FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sînt o babă pesedistă (2)
Text postat de Gheorghe Rechesan
2.
În toamna lui ’96 am simțit că-mi fuge pămîntul de sub picioare. Nu numai faptul că Iliescu pierduse alegerile dar, odată cu venirea țărăniștilor și a liberarilor la putere, se zvonea că ăștia vor scoate o lege să se retrocedeze toate casele foștilor proprietari, iar eu și cu Andreea stăteam de zece ani într-o locuință de serviciu, cu chirie, care-mi fusese repartizată, după divorț, de la institut. Tot Mitroi m-a sfătuit să depun o cerere la primărie că vreau să-mi cumpăr locuința ca să nu ne poate scoate nimeni din casă și să spun că am făcut reparații și îmbunătățiri în valoare de zece mii de dolari, care să mi se restituie în cazul în care că aș fi dată afară de fostul proprietar. Năpasta asta cu casa m-a mai stors de trei mii de dolari dați pe la avocați și mi-a scos multe fire albe de păr, dar eram mulțumită că barem Andreea intrase la facultate, e adevărat că nu la Medicină sau la Drept, cum visam eu, ci la informatică care oricum , zicea toată lumea că era o meserie de viitor. Nu-mi părea rău de cît am cheltuit cu ea, era o fată bună și cuminte, cum puține poți întîlni în București.
Necazul era că mi se terminaseră economiile și să încep din nou negoțul în Turcia nu-mi dădea inima ghes, nu mai renta, că veniseră turcii buluc în țară și-și deschiseră tarabe și buticuri cu de toate ce se puteau adduce de la ei. Nici la institut nu puteam să mă întorc, practic se desființase, așa cum prevăzuse Petre Roman, odată cu toată industria românească bună de dat la fier vechi. Se învîrteau pe acolo doi-trei directori de departament și contabila șefă care-și încasau salariul fără să facă nimic și-atît. Nu știam încotro s-o apuc ca să-mi cîștig traiul pînă cînd, într-o seară, discutînd una-alta cu Vica, de cînd ieșise Constantinescu președinte vorbea din nou cu mine, mi-a venit o idee salvatoare. Tocmai îi dădusem o rețetă de aluat dospit și mi-am zis: „ ce-ar fi să deschid eu o tarabă cu plăcinte, langoșuri, merdenele, că mă pricep ca nimeni alta la aluaturi?!” Cu ultimii bani pe care-i aveam am închiriat o cămăruță la parterul unui bloc din piața Vitan. Locul era strîmt, de-abia a încăpea înăuntru un cuptor și o masă pentru frămîntatul aluatului, iar sacii de făină îi țineam la ușa din dos, atîrnați lîngă pubelele de gunoi dar mă însuflețea din nou entuziasmul și energia ca-n anii 90 cînd luasem pentru prima oară viața de la capăt. Fiindcă nu-mi permiteam să angajez o femeie-două să mă ajute, am muncit pe brînci de dimineața pînă seara. Mă sculam cu noaptea în cap, frămîntam aluatul, îl puneam la dospit ca să fie gata de copt pe la opt cînd începeau să vină clienții și coceam merdenele, cornulețe cu brînză și sărățele pînă la opt seara, cînd închideam dugheana. Cîștigam binișor, nu aveam cine-știe ce concurență în zonă, dar trebuia mereu să cumpăr făină și alte materii prime pentru plăcinte și-n plus, săptămînal trebuia să dau șpagă inspectorilor de la alimentație publică și de la direcția sanitară care veneau în control. Andreea mă ajuta cu vînzarea sîmbăta, sau cînd nu avea cursuri la facultate și-atunci numărul clienților se dubla, fiindcă ea era o fată drăguță, simpatică și știa să se poarte la tejghea, împărțind fiecăruia o dată cu plăcintele și cîte un zîmbet discret. Mîncau toți plăcintele alea din făină plină de molii, cine știe poate că asta le dădea o aromă deosebită, umplute cu brînză ieftină, amestecată cu gris, de parcă ar fi halit niscai delicatețuri de patiserie franțujești !
În 98 a venit Gelu pentru prima oară în țară de cînd fugise, cică să o vadă pe fiică-sa, că-i era dor de ea. Nu-l văzusem de zece ani, mai-mai să nu-l recunosc cît arăta de dărîmat, în plus se îngrășase și chelise mult. Ne-a invitat pe amîndouă într-o duminică să cinăm la restaurant și a venit să ne ia cu mașina, că se fălea cu ditamai b.m.w. ul, negru cu scaune din piele, de parcă ar fi fost cine-știe-ce patron de fabrică, nu un pîrlit de sculer-matrițer aflat în pragul pensiei. Nu l-am refuzat, mai mult de dragul fetei și m-am îmbrăcat cu cea mai bună rochie pe care o aveam în dulap, una bleumarin cu buline albe și un decolteu adînc, mi-am vopsit și rădăcinile părului și m-am machiat frumos, să nu observe fostul meu bărbat că îmbătrînisem și mă rablagisem ca el. La masă, Gelu a început să se plîngă de viața lui de occidental, că muncea pe brînci și era exploatat la greu, iar nemțoaica, cu care se însurase ca să obțină cetățenia, era o scorpie care nu dădea doi bani pe el. Am văzut cum îi luceau ochii ori de cîte ori arunca o privire spre decolteul meu și nu m-am putut stăpîni să nu i-o trîntesc:
„ De ce mi te plîngi, că doar tu ți-ai ales viața asta, de transfug, fără țară?”
El s-a înroșit ca racul și a plecat ochii zicînd:
„ Tu, Sorano, tot afurisită și cu gura mare ai rămas...mă mir că n-ai intrat în politică, fiindcă ți s-ar fi potrivit de minune!”
Andreea, care pînă atunci stătuse liniștită, fără să zică nimic, s-a băgat și ea în vorbă:
„Tată, tu nu știi cum merg treburile astea pe la noi, dar nu-i momentul să intri în politică...mama ține, de cînd știu eu, cu Iliescu și cu p.s.d.-ul și ăștia sunt acum în opoziție!”
Avea fata dreptate dar mie mi-a sărit țandăra că-i ține partea lui Gelu:
„ Să știi că p.s.d. ul va reveni la guvernare, iar Iliescu, dacă va candida, mai cîștigă un mandat!”
Atunci fata mea, cea cuminte și ascultătoare, pentru care făcusem atîtea sacrificii, m-a înfruntat într-un fel la care nu mă așteptam:
„Dacă cîștigă Iliescu alegerile viitoare eu plec din țară, să știi!”
Am frămîntat și-am copt plăcinte încă doi ani. În 2000 Iliescu a cîștigat al treilea mandat, unii zic c-ar fi încălcat constituția, dar astea sunt simple speculații ale celor cărora le stătea în gît, iar Andreea, care terminase facultatea de informatică, a plecat din țară. Întîi în Germania, unde a stat jumătate de an la taică-su, iar pe urmă în s.u.a cu viză de muncă. După încă un an, mi-a scris că a cunoscut un băiat, român ca și ea dar născut la Detroit, și vroia să se mărite cu el. Am simțit că-mi pică tavanul plăcintăriei în cap. Cu gîndul că se dusese în America ca să muncească și să cîștige mai bine mă împăcasem, oarecum, dar știrea că avea de gînd să se mărite și să rămînă acolo toată viața m-a dat peste cap. Orice mamă visează să-și vadă fata în rochie de mireasă, iar eu, ce să zic, aveam să primesc într-un plic niște poze color de la o nuntă americană și-atît. Vica, cu felul ei de a se băga în toate, a început să-mi dea sfaturi:
„ Fraieră ești dacă nu pleci și tu în u.s.a. definitiv, că mai repede se aranjează viza dacă ai rude care au obținut cetățenia!”
„ Ce să caut eu acolo cînd mă descurc, cum pot, în țara mea?”
„ Păi, tu, nu vezi ce se-ntîmplă la noi, de cînd e pesedeul la putere? Nu avem niciun viitor!”
Atunci, mi-a sărit țandăra și i-am zis:
„Nu pesedeul este de vină, ci hoții și ticăloșii care ne vînd țara, pe bucăți, ca pe o vită tranșată, capitaliștii de cumetrie care-și fac de cap și încalcă legile după cum vor mușchii lor!”
Proasta mi-a rîs în nas, vezi bine, că nu eram informată ca ea:
„ Ești zăpăcită rău, cu meandrele alea ale concretului și sinergia faptelor...soro, te-a intoxicat complet propaganda lui Iliescu. Tu nu vezi ce se întîmplă cu noi? Nu ne vrea nimeni, nici uniunea europeană și nici rușii!”
Am lăsat-o să turuie în voie, nu aveam chef să mă mai cert cu ea, mai ales că eram amîndouă în aceiași barcă cu spațiul locativ, așteptam să fim evacuate din casă de moștenitorii fostului proprietar.
Am renunțat la plăcintărie, pe de-o parte fiindcă nu mai aveam pentru cine să trudesc, pe de alta fiindcă obosisem rău, aveam varice, mă dureau șalele, mă alesem și cu un astm de-atîta stat în fața cuptorului încins, așa că m-am angajat vînzătoare la o pizzerie. Munca era mai ușoară, dar cîștigam numai cît să-mi achit facturile. Într-o zi a intrat în pizzerie Mitroi și a făcut ochii mari văzîndu-mă la pult. După ce a comandat o pizza cu de toate s-a găsit și el să mă sfătuiască:
„Tu, Sorano, ar trebui să-ți refaci viața...nu mai aștepta pînă te treci de tot și nu te mai dorește niciun bărbat!”
Pramatia dracului! E drept că mă culcasem de cîteva ori cu el dar, asta nu-i dădea dreptul să să se bage în viața mea, ca musca-n curu calului! Mi-am dat seama, însă, că avea dreptate și-am zis:
„Știi tu, un bărbat cumsecade și fără metehne care să mă ia?”
„ Să știi că chiar am unu potrivit, e partener de afaceri cu mine la o firmă mixtă, româno-italiană, un bărbat serios și bine situat financiar...dacă vrei, ți-l prezint!”
M-am perpelit toată noaptea gîndindu-mă ce să fac, iar a doua zi l-am sunat pe Mitroi să-mi facă lipeala cu italianul. E drept, nu mă așteptam la un latin lover, cum zic americanii dar nici să dau de un boșorog de șaizeci-șaizeci și cinci de ani nu credeam. Pe urmă, după a doua întîlnire, m-am gîndit că Giovani ăsta nici n-ar fi fost rău de bărbat. Era stilat, bine îmbrăcat, se purta foarte manierat și grijuliu cu mine, arăta ca fiind plin de bani și-n plus îmi tot repeta că vroia să se însoare cu o româncă, fiindcă noi româncele suntem recunoscute în toată Europa ca femei serioase și de casă. Ce mai, îi picasem macaronarului cu tronc! Toate păreau să meargă bine pînă cînd, într-o sîmbătă, pe cînd m-a luat cu mașina spre Sinaia, să-mi arate mie el, un străin, cît de frumoasă îi țara mea, l-a pus dracu să aducă vorba de politică. Întîi s-a plîns că îl cocoșează impozitele, că guvernul p.s.d. trage șapte piei de pe investitorii străini, că e bulibășeală mare cu legile și îl sugrumă birocrația. Eu tăceam, cu ochii la peisaj, curioasă să văd unde vrea să ajungă.
„ Vedi tu, Iliescu e un mascalzone, un volpone șmecher, nu lasă pe alții la cacciocavalo numai pe sue discipolii!”
„ Dacă nu era Iliescu, să ne scape de ceaușescu și de comunism, tu nu făceai azi afaceri în România!” i-am servit-o eu.
El a rîs și a dat să mă mîngîie pe obraz:
„Sorana, cara mia, tu ești una vecchia pesedista!”
Adică eu eram o pesedistă bătrînă, o babă, în opinia lui. Mi-a suit sîngele în cap și am strigat:
„Știi care-i problema ta, ? Că ai venit la noi crezînd că poți face afaceri ca-n Italia, în stil mafiot!”
A început să se bîlbîie de nu-și mai găsea vorbele:
„ No, no, non e vero, ex comunisti e uomini del securitate sunt mafiosi... Iliescu e il capo di tuti capi!”
I-am spus să oprească mașina, ajunsesem la Predeal și am coborît fără să-i mai spun nimic, atît de tare mă enervasem. Cînd a văzut că n-aveam de gînd să mă mai plimb în automobilul lui a întins-o de acolo, iar eu am luat-o pe jos spre gară. A doua zi, de cum m-am sculat, tîmpitul m-a sunat de cîteva ori dar i-am trîntit telefonul în nas, ce sens avea să mă-ntind la palavre cu un capitalist putred pînă-n măduva oaselor. La cîteva zile după asta, m-a sunat și Mitroi să mă dăscălească:
„Măi, Sorana, știi că eu te respect ca femeie și-ți respect și convingerile politice dar, ar trebui să fii mai diplomată cu bărbații, nu să-i repezi, așa, din prima!”
I-am dat dreptate, oricum era unul de-ai mei care se înhăitase cu corupții numai din interes, în sufletul lui era patriot și-mi împărtășea convingerile.
„Mai e ceva, a continuat el, nu se face ca o femeie dotată ca tine să-și piardă vremea vînzînd pizza și burgeri. M-am gîndit că ai fi potrivită pentru altfel de muncă...”
Se nimerea bine, fiindcă patronul pizzeriei tocmai mă dăduse afară și, practic, eram șomeră.
„Ce fel de muncă?” am întrebat simțind un licăr de speranță în vorbele lui.
„ Una de birou, dacă-ți convine...tu ai terminat liceul la seral, știi să bați la mașină, cum să ții un registru, să răspunzi frumos la telefon!”
Pe scurt, Mitroi avea un amic, unul Tănăsescu, primar din partea pesedeului în Mogoșoaia, care căuta o secretară de încredere.
Așa am ajuns secretară la primăria din Mogoșoaia, iar Mitroi a petrecut o seară fierbinte și plină de surprize cu mine, așa, cum zic englejii-n romanele lor romanțioase, de dragul vremurilor de-altădată.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  iote că pupăzel penetră ușa închisă în botu-i, carevasăzică are șperaclu virtual! ce să îți mai explic, afanisitule? că ești un jeg,un neica-nime, cu gura mare nicio vorbă în plus.numai unul care face presupuneri și azvîrle acuze porcăind în dreapta și în stînga, hrănindu-se cu minciuni, încondeiind scorneli fiindcă are creierul înțesat de intrigi, spionînd pe cei care îi face spioni, poate să verse atîtea bale otrăvite într-un loc unde, cică, vin niște amatori să-și posteze strădaniile.strădania ta, peio, este să sudui și să zbieri cît mai tare, doar te-o lua cineva în seamă și ți-o plăti efortul cu ceva colea peste pensia aia amărîtă de care te plîngeai cî o încasezi.minima onestitate te-ar obliga să-ți vezi de amărala bătrîneții nu să joci halaripu în piață, cu dosul dezgolit și creierele ramolit!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 14:22:30
         
 
  Și nuți face iluzii...
De citit bâzdâgania de mai sus cred că nu ți-a citit-o decât amicul tău de paranghelii haștagiste, ghici care!..., ca să-și răcorească pipoțica adusă în starea de excreție excesivă.
Restul sunt intrări și ieșiri pur polemice, majoritatea provocate de către mine, deci ai putea să-mi mulțumești pentru că te-am hrănit cu atare falsă accesare.



  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 14:12:43
         
 
  Îmi pasă, Zbiereșane, căci deoarece fiindcă întrucât și pentru că asta înseamnă că ai ceva de-ascuns. Poate nește părăluțe șioroșiste? Fapt care ar explica al tău prozelitism haștagist.

  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 14:07:40
         
 
  bade, ce-ți pasă ție din ce trăiesc eu? ești agent de fonciire, te plătește cineva să spionezi? or ți se făcu de chelfăneală, umbli ca scaiul atîrnat de coada oii, doar-doar te-o băga cineva în seamă ca să ai a te sfădi!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 14:05:01
         
 
  Voi vorbiți, mă kioveșeilor, de stalinismul altora, când vouă vă curge pe nas și pe urechi mai ceva ca magiunul?!...
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 13:58:31
         
 
  Gigeilor, parcticând ocolirea adevărului cu gargariseală de securei acoperiți nu reușiți să ascundeți nici ce-ngroapă pisica, darmite să escamotați adevărul întreg. Voi chiar credeți că vă ia cineva în seamă flotările ocolitoare ale evidenței?
Nu reșiți decât să demonstrați că sunteți ceea ce vă tot spun eu că sunteți: o clică de haștagei, cine știe de către cine hrăniți!
Apropo, Zbiereșane, pânzele alea, pe care le mânjești cu ulei ars și vaselină consumată, după care le dai pisicilor să le lingă, ca să obții cășcăleli suprarealiste, ca apoi să ieși cu ele-n târg, chipurile, să le vinzi, pânzeturile alea, zic, sunt doar fente de jemeker sau chiar trăiești din asta? Că, până una alta, nu vruseși să ne spui din ce-ți duci zilele.
De Șoricel, ce să zic? El, cu gargara avocățească și hârtii contrafăcute!...
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 13:56:41
         
 
  Pupăzeia, tu nu ești în stare să porți o discuție, ești incapabil să accepți că există și puncte de vedere diferite. Și, culmea, tocmai tu îi acuzi pe ceilalți de practici staliniste, alături de celălalt apucat, Kosta Vianu, care urla ca lovit de streche să mi se șteargă o postare în care publicasem o caracterizare făcută într-un ziar Monicăi Macovei, acuzându-mă de stalinism. O făcusem cu dedicatie specială pentru tine pentru că ne-ai înnebunit cu gargara asta de mare politruc. Tocmai prin asta se caracteriza stalinismul, prin impunerea doctrinei de partid cu forta. Orice punct de vedere diferit era imediat dezavuat si anihilat. Putin îți mai lipseste si o să ne vorbesti de arta decadentă, așa cum susții sus si tare că intelectualii și artiștii ar trebui să meargă la sapă, că fac umbră pământului. Bălăcăriciule!  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-17 12:15:48
         
 
  Peia, ți-o repet, nu mă mai mînjesc cu tine,atingerea ta,chiar virtuală mă umple de jeg. habar nu ai cine sunt, ce fac și ce convingeri am( nici nu trebuie să afli, metemeltisitule și afanisitule!) dar, atîta vreme cît o ții tura-vura, cu sudalme, spume la gură, huooo haștagiștii, n-avem ce discuta, ești realmente o babă pesedistă. presupuneri, bre peiuță, și lipsă de contact cu realitatea atîta ai dovedit vis-a-vis de mine.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 12:12:23
         
 
  Șoricel, logica e simplă: dacă ăștia, care erau dați drept exemplu de elită porcurărească, au făcut ce-au făcut. Înseamnă, prin logică elementară, că ceilalți sunt la fel de ticăloși. A ieșit vreunul să denunțe măgăriile portocaliene? Să se simtă atins în probitate? O, nu, căci, nu-i așa?, clanul își apără reputația cu orice preț.
Apoi, îmi dai dreptate iacă: ai denunțat nu știu ce abuzuri procurărești, în zona Pitești! Deci? Obiceiul e extins.

  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 12:05:58
         
 
  Da, știm: e pixelul albastru la mijloc!
Vai, vai, câtă disperare de a ascunde evidența!...
Șoricel, tu ești un ridicol manipulant de hârtii. Nici măcar absolvent de electronică nu trebuie să fii, pentru a ști că o simplă analiză spectrală poate dovedi că o amprentă de voce e a celui care o posedă. Dar nici nu e nevoie, de-aia nici nu s-a făcut. Și-un prost, dintr-o văgăună, auzindu-i pe-alde portocală cum pun la cale mârșăvii, s-ar prinde că așa stau lucrurile. Ai văzut cu mințea Pena Corcodruța, fără să-i clipească un mușchi de pe față, cum că Inspecția judiciară i-a dat ei dreptate în povestea cu "decaparea"? Deci, a stărui în ridicola justificare a pixelului albastru, vă descalifică pe toți, fără dept de apel.
Că vor mai fi fiind și nătărăi care cred în teoria falsificărilor, ăstora li se poate da o replică a unei tipe de face book, vizavi de un securel de dejurnă, securel care susținea aceeași teorie, în scandalul DNA:

Margareta Marculescu · Sorbonne Université - Faculté des lettres
Alexandru Alexa Tu nici când o prinzi pe nevastă-ta cu dânsa-ntr-insa nu crezi ca te inșeală, vrei să mai treci și o sfoară printre cei doi adulterini ca să vezi dacă se oprește undeva...:)))
Mai răsfirati, băieti, mai răsfirati!...
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 11:47:49
         
 
  Nu mă pricep să postez fotografii, dar am obținut hotărâre judecătorească prin care expresis verbis au fost denunțate abuzurile procurorului de caz. Abuzuri pe care eu le-am arătat cu subiect și predicat. Ceea ce nu înseamnă că toți procurorii (sau marea lor majoritate) fac acest lucru.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-17 11:36:53
         
 
  Puțintică răbdare să vedem dacă au fost sau nu falsificate. Anttena 3 și, în genere, televiziunile nu sunt surse credibile. O spun ca unul care știe cu ce se mănâncă, doar am fost invitat de atâtea ori, parte din invitații declinându-le. Dacă da (nu exclud această posibilitate), cine a făcut-o, trebuie să răspundă. Dacă nu, trebuie să răspundă cei care au orchestrat posibila vvendetă. Deocamdată este prematur să ne pronunțăm doar pe un show mediatic.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-17 11:33:04
         
 
  Zbiereșane, zi-mi și mie, așa scurt, fără perifraze haștagiste, cum e cu falsificatorii de probe de la Ploișeti, să trăiești? Repet, ce crezi despre astam ca să mă lămuresc definitiv în ce ape te scalzi.
Și lasă tu presupunerile alea dramaturgice, în legătură cu vizionările și convingerile mele. Să luăm realitatea cea reală, iar nu cea suprareală, pe care-o mestecați voi cu osârdie, pentru a vă ascunde după Tom Degețelu!
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 09:46:52
         
 
  p.s. pe ceea ce crezi tu, cu tărie și nestrămutată mîndrie, bre, neică Peiuță io nu dau nicio cepuță...și aia degerată!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 00:08:13
         
 
  ce previzibil ești, neluțo!n-ai băgat încă cornu-n pernă? pesemne că vizionezi cu osîrdie antenele lui voi-cu-șparlescu așteptînd, frisonănd de nerăbdare să ți se aducă în față încă o dovadă palpabilă a ticăloșiei haștagsite, a spurcăciunilor kioveșismului, în direct, ca gogoașa înfuriată în oloiul rînced al militantismului social-democrat de sorginte deliormăneană!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 00:04:06
         
 
  Totuși, cred că ar fi mai potrivit să-ți intitulezi opurile, pe care le exibi p-acilea: "Sunt o rablă haștagistă"!
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 23:32:30
         
 
  bre, neluță, privește-te un minuțel în oglindă, mumosule?da, tu, care ai aberat vreme de o săptămînă, zi de zi, oră de oră(cu mici pauze de compunere a unor poezici parodice ori anacronice, prăfoase și una buca sclifoseală de ehhhei, estet subțire)și ți-ai ridicat poalele-n cap arătînd europeicilor dosul tău flasc și încrețit de babă literculturnică, social-democrată și revoltată, matale vorbești de bolbotină și cinzeacă!păi, dacă judecăm cum cuvînți în scrisu-ți ăla hîrîit-scuipat-gîtuit, matae ești criță, beat mort, delirium tremens te paște, scabrosule!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 22:54:23
         
 
  Recheșane, te-ai dat la bolbotină, tataie!
La alambic... Ți l-au făurit frații tăi de întunecime? Că prea se-nghesuie la gura ta vorbele fără cap și coadă. Hules-baules! În traducere: de mâncat, mâncași nimic. De beut, cu cincinzeaca!


  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 22:43:51
         
 
  bolmojeala aia de sudalme zici tu că-i un pamflețel? cînd îți pocești limba scălîmbăindu-te în fel și chip, înjurînd și scuipîndu-ți acreala de ins citit, cultivat nene de-a lungul unei rodnice și trudnice vieți, vezi-doamne, care se scoboară la mintea îngustă a interlocutorilor săi, dospeala aia de ură face stropi,împroșcă auditoriul (virtual firește)și scoboară în mațele tale lasînd inegalabilul pamflet-polemic-belicos-auctorial-penian(honni soit...) ca o baligă călduță pe foaia bleu...ferice de tine, neluță,că îți dai în acest fel măsura „talantului” tău și ai, din plin, conștiința valorii tale rarisime!vivat peia maximus imprecator, maledicti te salutant!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 22:34:52
         
 
  Recheșane, ești atât de alambicat, atât de hilar de injurios, când vrei să pari satiricos, că-mi stârnești zâmbete de compasiune. Și de ce te ataci așa, căz doară de la o "precupeață cu fuste crețe" n-ai ce așteptări să ai! Sau ai? Și-atunci îți "vânturi și tu limba între omușor și mațe", într-o impresioanantă contorsiune literatoidă!... Ș
Și cam da, găsesc să vorbesc despre pamflet și satiră. Au sunt domenii rezervate doar geniului tău creator?
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 21:24:24
         
 
  ce tupeu ai, nene! taman, tu, care îți vînturi 24 de ore din 24 limba între omușor și mațe, mai cu precădere spre părțile dorsale, umplînd de scuipați virtuali jumătate dintre postatori și înjurînd ca ultima precupeață cu fuste crețe, tu, cu porcăriile tale botezate „polemic㔠cînd „sudalmic㔠ar fi invenția lexicală potrivită, tocmai tu, te găsești să vorbești de pamflet și de satiră?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 21:11:00
         
 
  E teribil de plictisitor ceea ce înșiri.
Zău, ți-o spun cu lacrămi în ochi!
Atât de plictisitor, că nici dacă a ști sigur că mă-njuri nu mai am răbdarea să citesc.
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 21:08:14
         
 
  zău, mă Ioane?nu mai spune...că de răspuns n-am să-ți mai răspund pînă cînd nu are efect leacul ăla, propus de onorabilul apropritar!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 20:58:26
         
 
  Problema cu pamfletele, satirele, parodiile e că ori rămân, și-atunci vor apărea inevitabile reacții; ori, dacă se interzic, atunci_Recheșan, spre pildă, va trebui să schimbe titlul și conținutul prețiosului serial în: "sunt o babă decrepită"!
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 19:43:13
         
 
  răspuns pt. comentariile care se referă strict la text:mulțumesc pt. observații, unele îmi sunt utile, pe cele cu „tezismul” mi-e greu să le înțeleg dar vă asigur că autorul are un plan și-și propune ca spre final să vă surprindă.sau măcar să încerce.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 19:30:20
         
 
  Domnule Ștefănescu,

1. 2-3 editori și cu mine formează o echipă editorială. Care există și acum. De acord cu completarea acesteia. Aveți vreo propunere? În paralel, poate mă ajutați să vedem cine mai este editor acum și nu se mai implică.

2. Da, accept publicitate. Pe lateral unde sunt marginile goale.

3. Da, voi rescrie și recompleta regulamentul. Aveam în cap. Mă gândeam ca editor să poată fi cineva care are minim 30 de texte literare publicate. Ce spuneți?

4. Pot și alții să scrie editorial. Chiar și acum. Numai să vrea. Și să facă literatură. Și altădată chiar scriau.

5. Am unde scrie texte politice. Aici am fost provocat și am reacționat. Dar cum diferențiem pamfletele politice, satirele, parodiile, care sunt literatură, adevărată de simpla politică? Și la care nu avem de ce renunța!

6. După cum vedeți sunt deschis și constructiv. Au fost vremuri când nici nu mă ocupam de partea administrativă. Încredințasem toate parolele. Însă era cât pe-aci să rămân fără site. Din păcate, sunt obligat să coordonez activitatea administrativă și editorială. Pentru a păstra direcția democratică a Europeii. Pe mine nu mă deranjează deloc faptul că sunt ori că ar fi două sau mai multe tabere. Găsesc că este chiar foarte bine. Nu mă deranjează deloc opiniile critice la adresa ideilor sau textelor mele. Am dreptul și capacitatea de a replica. Pe mine mă deranjează limbajul vulgar și atacul la persoană. Dacă găsim o soluție de a respecta aceste minime cerințe, care, de fapt, sunt cerințe de bun simț, situația se poate normaliza.

7. La care din puncte vă implicați? Dumneavoastră și alți membri ai site-ului. Aștept răspuns pe [email protected].

Parazităm subsolul domnului Recheșan. Așa că voi reposta acest comentari și ca topic nou. 		 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 14:35:32
         
 
  domnule Cristescu, singura soluție pentru ieșirea europeii din criză (dvs îi ziceți latență) este reforma.
iată, după părerea mea, câțiva pași obligatorii:
- să renunțați la formula "echipa editorială" recunoscând că sunteți singurul care taie și spânzură dpdv administrativ pe-aici și să cooptați 2-3 editori neutri, fie din rândul noilor veniți, fie din rândul celor care postează pe alte site-uri literare, și doresc, eventual, să se implice.
- să acceptați publicitate pe site
- să rescrieți regulamentul, iar dacă vi se pare ok, măcar să-i puneți diacritice, absența lor face o impresie foarte proastă.
- să renunțați la editorial, sau să-i dați refresh măcar o dată la trei luni.
- să opriți politica pe site.
orice alt moment zero, tranziție, sau cum vreți să-i spuneți, e o utopie.

sigur,dacă vi se pare o soluție bună, dacă vi se pare că eu sunt capul răutăților, eu pot să mă retrag până la 1 martie, ba chiar și după. 		 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 13:45:06
         
 
  Iar macacul - desigur, o altă alegorie - mănâncă ce nu-i place! Ușor de ghicit ce, prin deducție logică elementară!
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 13:40:54
         
 
  aceasta fiind,desigur,o alegorie.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 13:25:12
         
 
  "Aici este greșeala. Nu trebuie, nu să vă lăsați bălăcărit, ci să nu fiți bălăcărit!"

domnule Cristescu, sfatul dvs pare la fel de util ca anunțurile de la zoo. că i se dau banane sau nu, că i se fac poze sau nu, babuinul își vede mai departe de-ale lui. 		 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 13:24:44
         
 
  ”dacă mă las la nesfârșit bălăcărit.”

Aici este greșeala. Nu trebuie, nu să vă lăsați bălăcărit, ci să nu fiți bălăcărit!

Problema este următoarea: dacă nu provocați, nu incitați și nu atacți iar dumneavoastră sunteți bălăcărit, Europeea vă protejează cum îi protejează pe toți membrii săi. Dar dacă orovocați, ori replicați la feș și escaladați sunt în imposibilitate de a vă apăra. Pentru că trebuie să vă apăr pe toți. Și nu mai știu cine a declanșat primul. Și sunt acumulări istorice.

De aceea am propus acest moment tranzitoriu. Să văd ce probleme mai apar, cum evoluează lucrurile.

Oricum, după 1 martie lucrurile se vor schimba. În bine. 		 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 12:52:32
         
 
  Recheșane,
Eu nu cred că ești o babă pesedistă, ci un amărât (termen validat eco) de haștagist de doi sfanți luleua!
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 12:05:45
         
 
  ... tinichele de coadă!
  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 12:03:29
         
 
  S-o fi întrebat el dacă distinsa Veronica o fi încântată că-i colportează numele pe aici, potrivit obieciului său de delator? Sau e-ncredințat că e pe post de june-prim, cu slipul în poziție etern erectă, și damele-i iartă orice ieșire? A mai invocat el pe cineva, ca un ticălos abject, care avea și aia oarece probleme hormonale, și a făcut un hai de numa-numa. Cu toate că n-o băgase nimeni în seamă. Poate d-aia! Dar a intervenit cavalerul prea-distinsei figuri să-i pledeze cauza.
Un papagal de prăvălie cu tinichele!

  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 12:02:09
         
 
  Deci poate fi închipuită șulfăneală mai mare?! El mă face nebun, obsedat, mai îmi caută și prin slip, să-mi numere ouăle și capacitatea lor de reproducție, și, după aia, urlă că-l agresez. Oare e nevoie mai mult de-un dram de minte să realizezi că insul e mâncat de oftică?

  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 11:56:19
         
 
  nu se va schimba nimic, domnule Cristescu, dacă mă las la nesfârșit bălăcărit. omul e obsedat. cei din categoria lui au o energie inepuizabilă. chiar în lipsa oricărui interlocutor, după cum ați observat, se aprind singuri. ca motorina.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 11:48:14
         
 
  Ia să dăm noi exemple de limbaj civilizat. Și să vedem cine rămâne singur cu limbaj necivilizat?  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 11:28:58
         
 
  Ecoul pădurii știu. Despre celălat user nu.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 11:27:27
         
 
  ”Ați observat că nicio femeie nu mai postează aici?”

Nu. Nu am observat. Și pot să vă dau exemple. Dar da, aveți dreptate. Sunt mostre de limbaj care pot face femeile să devină circumspecte.

Însă, domnule coleg, de unde acest orgoliu de a avea ultimul cuvânt în raport cu domnul IP? Comentariul de mai jos credeți că este aducător de pace și liniște și dezbateri de idei?

V-am spus de nenumărate ori că spațiul public irascibilizează. Și, v-am mai spus, resorturile lăuntrice ale agresivității sunt cunoscute de către cei care s-au preocupat de domeniu. Și devoalează mult din personalitate celor care o fac. Aspecte nu prea măgulitoare.

Ia începeți dumneavoastră să nu mai replicați provocator, incitator, o dată, de nou, de nouăzeci și nouă de ori. O să vedeți că lucrurile se vor schimba. Pe vremuri circula, evident în scop educativ, o poveste cu două capre care voiau să treacă o punte îngustă venind, fiecare din sens opus. Ce credeți că s-a întâmplat?

PS. De ce ”două Românii Mari” Și nu ”două Dilema Veche” Euristic vorbind! 		 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 11:26:31
         
 
  p.s. lucia eniu și ecoul pădurii sunt bărbați.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 11:13:38
         
 
  Vedeți o doamnă gen Veronica Pavel capabilă să suporte elucubrațiile lui Peia? Chiar dacă nu îi sunt adresate. Odată cu involuția funcției testiculare, se pare că prestația distinsului coleg se îndreaptă spre delir.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 11:12:10
         
 
  "Păi, domnule coleg, aceasta este esența. Să fi încercat Vadim să publice în Dilema ori Liiceanu în România Mare! Era imaginabil?"

firește, aveți dreptate, se cuvine completat. europeea se îndreaptă spre DOUĂ Românii Mari, la fel de inflexibile, la fel de ireconciliabile, care huiduie una spre alta. Se postează în același format, dar fiecare are publicul lui. Puntea formală, într-adevăr, o realizați dvs, cât o să mai puteți, având în vedere pierderile de efectiv.

Ați observat că nicio femeie nu mai postează aici? 		 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 11:08:28
         
 
  ”aș observa că și europeea, ca sumă algebrică de scrieri (inițial literare, apoi, de tot soiul), după recuperarea distinsului nostru coleg I.P. (al cărui nume, din motive ușor de înțeles, se cuvine trecut sub tăcere) se îndreaptă din ce în ce mai clar spre genul reprezentat înainte de 89 de revista Săptămâna și continuat apoi cu strălucire de România Mare” Radu Ștefănescu.

Să admitem că percepția dumneavoastră ar fi corectă. Spun, să admitem.

Din câte realizați dumneavoastră, ideologic vorbind, suntem noi de aceeași parte? Răspunsul este clar, NU! Așa-i? Cu excepția limbajului și atacului la persoană, aveți dumneavoastră și comilitonii domniei voastre vreo restricție în a vă exprima liber ideile? Sincer, aveți? Păi, domnule coleg, aceasta este esența. Să fi încercat Vadim să publice în Dilema ori Liiceanu în România Mare! Era imaginabil?

Prin urmare, domnule coleg, vă înșelați profund. Și faceți deservicii Europeii.

Cât privește ”naționalismul” de care subtil mă acuzați, da mi-l asum în limita unui naționalism luminat, postmodern similar până la identitate cu ”naționalismul” poate celei mai avansate democrații: cea americană. Care are ca slogan America first. Am elaborat și o doctrină în acest sens pe care, dacă doriți, o voi posta aici. Eu visez la un fel de orchestră planetară în care toate națiunile să coopereze asemenea instrumentelor muzicale. Fiecare păstrându-și forma, specificitatea și timbrul. 		 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 10:39:46
         
 
  Mi se pare mie sau acum dai cu rahat în ecran?
De calamante ai nevoie tu, deplasatule!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 10:06:16
         
 
  domnule Cristescu, maestrul a intrat cu 200km/oră în turnantă, poate ar fi bine să-i administrați un calmant.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 10:03:22
         
 
  Lasă pe altul să vorbească, gigione, fie și așa radical, cum încerci tu să fii, că, până acum, nu ai zvârlit din clonț decât colportări cu început, cuprins și final la fel de ideologice. Înțeleg să fii șulfă, dar chiar așa, pe față! Ne jignești inteligența, șulfănescule!

  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 10:01:18
         
 
  Desigur, exageram, domnule Cristescu, încercând să îngroș cumva caracterul schematic, cel puțin la nivel de mijloace, al unor scrieri cu final ideologic previzibil. Derapând (mai mult sau mai puțin) pe aceeași linie, aș observa că și europeea, ca sumă algebrică de scrieri (inițial literare, apoi, de tot soiul), după recuperarea distinsului nostru coleg I.P. (al cărui nume, din motive ușor de înțeles, se cuvine trecut sub tăcere) se îndreaptă din ce în ce mai clar spre genul reprezentat înainte de 89 de revista Săptămâna și continuat apoi cu strălucire de România Mare, în cele două curente majore ale ei, despărțite de falia ireconciliabilului, probabil, ambele teziste. Falie deasupra căreia, sfâșiată de contradicții ideologice, ființa dvs paternal/tutelară încearcă să se constituie punte, cu un crac pe malul european, cel de care o leagă frontispiciul doctrinal, cu altul pe cel naționalist, cel care-i face din ce în ce mai seducător cu ochiul.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 09:51:52
         
 
  "da, mă, dar diferența este că werner cumpără o casă pe care nu avea dreptu să o cumpere"

...taman cu fals în acte publice, Recheșeane, asta ai uitat să spui! Deh, ai noștri infractori nu esteră penali!

  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 09:21:07
         
 
  Tezismul, domnule coleg, presupune o idee preconcepută pentru care se caută o demonstrație. Adică se emite, se preia sau se impune o teză. Care apoi trebuie justificată. Propaganda operează cu așa ceva și folosește mult analogia.

Literatura pornește de la evenimente, împrejurări, personaje fapte și se construiește potrivit talentului scriitorului. Sigur, cel puțin intuitiv, și scriitorul are un plan, o tematică, o idee. Care, de cele mai multe ori este dezvoltată, poate deveni arborescentă, poate naște alte și alte idei. În acest fel literatura se autodezvoltă și iese din sfera prejudecăților. În final, ca o concluzie, se poate ajunge la una sau mai multe teme care, cum am spus, rezultă din textul coagulat. Text care, mai apoi, intertextualizează cu alte texte, cu universul lectorului, cu universul contemporaneității lectoriale, etc.

Un text cu teză este ușor decriptabil. Și lectorul, de regulă, este descurajat, plictisit ori chiar contrariat. Și, în cele mai multe cazuri, abandonează textul ori este nemulțumit.

Exemple de texte tezist-propagandistice: Desfășurare, Mitrea Cocor și multe altele. Realism socialist și propagandă. Da, cu talent, unele pot deveni valoroase.

Am făcut considerațiile din comentariul anterior cu toată buna credință și cu toată sinceritatea. Încă din titlu se emite teza și apoi se face totul pentru a o ”demonstra” Însă, cum am subliniat, textul are părți bune, observație penetrantă, descrieri interesante și comportamente situaționale demne de o soartă mai bună. Adică să nu sfârșească într-un amorf text propagandistic.

De aceea, insertarea fragmentată a textului, într-un alt text, care să conțină alte personaje și care să refere textul de față, ar putea salva acest text și l-ar propulsa în spațiul literaturii. 		 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 03:38:31
         
 
  am și eu una tezistă,nu văd nimic rău în tezism, totul e tezism. aș pune-o, dacă aș fi sigur că nu iese scandal.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-15 23:15:35
         
 
  Am citit și prima parte am citit-o și pe aceasta.

Stilul este cursiv, observațiile sunt corecte story-ul este unul valid. Unde suferă textul? La procesverbalism. Pentru că acțiunea este liniară și se desfășoară într-un realism capitalist-comunist tezist de tip propagandistic. Ca într-un proces verbal. Textul poate fi valorificat dacă este inclus într-un metatext, în care această povestire să fie fragmentată și intercalată cu alte planuri textuale. Sau cel puțin cu încă unul. Astfel caracterul tezist poate fi obnubilat iar textul poate fi pus în valoare.

Conține un cuvânt neecoliterar care trebuie scos și de două ori un verb inexistent: ”vroia” 		 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-15 22:53:34
         
 
  da, mă, dar diferența este că werner cumpără o casă pe care nu avea dreptu să o cumpere și a pierdut-o în instanță, pe cînd ginerele lui Angelo Miculescu a cumpărat gospodăria de partid p.c.r.(acareturi frate, moșie, nu glumă) de la Cornu pe care o deține și în prezent!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-15 22:16:20
         
 
  Și mai bagă o casă la Werrrnerrr!
Aia cu chiria la Banca lu pește, însușită cu acte false! Că ălea, din meditații, s-au multiplicat prin sciziparitate!

  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-15 20:13:33
         
 
  document! bagă mare-n continuare,vile și mașini bengoase,și năstase patru case...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-15 20:07:10
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE