsescu, căruia nu-i permisesem niciun fel de familiarităţi şi nu reuşise decît să mă pipăie la înghesuială, a hohotit: „Ai grijă, Sorano, că toarşu Marian e mare becher, niciuna din membrele organizaţiei de femei p.s.d. Ilfov nu-i rezistă!” Cioclodină a zîmbit cu îngăduinţa unui bărbat civilizat şi bine crescut: „Să ştiţi că noi promovăm femeile şi le încredinţăm sarcini pe măsură...de altfel, nu vă ascund faptul că am aşteptări foarte mari de la dumneavostră!” Mi-a dat şi numărul lui de telefon precizînd că pot să-l sun ori de cîte ori am vreo problemă. A venit şi multaşteptata zi a alegerilor. M-am sculat cu noaptea în cap, am îmbrăcat un taior nou-nouţ din stofă fină, bordo, cu imprimeuri albe şi am dat fuga la secţia de votare. Era o zi mohorîtă de iarnă, nu ninsese dar se lăsase o pîclă de nu vedeai la doi pași. Cu toate acestea procesul de votare, a decurs, cum s-a exprimat Cioclodină, conform programului elaborat în mod tranzitoriu-afecțional. Alegătorii au fost încolonaţi sub atenta îndrumare a comisarului Mînjală, poliţaiul şef al Mogoşoaiei, şi s-au aşezat la coadă cu buletinul de identitate în mînă. S-au împărţit flori şi întăritoare ( ciocolată caldă şi cafea pentru femei şi ţuică fiartă cu piper pentru bărbaţi). Pînă la orele doisprezece s-au prezentat la vot circa trei sferturi din numărul total de alegători. Eu am dat o fugă la primărie să văd estimările exitpool la televizor şi i-am dat un telefon lui Cioclodină. Întîi mi-a răspuns o voce miorlăită de femeie care, după ce i-am explicat cine sunt mi l-a dat la telefon. Părea foarte optimist şi eu i-am întărit această convingere asigurîndu-l că lucrurile decurg aşa cum le-am stabilit în ultima şedinţă a staffului de campanie şi nu s-au semnalat niciun fel de incidente. După pauza de masă (fasole cu cîrnaţi şi costiţă şi patru bucăţi sarmale pe cap de alegător) s-a reluat procesul electoral. Pînă la închiderea urnelor au votat 99, 2% din cetăţenii cu drept de vot. Cred că este util să amintesc că n-am fi atins acest procent impresionant dacă nu se deplasa la Mogoşoaia un desant itinerant de alegători profesionişti din Bolintin, Glina şi Bragadiru care au votat pe listele suplimentare. În zilele următoare mi-am dat seama că am facilitat un lucru profund greșit, oricît ar fi de nobil ar fi scopul nimic nu justifică folosirea unui mijloc nelegal dar ar fi fost imposibil ca eu, o biată femeie să opresc teribila mașinărie electorală a partidului. Da, aderasem la principiile social-democrate, îmi pusesem speranța în Iliescu și ai crezînd că ei și numai ei vor scoate țara din impas și ne vor oferi o viață mai bună decît în vremea dictaturii comuniste, iar încălcarea legii nu justifica cu nimic acest crez. Ce s-a întîmplat la deschiderea urnelor se știe. În pofida eforturilor tuturor organizațiilor județene și a prezenței masive la vot a electoratului pesedist, arogantul Năstase a pierdut la mustață turul doi al alegerilor prezidențiale, în fața miștocarului Băsescu. A fost ca un val de tsunami care ne-a spulberat planurile sau cum a zis, parcă, Dinescu sau alt șmecher priceput la întors cuvintele: „Marea Neagră a învins cartierul Primăverii! ”Cînd biroul electoral central a anunțat rezultatele parțiale ale scrutinului am rămas perplexă. Îmi pusesem atîtea speranțe în alegerile acelea încît am simțit că-mi fuge pămîntul de sub picioare. Următoarea reacție a fost să neg rezultatele votului, să dau telefoane și să fac tot felul de calcule. Tănăsescu, politician cu vechi state m-a adus cu pricioarele pe pămînt: „S-a terminat, dragă, nu te mai zbate...am pierdut, corabia se duce la fund, scapă cine poate!” Atunci m-am revoltat și am strigat de au zăngănit termopanele primăriei: „Nu se poate, domle, să ne dăm învinși așa, înainte de anunțul oficial...diferența este prea mică și cred că ăilalți au făcut o mînărie. Eu zic să contestăm rezultatul votului și să căutăm dovezi că alegerile au fost fraudate!” El mi-a spus încet, cu o mutră obosită și plictisită: „Taci, dracului, Sorano...că știi bine că-n Mogoșoaia și-n alte circumscripții din jur navetiștii au votat de două-trei ori...plus lista de morți de la cimitir!” E clar că nu aveam stofă pentru politică, fiindcă dacă aș fi avut aș fi făcut ce au făcut și alți colegi de partid. De pildă, Tănăsescu, care a trecut rapid la p.d.l. sau Cioclodină care, după ce n-a reușit să obțină nici măcar un mandat în Camera Deputaților, a plecat la dracu-n praznic în insulele Belize, unde zic tabloidele că deținea un yaht și cinci bungalowuri de închiriat. Ziua aceea îngrozitor de neagră a culminat cu o scrisoare din America de la Andreea. De cînd plecase îmi trimisese trei-patru vederi, toate cu zgîrie-nori, cu Marele Canion și cu cascada Niagara, pe dosul cărora scria doar atît:„ salutări din...multă sănătate și fericire, cu drag a ta fiică”. Asta pe care o primisem acum era una mare și lucioasă, cu statuia Libertății, iar pe dos scria așa: „Dragă mamă, te rog eu, nu vota cu pesedeul. Aici, în u.s.a., toți românii zic că Iliescu, Năstase și clica lor vor să reinstaureze comunismul. Gîndește-te bine înainte să faci ceva necungetat, un pas greșit, ceava care să-ți dea peste cap viața că numai de asta nu ai acum nevoie. Ai grijă de tine, că nu mai ești tînără și-ar trebui să duci un trai liniștit, că destul te-ai zbătut cu necazurile. Te îmbrățișez, cu drag, Andreea!” Nici măcar n-o băgase în plic, iar data poștei americane era 20.11.2004. trei săptămîni îi trebuise vederii să treacă Oceanul Atlantic pînă la mine, în România. Asta mi-a pus capac. M-am trîntit pe pat și am plîns, cum n-am mai plîns din ziua cînd am aflat că Gelu a ajuns într-un lagăr de refugiați din Austria și nu avea de gînd să ne ducă și pe noi în Occident. Am udat statuia Libertății cu lacrimi de s-a îndoit și s-a umflat tot cartonul și arăta ca o bășică uriașă de săpun. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE