PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Domnul Peia sau discurs despre neînţelegerea programată! Text postat de Elena Stefan Într-un comentariu postat sub textul “Tot ce trebuie sa stii” distinsul domn Peia face o serie de afirmaţii despre ceea ce am scris eu acolo. Încerc, aici şi acum, câteva răspunsuri, pentru a nu parzita excesiv textul autoarei. Cu italice paragrafele aparţinând distinsului domn. Mă citează, distinsul domn: „Domnilor editori, nu vă lăsaţi manipulaţi de acest tip de şantaj machiavelic şi tăiaţi în carne vie. A vorbi despre cenzură aici este departe de a fi o simplă impoliteţe. Este o blasfemie!” (em. cristescu) Şi continuă: “waw! waw! waw!... da’ un rug instalat în curtea evropeică, spre a fi traşi în frigare „şantajiştii” „blasfemicii” „propensiunicii conflictogeni”, nu ar fi apppsolut necesar, dom’le? păi, cum s-ar fi putut menţine credinţa a dreaptă, inchizitorială, dictată de popii cei îndrituiţi a judeca ce e bine şi ce e rău pe lumea asta? o, god, şi ce furtuni dogmatice au stîrnit heliocentriştii, pe vremuri! cum fu giordano „blasfemicul” scrădit la focul purificator al credinţei popeşti! ce e drept, „tăiatul în carne vie”, cristescian (poate cristic?!) e ceva mai blînd, da’ eu, spre ex., aplecat mai mult spre plăcerea conflictogenică, aş prefera şi ceva sare pe tăieturile corijatoare. dom’le, eu zic să-i echipezi pe nenea editorii cu cevaşile tichiuţe ascuţite pe scăfîrlie şi cu nişte macete din tantal, să ia hotărîri incisive şi fiabilitate maximă la inciziuni.” Profund abuziv şi incorect. Pentru firi mai slabe de înger raţionamentul ar putea sta în picioare. De aceea vă spun, domnule coleg, aţi produs premeditat această pretinsă analogie însă v-aţi dus singur în autocontradicţie. Voind să induceţi ideea că pe Europeea ar fi o credinţă considerată “dreaptă, inchizitorială, dictată...” etc. Mai mult îl invocaţi pe Giordano Bruno pe care, vezi doamne, mutatis mutandis, l-aţi reprezenta pe Europeea!. Fals, abuziv şi incorect domnule Peia. Tehnică strepezită. Acuză adversarul de toate relele şi pune-i în cârcă orice şi cât mai multe acuzaţii. Lumea nu are timp să analizeze şi, din toate calomniile de acest fel, tot rămâne ceva. Cum puteţi totuşi să vă pretaţi la aşa ceva? Când eu m-am referit, expresis verbis, la acuzaţia de cenzură pe care cu predilecţie domnia voastră o folosiţi, evident, în dispreţul adevărului. Reiau pasajul pentru a nu fi acuzat că procedez precum domnia voastră. Iată ce am scris: “(O paranteză. Rog editorii să nu mai valideze niciun text sau comentariu în care cineva îşi va mai permite să ne acuze de cenzură folosind strategia ticăloasă: eu încalc regulamentul şi-ii acuz apoi că mă cenzurează. Îi complexez astfel şi ei pentru a scăpa de posibila anatemă, îmi vor valida textele ori comentariile acuzatoare. Mefistofelică strategie care, am văzut, asupra unora, mai slabi de înger, are efect. Nu de alta daar unii membri, poate mai puţin familiarizaţi cu tehnicile de autoapărare în raport cu tehnicile de manipulare, chiar ar putea lua de bună ideea cum că aici există cenzură. Şi ar putea fi influenţaţi în a legitima conceptul! Domnilor editori, nu vă lăsaţi manipulaţi de acest tip de şantaj machiavelic şi tăiaţi în carne vie. A vorbi despre cenzură aici este departe de a fi o simplă impoliteţe. Este o blasfemie!)” Vedeţi domnule coleg ce uşor iese adevărul la suprafţă? Ce credinţă dreaptă inchizitorială impun eu pe Europeea. Când orice membru ştie că aici NU EXISTĂ CENZURĂ şi că oricine poate publica orice în condiţiile unui minim respect faţă de regulament? Reiau doar un scurt pasaj din editorialul de mai sus: “Mi s-a reproşat şi continuă să mi se reproşeze faptul că „nu există un filtru valoric”. Am explicat de nenumărate ori că dreptul la liberă exprimare, pentru această secţiune a site-ului, reprezintă o valoare. Este, în opinia mea, secţiunea „primului pas” dacă vreţi un fel de „Hyde-park europeic” De ce ar trebui acestă valoare? Răspunsul este simplu: pentru a preveni. Toţi cei care vin în contact cu Europeea, care ştiu, dar mai ales cei care nu ştiu, vor conştientiza faptul că există o astfel de „valoare umană”. Care reprezintă NORMALITATEA: Adică dreptul la liberă exprimare al fiecărei fiinţe umane. Care este şi trebuie să rămână un drept sacrosanct! Introducerea unei forme de valorizare de tip administrativ creează premizele „cenzurii”. Ori acceptarea unei cenzuri de tip administrativ este extrem de periculoasă.” Oricine citeşte editorialul şi mai şi activează aici, cu excepţia domniei voastre, înţelege şi ştie că aici nu este cenzură. Ori nu mai pot tolera această, de acum mitocănie: în ciuda evidenţei dumneavoastră să acuzaţi că aici ar fi cenzori şi cenzură. În încercarea de a compromite spiritul europeic. De aceea reiterez rugămintea către editori: să nu vă mai valideze niciun text în care ne acuzaţi de cenzură şi că aici ar fi cenzori. Am devoalat mecanismul pe care îl folosiţi şi, oricât de tolerant aş fi, gata, destul, prea mult, ajunge. Nu vă mai pot tolera să aruncaţi cu pietre . Dacă aţi înţeles bine, dacă nu iarăşi bine. Însă, o spun cu fermitate, dacă mai faceţi astfel de acuzaţii, faceţi-le în altă parte. Netul este mare. Şi, vedeţi, în curând vă expiră perioada de sancţiune prin reducerea nivelului. Nu voi avea nicio reţinere să vi-l reduc din nou dacă veţi încălca iarăşi regulamentul. “ai putea să ne explici, onorate domn, cum pot fi zgîriate neşte percepţiuni? că parcă nici metaforic nu prea merge. abia timpanele putînd fi – tot metaforic, desigur – deranjate de atare intruziuni semantico-kristo-derridiene!” Constat, iar, că, din dorinţa de a scăpa de complexul pe care îl aveţi, încercaţi să sublimaţi acest complex într-un rebel şi ostentativ mod de a mă tutui. Sigur aş putea să vă explic metafora “zgârierii percepţiunilor timpaniene” dar ar fi inutil. “păi, unii dintre noi citirăm, dom’le, da’, iote necaz! pîntre ăia mari se află şi cei trecuţi de Înalta-Vă Autoritate Diriguitoare pe lista celor interzişi! ce ne facem? p-ăia mari, da’ neagreaţi de către gusturile dv., de „prejudecăţile” dv. literare, îi aruncăm la coş?” Scrie la regulament că noi nu negăm niciun fel de literatură? Scrie. Atunci ce aţi scris aici nu are sens. Literatura este mare şi include multe categoreme, genuri, specii etc. Aici literatura care conţine expresii vulgare nu are ce căuta. Indiferent cât de mare ar fi. Pentru că de la vulgaritate la pornografie nu este decât un pas. Şi aşa netul este plin de pornografie. Lăsaţi această oază ecoliterară. Sigur, stric orzul pe gâşte. Dar ce mai contează! “păi, cum ’sei mai sus, sunteţi unul cu astfel de prejudecăţi, dom’le! ştiţi, chestia aia „eco”, de care vă tot cramponaţi, e tot o prejudecată, fir-ar! şi, culmea! una care-i inhibă pe ăi tineri, care-s departe de a mai fi îngeraşii pe care-i invocaţi dv., în lungile puseuri criticiste de pe aici! şi, probabil, de pe la catedra pe care, cu onoare, o ocupaţi!” Tinerii se formează. Tinerii se instruiesc. Tinerii se educă. Tinerii au nevoie de exemple, de modele, de sprijin, de consiliere, de ajutor, de afecţiune şi înţelegere. Depinde de noi convertirea rebelităţii lor în bine ori în rău. Textul „Tot ce trebuie sa stii” surprinde mecanismul gândirii unui tânăr aflat într-un proces de evoluţie în care hormonalul prevalează raţionalului. Viaţa, literatura, filosofia, exemplele îl vor forma. Îl vor defini ca personalitate umană raţională şi pregătită pentru viaţă. Şi, probabil, peste mult timp, se va amuza de pornirile pe care la 14 ani le va fi avut. Textul menţionat mai sus atrage, elegant şi ecoliterar, atenţia asupra fenomenului. Încearcă să-l investigheze, să-l surprindă în manifestarea şi poate, în profunzimea sa. Însă, pornirea cu tentă incestuoasă nu este factuală. Este doar latentă şi, oarecum virtuală. Şi, textual vorbind, nici nu se sugerează materializarea ei. Pentru că pubertăţii băiatului îi este contrapusă maturitatea fetei. Acesta este rolul precis pe care îl are precizarea expresă a diferenţei de vârstă. Maturitate care, cu siguranţă, operând cu alte concepte şi valori, va face ca pornirea lăuntrică a copilului să rămână o simplă fantasmă în procesul devenirii sale. “păi, în ce ar consta „originalitatea” pentru care, văd, ne dăscăliţi? se limitează ea, cumva, la aprecierile exclusiviste ale dv.? la gusturile dv.?” Toate intervenţiile mele sunt opţiunile mele şi niciuna, niciodată nu a avut şi nu va avea pretenţia de adevăr absolut. Ci de coerenţă şi validitate axiologică. Una dintre multiple. Adică, aceasta nu exclude alte coerenţe şi validităţi axiologice. Am spus-o de nenumărate ori. Literatura nu este o funcţie biunivocă. Nu este un şurub cu piuliţa lui. Literatura este un proces complex şi subtil. Şi, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influenţează experimentul. (textul în cazul literaturii) Cu diferenţa specifică. În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă. În cazul literaturii avem de-a face cu o influenţare multipolară. În care, în procesul lecturii, lectorul devine suveran. Iar criticul literar, ca lector avizat, cu atât mai mult. De aceea am şi scris despre triumful şi prevalenţa lectorului asupra textului. Originalitatea? Fie şi câţiva „milimetri textuali” diferiţi de ceea ce se află, deja, în Marele Text. Adică, în mulţimea tuturor textelor. Originalitatea poate fi percepută prin subiect, mod de abordare, stil şi multe multe altele. “că, dacă ne tot vorbiţi despre aiasta, cu atîta patos, înseamnă că aveţi capacitatea evaluatorie de a o face.” Nu ştiu câtă capacitate evaluatorie am. Însă încerc, am îndoieli, uneori, de multe ori cred că am găsit cheia de lectură şi mă bucur. Oricum, aici am făcut-o şi o fac întotdeauna, cu bună credinţă şi aplecare faţă de textele pe care, intuitiv, le consider bune. Confirmarea? Poate fi ori nu. Poate mulţumirile pe care le-am primit din partea unor membri atât pe e-mail cât şi pe volumele care mi-au fost trimise să reprezinte o astfel de confirmare. Poate nu. Iată, domnia voastră mă contestaţi. Este dreptul dumneavoastră. Şi, poate, veţi fi având dreptate! Ştiu şi eu? “ori, după cum judecaţi textele poetice, în lungile dv. poliloghii semantico-intertextualiste, şi, mai ales, după cum le produceţi, numai de aşa ceva nu poate fi vorba. pe scurt: sunteţi caduc, vetust, banal. iar cînd încercaţi să ieşiţi dintre ostreţele pe care vi le-aţi tras singurel în jur şi săriţi pîrleazul prin vecinătăţuri, adică în modernităţi cam abrazive, odată vi se rupe lancea sanchopanzatică în două, şi vă treziţi vorbind despre cai verzi!” Şi mai spuneţi că sunteţi cenzurat! Acuma că asta înţelegeţi dumneavoastră din ce fac eu, nu înseamnă că aveţi şi dreptate. Mă vor judeca colegii dumneavoastră atoateştiutorii şi care au doar certitudini. Niciodată îndoieli. Asta, parafrazând o distinsă doană plină de propriile-i certitudini. “rezumativ: dom’le, şi faptul că încercaţi să impuneţi direcţii şi să sancţionaţi deviaţiunile tematice – chipurile, democratic! – tot cenzură se cheamă că faceţi. zo! chiar şi iniţiatorii de şcoală literară făceau acelaşi lucru! aşa că... mai înmuia-ţi-o!” Sigur, gândind metaexistenţial toată existenţa noastră este o cenzură. Că nu putem avea la dispoziţie decât resurse limitate, adică restricţionate, respectiv, cenzurate. Însă, poate, revenim în planul exprimării doar. Şi anume, aici, a celei literare. Să auzim de bine! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   n-ai înţeles. cînd spun că i-a făcut arşice pe fritzi, mă refeream al ăia din tribune. căci nemţălăi erau, cu toţii. un meci de fotbal este, de fapt, o confrunatre între suporteri, mai degrabă, decît între ăia 22 de mici maşinării de fotbal, care azi joacă pentru o echipă, mîine pt rivala ei. ce-ar fi un meci fără suporteri? deci pe fritzi i-a caftit. ura! şi de ce să ne amintim de gloria stelei, căz doară eram neşte comunişti inipizi, nu? acum, capitalişti victorioşi, cîştigăm şi noi doar la poker, că le avem p-astea cu măsluirile.   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-30 09:06:31               nu se pune problema sa tii cu nemtii sau cu spaniolii. daca ai un suflet, il pastrezi pt cauze mai inteligente, nu tii cu nimeni. aceste masini de fotbal si de facut bani, sunt, evident, selectionate internationale. in lotul de 40 al lui bayern, atrenat de un spaniol, sunt doar 11 nemti. in lotul lui real, antrenat de un italian, doar 11 spanioli. (sursa wikipedia). te uiti pentru spectacol, si iti aduci aminte cum a castigat steaua CCE batand tot ce misca doar cu romani in formatie, te apuca plansu si scrii o manea omagiala.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-04-30 07:12:37               i-a făcut tăiţei pe-alde fritz! bravo mă, ai lu ronaldo! nu pot să-i sufăr pe nemţălăi, cu scrîşnirea lor din dinţi şi ambîţul de a fi nişte scule de bascule! iote că le pică stema-n boaşe!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 23:43:52               pe maine, barde, acu e meci.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-04-29 21:36:09               argumente? am adus, slavă domnului! da' cum sunteţi matale dv. impenetrabilă la ele, de ce aş mai continua? dar însă totuşi, cu partidu, cu partidu, cum e? cu principiili, cu principiili, cum e? sau ne dedurăm oponenţi doar de dragul politichiei şi al anteresului? ori şi asta o fi lătură? o fi, da' e-n curtea dv., matale, bre!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 21:05:29               Da ceva argumente în afară de insulte, bârfe şi lături aveţi? Sau nu prea ştiţi ce şi cum? Da cu enormitatea, o lăsăm aşa cum a căzut?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 21:01:52               capisci, madam?   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 20:53:05               tante, eu nu am dat bir cu fugiţii niciodată! pricepi? niciodată! dar mai am şi treabă. mă mai şi mişc prin vintrele realităţii, nu ca matale, fojgăi printre terfeloage şi miroşi a fals intelectual, a teorie goală, pur speculativă, cale de-o poştă! deci, repet: fraza „În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.” ... e o aiureală totală! zici că „Toţi (userii) zâmbesc a râde.” nu ştiu cum aţi reuşit matale dv. să vizualizaţi atare fenomen? poate telepatic – căci, dotată cum sunteţi, e posibil să aveţi şi viziuni! – dar dacă, într-adevăr, e un haz general, apăi cred că chiar matale eşti subiectul reverberant al rizibilului. mai ales cu alura asta, de cocoş al lui disney, care dă cu pieptul de pămînt, într-un acces cucurigesc de bravadă absolută! problema e că „zîmbăreţii” ăia „a rîde” nu prea se-nghesuie la discuţii. oare de ce? din laşitate? din teamă? sau, pur şi simplu, pt că nu au habar de lucrurile astea? iote că, în ciuda faptului că aţi putea căpăta adepţi, nimeni nu se-nghesuie la chibiţăreală. în cazul ăsta, repet, doamna: sunteţi vetustă, convenţională, falsă, caducă, banală, îmbîrligată, contorsionată, cu alură de absolvent de ştefan gheorghiu, complet lipsită de simţ artistic şi, în plus, complet abracadabrantă în formulările voastre vitejeşti, de adeptă a poliloghiilor semantice, care descoperiră gaura de la macaroana literaturii! ps: nu dau doi bani pe pregătirea dv. superficială, de guzgan de bibliotecă, complet desprins de viaţa reală! dar hai să insist, căci văd cum ocolişi răspunsul: clona clonei dv. este membru de partid liberal. şeful partidului liberal, antonescu, afirmă că "voma ajunge să-l regretăm pe băsescu!" altfel spus, el şi ciracii lui liberali, vor fi mai ai dreacu decît băsescu & băşiştii! întreb: încă nu şi-a dat demisia din partid clona clonei dv? sau PRINCIPIILI, de care se crampona, pînă mai ieri, se dezumflară brusc, în faţa evidenţei? ps: nu e "auto-encomiastica", madam! e realitatea cea reală! dacă aş sta să povestesc prin ce am trecut în ăşti ani, ar ieşi un roman de senzaţie. dar poate că am s-o şi fac, dacă nu voi pieri înainte de termen. căci mai am obligaţii de împlinit pe lume asta, nu-s un ins de hîrtie creponată, glazurat cu vorbe goale, ca matale! viaţa reală arată cu totul altfel decît de pe podiumul unei catedre de tranca-fleanca!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 20:51:02               Iată, în toată splendoarea, mecanismul ticăloşiei: "sau şi tu consideri că e cea mai jănială formulare" Cine să mai fi considerat aşa ceva pe aici? Nimeni! dar ce cotează, induci ideea, zvonul, şi apoi ai subiect. De manual!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 20:25:51               "deci, cum e cu fraza aia bulibăşită, a lu tante? e ok? sau şi tu consideri că e cea mai jănială formulare a unei legi metatextualiste? fusăşi doar pe post de chibiţ de ocazie?" Dar dacă mintea care o percepe şi o interpretează e? Ca ipoteză de lucru. Cred că vom avea o extensie: vinovat galaxia Andromeda. Va urma..,   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 20:23:16               Cum spuneam, iată, au venit lăturile! Şi "auto-encomiastica" Dar staţi să vedeţi că, vrba unui celebru caracalean: nici nu ştiţi ce pierdeţi...   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 20:16:06               mai întîi, să-i răspund lu răDulea, care, surprinzător, e prost. informat, vreau să zic. ascultacule, fii atent ici-şa: în ceea ce priveşte povestea cu calculatoarele, ţin să-ţi aduc la cunoştinţă, că, pe lîngă multe alte iniţiative, am avut-o şi pe aceea de a deschide o sală de jocuri pe calculator. printre primii. şi, ce să vezi, taman io fusăi ăl de confecţionai calculatoarele în cauză, din componente cumpărate de pe la firme din bucureşti. acum vreo zece ani, căci, pe atunci, chiar era o jmekerie să poţi face asta. şi, iarăşi, grand siurpraiz for iu, eu instalam şi sistemul de operare, şi celelelate programe specifice unei săli de jocuri. şi – culmea culmilor, drept în vîrful ulmilor, răDuleo – spre marea-ţi suprprindere de ascultac, care rămăseşi doar la serviciul de plimbare prin bălăriile satelor şi urcatul pe piloane, cu şurupelniţa-ntr-o mînă şi lanseta în ailaltă – meserie, nu glumă! – spre surprinderea ta, zic, tot eu le şi reparam! desigur, cînd afacerea a cam scăpătat, căci se cam îndeşiseră gorobeţii, cu preţuri, per ora de joc, din ce în ce mai mici, a trebuit să-mi vînd afacerea. prin urmare, ca să-mi dea fi-tu lecţii de ce spui tu, cred că ar trebui, mai întîi, ca ta-su să fie în stare a fi făcut ce am făcut eu în ăşti 24 de ani! şi, doar ca o altă informaţie, tot aşa, pentru orgoliul tău şifonat, răDuleo, eram singurul din oraşul ăsta care putea, pe vremuri, să repare cel mai complex aparat casnic la vremea aia: videorecorderul! cîştigam, la un moment dat, pe seară, cîte 3.000 de lei, în ’89, şi ia să vezi chestie cu trestie!... din banii cîştigaţi am investit, treptat, în trei video, cu care înregistram filme de senzaţie şi împrumutam aparatele. tu ai ştiut măcar, vreodată, cum funcţionează o sculă din asta, la amănunt? vax! tu ai ştiut, vreodată, cum e să ai în mînă o juma’ de milion de lei, pe vremea lui ceauşescu? vax albina, că ai supt terebentina! ai fost un biet prăpădit care-şi bea o juma din leafă! deci iote, bă, ce chestie! va’zică, parcă aş fi ştiut cîte cevaşilea şi eu, pe lîngă marili savant răDulea, care a frecat-o la rece, fie în vintrele statului, fie ale actualului patron care-i dă păpică, el nefiind în stare să se angajeze într-o iniţiativă particulară, care pretinde risc şi nervi tari! no, acolo, la căldurică, fără răspundere, fără prea mari bătăi de cap: colea tiligrafu, colea somnu. la marginea lacului şi în păpuriş! „vorbesti de munca?”... da’, vorbesc de muncă, fiindcă am muncit şi fizic şi cu mintea, de vreo sută de ori mai mult ca tine. iar tractoarele, şi grajdurile, şi mai puţin bibillicile (că alea-s în capul tău, eu nu am timp de aşa ceva!), nu au fost nişte afaceri pt mine, ci doar dorinţa de a-i da o satisfacţie tatălui meu, care se bucura ca un copil de jucăriile pe care i le-am adus. nu am cîştigat un sfanţ din asta. să-ţi mai spun că am o societate cu utilaje, care ţie ţi-ar tăia răsuflarea? nu, că pici la pat, de oftică! nemulţumirea mea vine din faptul că, faţă de cantitatea de muncă depusă şi de utilitatea mea, (ca atîtor altora, aflaţi în aceeaşi situaţie, în sistemul ăsta economic pîrlit) plătesc şi tot plătesc, în timp ce eu mă simt un sacrificat. şi pentru ce? pentru burdihanul puşlamaleleor? iaca, asta mă face să-mi bag picioarele! scurt! deci, las-o-n porumbiştea în care scobori, cînd te dai jos de pe pilon, şi te ia cu pişu, de pe la buric în jos! dar văd că nu intraşi în polemică, ci te mulţumişi să-ţi arăţi boaşele de ascultac, şi să dai o limbuţă de ajutor clonei clonelor – frunzăriţa prin terfeloagele hermenautice! nimic mai mult! deci, cum e cu fraza aia bulibăşită, a lu tante? e ok? sau şi tu consideri că e cea mai jănială formulare a unei legi metatextualiste? fusăşi doar pe post de chibiţ de ocazie?   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 19:45:44               mai ioane, plictisind pe toata lumea cu confesiuni de 2 bani, scrii mai jos: "mă apucam să citez din cărţile de fizică pe care le am prin împrejurimi, făcînd pe grozavul, cărţi la care cine ar fi avut acces? şi pe care le-am parcurs cu toată seriozitatea şi creionul în mînă, la vremea lor." si la ce ti-a folosit asasinand creionul ala? mi-ai demonstrat in numeroase randuri ca esti perfect paralel cu meseria pt care te-ai pregatit ianinte de 89. la nici 8 ani, fiu-meu iti da clase la utilizarea completa a unui pc, te asigur - asta, ca sa-ti dau doar un exemplu la indemana. probabil, de-asta ai si abandonat-o. meseria, zic. vorbesti de munca? munca onesta ar fi fost sa te tii la zi cu noutatile in domeniu, sa uiti de trioda, si sa treci macar la mosfeturi. in haosul de dupa 89, ai preferat sa muti niste bani de colo-colo, in calitate de mare apropritar de tractoare, bibilici si curci - dupa cate te lauzi, cu oarece dibacie, si sa te vaicaresti pe unde-apuci ca-ti ia statul impozite. te asigur ca statul o sa-ti ia intotdeauna impozite, dintr-un motiv foarte simplu: e infinit mai inteligent. in plus, a-ti plati impozitele e nu numai corect si echitabil fata de societate, ci si un act de noblete... plateste-le, e singura ta sansa sa ajungi in Parnas. la urma urmei, te poti consola cu gandul ca daca tot nu esti cel mai bun inginer dintre poeti, ai ajuns, cu siguranta, invers. oricum, ti-ai depasit cu mult conditia de mic agricultor, altminteri onorabila si pitoreasca.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-04-29 16:43:04               Aşa, aşa. Să lărgim cercul. Pe lângă cireşi să intre în scenă prunul, corcoduşul, inducţia, deducţia, abducţia, subducţia, liposucţia şi alte icţii. Doar, doar.. Zadarnic distinse domn, Am citat pasajul. Citez acum tot paragraful: "Toate intervenţiile mele sunt opţiunile mele şi niciuna, niciodată nu a avut şi nu va avea pretenţia de adevăr absolut. Ci de coerenţă şi validitate axiologică. Una dintre multiple. Adică, aceasta nu exclude alte coerenţe şi validităţi axiologice. Am spus-o de nenumărate ori. Literatura nu este o funcţie biunivocă. Nu este un şurub cu piuliţa lui. Literatura este un proces complex şi subtil. Şi, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influenţează experimentul. (textul în cazul literaturii) Cu diferenţa specifică. În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă. În cazul literaturii avem de-a face cu o influenţare multipolară. În care, în procesul lecturii, lectorul devine suveran. Iar criticul literar, ca lector avizat, cu atât mai mult. De aceea am şi scris despre triumful şi prevalenţa lectorului asupra textului. Originalitatea? Fie şi câţiva „milimetri textuali” diferiţi de ceea ce se află, deja, în Marele Text. Adică, în mulţimea tuturor textelor. Originalitatea poate fi percepută prin subiect, mod de abordare, stil şi multe multe altele." Ce era aşa de greu de înţeles? Cine v-a pus să scrieţi enormitatea: "din afirmaţia de mai sus se înţelege clar că observatorul influenţează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba. că încercarăţi s-o dregeţi mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăţi, nu vă scuteşte de ridicol. tot pour les connaisseurs!”" Ceilalţi useri? Se abţin că imediat le vărsaţi lături în cap. Iar eu ştiu că sunt expus. Şi deşi v-am demonstrat că nu textele mele contează pentru dumneavoastră ci eu, numele meu. Orice aş zice şi orice aş face veniţi cu troaca şi împroşcaţi. De aceea, din patima acesta şi din ura care vă macină aţi scris şi enormitatea de mai sus. Credeţi că nu este evidentă pentru toţi membrii site-ului autocontradicţia în care v-aţi pus? Aşi. Toţi zâmbesc a râde. De fapt se amuză cum o fac şi eu. Văzându-vă cum vă zbateţi ca peştele pe uscat doar doar veţi mai găsi un pai de care să vă apucaţi. Bref: aţi comis-o şi este vizibilă şi din Proxima Centauri. Că nu aveţi demnitatea să recunoaşteţi este altă problemă. Eu am răbdare. De curiozitate vreau să văd în următoarea rundă ce mai inventaţi: terţiumul exclus, numărul pi, integralismul, sofismul, abracadabrismul şi câte altele. Însă, ce să vă fac, enormitatea rămâne: negru pe bleu: "din afirmaţia de mai sus se înţelege clar că observatorul influenţează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba. că încercarăţi s-o dregeţi mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăţi, nu vă scuteşte de ridicol. tot pour les connaisseurs!” Iar eu vă frăgezesc în doubleta fără ulei! Adică în suc propriu. Îmi pare rău pentru domnia voastră dar nu am ce să vă fac. Ori vă asumaţi enormitatea şi vă las în pace ori faceţi pe mortu-n păpuşoi, adică o lăsaţi aşa cum a căzut, umplând-vă de ridicol! Da, vorba ceea, fuga-i ruşinoasă şi dacă tăceai... Aştept runda enşpea...   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 16:40:22               doamna-doamna, io crez că, în serialul „cireşiada”, matale eşti actriţa principală. şi, continuînd astfel, certamente aveţi matale şanse mari să obţineţi premiul oscar pt jocul cu dambiluştele semantice. dar s-o iau altfel, mai băbeşte, căci, se pare, hermenuţii au nevoie de ceva desene explicative ca să poată fi scoşi din blocajele logice în care îi fixează poliloghiile lor firoscoase. şi-am să dau cîteva exemple personale... cîndva, pe vremea cînd descopeream, cu încîntare, revelaţiile matematicii şi fizicii, primul lucru uimitor a fost metoda inducţiei matematice. azi, acum, nu aş mai fi în stare, fără a revedea demostraţia în sine, să reproduc firul logic al acesteia. altcum, însă, ceea ce e esenţial în teorie, ca o concluzie generală, în afara exerciţiului pur matematic, mi-a rămas în minte. la fel, entuziasmul provocat de către seriile periodice fourier, prin care putem descrie fenomenele oscilatorii. atunci mi-am explicat de ce sunetele, spre ex., se diferenţiază, ca timbru, între ele. de ce vioara sună în anume fel, de ce violoncelul, în alt fel, etc. adicătelea cum e treaba cu fundamentala şi armonicele, şi aranjarea lor în spectru. am, încă, în minte cum se aranjează „beţigaşele” alea armonice, cu amplitudinile lor specifice, funcţie (oh, funcţie!) de frecvenţele componente. azi, acum, dacă aş încerca să refac demostraţia în sine, nu aş fi-n stare decît numai dacă aş revedea firul logic al expunerii. ce vreau să spun? că şi matale, mie-n sută, ai avea nevoie de aceeaşi rememorare a demonstraţiei, ca act pur matematic, pt a arăta de unde-şi trag seva logică atare concluzii. acum, între ceea ce am asimilat, pur formal, şi capacitatea de a reproduce, atenţie! limpede şi neechivoc, ceea ce ştim despre cutare sau cutare teorie, este o diferenţă notabilă: unii, ca să se dea culţi – că... e, vorba aia, culţi cu ghiotura pe lume! – nu caută să o ia pe scurtătura logicii celei mai lămuritoare, ci, oh, oh, oh, trebuie să împăneze discursul cu frazeologii bombastice, cu aglomerări de noţiuni gomoase, cu editări abracadabrante, astfel încît nici ei nu mai ştiu ce au vrut să spună. Sau mimează scenaristic. e cazul matale, care spui: „În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.” acum, nu mai stau să analizez, pur sintactic, modul bramburit al exprimării şi ce anume se pricepe, pînă la urmă din ea, căci, văd, o tot învîrtiţi şi răsuciţi, ca fusul pe fir, doar-doar veţi convinge ce frumuşaţă de exprimare savantă puserăţi în operă. dar dacă eu sunt aşa de astupat le minte şi nu reuşesc să pătrund rafinatele voastre demonstraţiuni etern propedeutice (păi!), propun să vină un alt user, mult mai luminat ca mine, şi să ne explice el cam ce se înţelege din atare echilibristică terminologică. deci, care ai, neamule, tupeul să o analizezi pozitiv pe doamna-doamna, spre lămurirea mea şi glorificarea savantei doamne, carele e aşa de mîndră de invenţiile ei metaforico-intertextualiste?! aştept cu interes.   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-29 10:35:58               Cireş, cireş şi ar cireş. Şi învârtire după cireş. Învârtire care nici pe dumneavoastră nu vă convinge. Pentru că realizaţi gogomănia. Nu o mai lălăiţi. Ori aveţi tăria să v-o asumaţi ori lăsaţi-o cum a căzut. Altfel nu voi scădea presiunea asupra acestei aberaţii. Ce o mai suciţi. Îmi amintiţi de cetăţeanul care voia să gătească după o reţetă dintr-o carte. Unde scria: "se pune un vârf de cuţit de sare". Iar el nu citea până la capăt. Şi rupea, efectiv vârful unui cuţit şi-l arunca în vasul de gătit. Ce tot o scăldaţi cu formularea imprecisă, concepte îmbârligate, etc. Vreţi să ne dovediţi că nici să citiţi nu ştiţi? Paragraful este clar, limpede şi are unitate structurală şi inteligibilitate. Orice om, fie el şi astupat la cap, nu rupe vârful cuţitului cum faceţi dumneavoastră. Paragraful minim de lecturat este acesta: « Şi, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influenţează experimentul.(textul în cazul literaturii) Cu diferenţa specifică. În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă. Cum să rupi din acest context simplu, inteligibil de către orice om normal, doar "În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară." Când aceasta venea cu o precizare suplimentară faţă de ce se spunea în prima frază. Ciudată optică. Ori rea-credinţă ori ignoranţă. Dar, evident, ignoranţă nu este! La problema criticii, dacă după atâţia ani de când vă tot învârtiţi pe aici, n-aţi înţeles rostul criticii ar fi inutil să-mi mai pierd timpul cu dumneavoastră. Fuga la mătuşa. Wiki. Poate vă lămureşte ea. Cu privire la funcţie, păi dacă spuneţi că ştiţi, de ce vă mai îndoiţi şi spuneţi "dacă o fi vreo funcţie" sau cam aşa ceva? În rest rămâne cum aţi stabilit, malgaşii, papuaşii, golănaşii şi de ce nu oare, oltenaşii, că folosesc prea mult perfectul simplu. Da ei sunt de vină pentru că dumneavoastră, citind paragraful de mai sus aţi găsit de cuviinţă să scrieţi enormitatea: "in afirmaţia de mai sus se înţelege clar că observatorul influenţează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals!" Situaţie pe care nu aveţi forţa să v-o asumaţi şi să spuneţi: da dom'le am greşit. Sau m-am pripit. Şi mergeţi până în pânzele albe, până acolo încât învinovăţiţi pe oricine, probabil inclusiv Calea Lactee, numai pe domnia voastră nu. Dar am răbdare, şi vă voi pune acest pasaj, de atâtea ori de câte ori va fi nevoie fie să-l memoraţi, fie să vă asumaţi enormitatea. Noapte bună!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-29 01:23:36               e un rîs cam isteric, ca forţat, doamna-doamna! cel ce nu rîde sănătos în realitate, se hlizeşte pe hîrtie! deobicei, cînd cineva nu reuşeşte să se impună cu anasîna, dă-n hăhăială! (mai ştiu eu unu', pe care-l repudiaţi pînă mai ieri, iar azi îl secondaţi la muzichia politică de doi sfanţi luleaua! că principiili, de!...)) din afirmaţia matale cu "În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.”, pun rămaşag o mie contra unu, că un om cu toată raţiunea acasă nu pricepe nimic. rupere din context? aiurea! formularea, în sine, e abracadabrantă şi nimic mai mult. mai întîi, redactarea, ca şi compunere pură, e de tot rîsul. mai apoi, distincţia conceptelor este complet îmbîrligată! Ca să nu mai spun că, brusc subit şi dintr-o dată, trecurăţi de la bipolaritate la multipolaritate (“În cazul literaturii avem de-a face cu o influenţare multipolară.”), cu aerul că nici nu aţi opservatără discrepanţa! pe mătuşă-mea wiki, măcar am avut bunul-simţ să o pomenesc, nu să-i răstălmăcesc vorbele, da' pe mătuşă-va kiki-rikki, aţi citat-o, fără s-o pomeniţi. se pare că e indiferentă la copy-paste cu lăptişor de matcă! de ce am citat-o eu? simplu: bicoz să poată verifica tot omul, care cască gura la disputa noastră, printr-un simplu click, că nu vorbesc din auzite. altfel, dacă aş fi fost aşa pedant ca matale, mă apucam să citez din cărţile de fizică pe care le am prin împrejurimi, făcînd pe grozavul, cărţi la care cine ar fi avut acces? şi pe care le-am parcurs cu toată seriozitatea şi creionul în mînă, la vremea lor. dealtfel, aerele matale dv. de savantă, tot pe consultarea unor astfel de cărţi se întemeiază, căci, e ştiut, după o vreme îţi rămân în cap numai ideile esenţiale, şi anume povestea care însoţeşte demonstraţia riguroasă a respectivelor concepte. nu şi demonstraţia în sine. pun rămăşag, un milion contra unu’, că, dacă vă iau face to face, la întrebări, în legătură cu anume demonstraţie matematico-teoretică, nu mai sunteţi în stare să reproduceţi nici măcar semnele convenţionale. cît priveşte funcţiile, o, dumnezeule al matematicii, cine să fie prostul care să nu fi priceput, la vremea lui, ce este o funcţie. explicaţia voastră didacticistă, tante geta-hermeneta, este atît de superfluă, încît ar tebui să vă producă o jenă personală acută. nimeni nu are nevoie de expliţiile matale inutile, dv. doamnă, v-am mai spus? nici chiar cei ce nu prea au habar despre ce tot învîrtiţi retorica pe aici. tot pomeniţi de lucruri pe care le cunoaşte şi tante aglaia, cea care a ratat bacaloriatu dîn pricină dă măritiş, da’ vorbiţi în deşert! „înţelegerea, cunoaşterea şi interpretarea unui text pot fi influenţate de fiecare lector în parte. Prin urmare vom putea avea, mă repet, la imită, atâtea rezultate câţi lectori are un text! „ păi, atunci la ce mama dracului mai folosesc criticii? doar ca să bată apa-n piuă, decuseară pînă-n ziuă? logică elementară: neică, dacă sunt o mie de lectori şi o mie de interpretori, stai dracului acasă, nea criticule, suflă-n trompeţica matale personală şi lasă omu-n pace, nu-l mai aranja la creier cu bodogănelile-ţi firoscoase! simplu, nu? deci, te contrazici la fiece pas, madam, şi e de tot rîsul că refuzi să vezi asta! cît priveşte „concepţie lectorială, text, context, subtext, pretext, conotaţii, subiacenţe, halou,”... bungalow, lavabou, copou şi alt ou, nici măcar pisica voastră personală nu vă ia-n seamă, oricît aţi trage-o de coadă să vă asculte, darmite vreun individ dotat cu olecuţă de limpezime la creier, de pe aici sau aiurea. doar eu ce mai fac exerciţii de caterincă pe matale dv. şi vă mai dărăcesc uneori pretenţiile de expertă. şi atunci vă daţi în stămburi, ca să vi se vază desuurile retorice! „Şi astfel nu v-aţi fi compromis, dând vina pe malgaşi, papuaşi, dogoni sau mai ştiu eu pe cine, într-un puseu de neînţelegere, într-o speţă comunicaţională, aproape elementară!” „pusee” de didact lovit în onoarea dăscălească aveţi matale dv., doamna! eu nu pot decît să mă distrez, cînd văd că vă daţi de ceasul morţii ca să vă dovediţi vastele cunoştinţe făcute varzule! dar, apropo: cam ce pregătire ai matale la bază, doamna, de te expui aşa de multilateral dezvoltată? să ştim şi noi cu cine avem de-afacere!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-28 21:36:02               Ha, ha, ha, ha! Iaca poznă! Afurisita de vergulă şi afirmaţia ..."confuz formulată" Şi dialectul malgaş sunt de vină! Brava maestre. Vă scoserăţi. Sau scoseserăţi? Păi nu era mai simplu să ridicaţi dumneavoastră două deşte, sic! şi să vă lămuriţi? Şi nu să fi făcut aşa direct din piscină pe Înalta autoritate sentenţios-hermeno-cuantică? Iată unde vă duce incapacitatea de a înţelege ce-i cu textul, contextul şi ...lectorextul! sic! Dacă nu rupeaţi din context poate nu vă rupeaţi gâtul interpretativ. Cel puţin aşa trebuia citit pasajul "« Şi, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influenţează experimentul.(textul în cazul literaturii) Cu diferenţa specifică. În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.” Adică în context. Şi cu bună credinţă şi cu ceva de acasă. Unde aţi greşit? În toate cele trei secvenţe. Şi perseveraţi "dacă o fi existând o astfel de funcţie" "În matematică, o funcție este o relație care asociază fiecărui element dintr-o mulțime (domeniul) un singur element dintr-o altă (posibil din aceeași) mulțime (codomeniul)" mătuşa omniscientă a domniei voastre Wiki! Păi nici asta nu aţi înţeles? Am asociat relaţiei observator - influenţare - rezultat, cele două variante posibile în cazul în speţă aparţinând fizicii cuantice. De aceea am spus "bipolare". Spre deosebire de o funcţie similară, în domeniul lecturii, respectiv al criticii literare, în care funcţia de influenţă ia valori multipolare. La limită, putând avea ca valoare, numărul de lectori ai unui text. Adică, înţelegerea, cunoaşterea şi interpretarea unui text pot fi influenţate de fiecare lector în parte. Prin urmare vom putea avea, mă repet, la imită, atâtea rezultate câţi lectori are un text! De aceea vă tot vorbesc eu, se pare în van, pentru domnia voastră, despre text, interrelaţionare, intertextualitate, concepţie auctorială, concepţie lectorială, text, context, subtext, pretext, conotaţii, subiacenţe, halou, etc! De aceea. Şi ar fi putut să vă fie de folos. Şi astfel nu v-aţi fi compromis, dând vina pe malgaşi, papuaşi, dogoni sau mai ştiu eu pe cine, într-un puseu de neînţelegere, într-o speţă comunicaţională, aproape elementară! Succes. Vă aştept cu un nou episod de neînţelegere involuntară!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-28 20:34:04               eu cred matale citeşti în malgaşă, doamna, şi înţelegi în zullu! afirmaţia, destul de confuz formulată, dealtfel: "În cazul fizicii cuantice (virgulă - că era nevoie de a!) funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.”, poate fi amendată şi de un astupat la minte. păi, să punem întrebări şcolăreşti: ce face "funcţia de influenţare" (dac-o fi existînd şi o astfel de funcţie!), în fizica cuantică? determină structura dublă a luminii. asta se înţelege, tante, din formularea matakle abramburistică, şi nimic altceva! deci FALS, FALS, FALS, de o mie de ori FALS! ori, acum, după ce ai realizat stupizenia afirmaţiei, vii şi mă iei cu feleştocul popesc, şi mă dăcăleşti într-o poveste care-i de nivel clasa X-a! îmi toot explici ceea ce ştie o lume-ntreagă. mai bine ţi-ai redacta textele bramburite cu mai multă claritate, şi nu te-ai băşica atunci cînd ţi se spune că faci teoria chibritului cu dooo scăpărători!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-28 15:31:11               ESENŢA: Am scris: « Şi, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influenţează experimentul.(textul în cazul literaturii) Cu diferenţa specifică. În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.” Aţi răspuns: din afirmaţia de mai sus se înţelege clar că observatorul influenţează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba. că încercarăţi s-o dregeţi mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăţi, nu vă scuteşte de ridicol. tot pour les connaisseurs!” Şi un şcolar face diferenţa dintre mere şi pere, respectiv observatorul influenţează experimentul. şi observatorul influenţează dualitatea luminii. Oricum aţi da-o, oricum v-aţi suci după cireş, obiecţie, etc. aceasta este esenţa. Vizibilă, demonstrabilă, probată. PROBATĂ domnule coleg. Ce mai tura-vura! Iată-vă incapacitatea sau reaua- credinţă. Rânjeşte, îşi artă colţii. Şi orice aţi face nu o puteţi da cotită, nu mai puteţi manipula. De aceea v-am spus că sunteţi un polemist slab. Să faci o asemenea eroare impardonabilă, să te dai cocoş, să te dai hotărât (măcar din prudenţă trebuia să vă lăsaţi o acoperire dubitativă, etc) şi tu să fii vulnerabil chiar şi în faţa unui copil, ei da, aşa o performanţă, mai rar. Cine mă cunoaşte îmi ştie milostivenia şi principiul pe care îl utilizez: primum non nocere! De ce nu v-am lăsat în plata domnului şi v-am adus în situaţia de KO? Ca să vă învăţ minte. Să nu mai jigniţi şi să nu vă mai daţi mare. Cel puţin pe acest site. Şi ca să vă protejez pe viitor. Să vă documentaţi înainte dacă habar nu aveţi de un subiect. Dacă nu v-a ajuns mai continuaţi. Sunt gata să vă pun în "valoare" şi alte alegaţii la fel de neteminice ca şi aceasta! Prin urmare, să vă intre bine în cap şi să nu uitaţi cât veţi trăi: observatorul influenţează experimentul. şi observatorul influenţează dualitatea luminii. sunt două lucruri DIFERITE. Aţi înţeles, diferite. Ambele pasaje se află postate la topicul acesta. Deci le poate verifica origine. Prin urmare, cine a amestecat merele ( observatorul influenţează experimentul.) cu perele (observatorul influenţează dualitatea luminii.) şi apoi a combătut? Restul? Documentare, bâiguială, bâjbâială, penibi şi în final aruncarea prosopului şi deturnarea atenţiei către alt subiect, respectiv unul politic. PS. Pentru subiectul politic vă voi da un răspuns separat.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-28 14:37:15               "Vorbiţi de mere şi pere: cine a amestecat “experimentul” cu “dualitatea luminii”? Aud?" păi, nu trebuie să auziţi, doamna, ci să citeşti! dar ori nu ştii, ori citeşti ce-ţi convine. eu îţi indicai cu deştetu, da' cred că ai nevoie de desen! şi nu mă mai ameninţa, că te dai în stambă, arăţi ce zace în spatele aparentei matale principialităţi! adică, n-am înţeles? mai întîi, cine eşti matale, clono? mai apoi, repet şi repet: mă doare-n oarece de nivelu lu peşte prăjit, priceput-ai? că aveţi voi, botoane, cu care vă jucaţi de-a hoţii şi vardiştii, nu înseamnă că eu tremur ca varga, de frica voastră! asta, una. a dooa: tante, ascoltami, io am studiat poveştile astea cu lumina, de pe vremea facultăţii, nu mă mai lua cu romanţeturi d-ale matale, că nu am nevoie de meditaţii de profesori gonflaţi. te faci că nu pricepezi obiecţia mea, dar nu-i nimic. sunt obişnuit să te cramponezi de lucruri pe care le tot învîrţi, ca pe dambiluşte, crezînd că ai de-a facere cu fraieri. nu prea le ai, te asigur. pe care nici la faza cu jmekerii ăia hermeneuţi, nici la alte chestii ceva mai pragmatice. că mi-i greaţă, pînă la vomă, de limbajele alea firoscoase ale petialistilor, printre care te vîri şi matale, limbaje care, în unele cazuri, vorbesc despre nimicuri inventate, nu înseamnă că nu pricep ce tot boscorodiţi voi, savanţii de hîrtie creponată! dedui par egzampluri din tante wiki, ca să nu vii matale să-mi spui că vin cu vorbe de la mine, pot să-ţi dau par egzampluri şi din cărţile de fizică după care am învăţat, obţinînd o diplomă. nu mai insist, că doreşti să ai, musai, ultimul cuvînt. ps: ce bla-blalegaţie să aleg, doamna, că n-am priceput? cînd nu mă sictiriţi cu parascoveniile voastre ambetate, mă plicitisiţi îngrozitor şi nu mai am chef să-mi pierd timpul, urmărindu-vă pînă la capăt. oricum, concluziv: sunteţi caducă, vetustă, banală, cum am mai spus. şi vă cramponaţi, în mod cu totul ridicol, de lucruri pe care nu numai că nu le simţiţi, căci vă lipseşte organul specific, dar le şi agresaţi prin prestaţia voastră minoră. pps: cum e cu dreptatea aia pînă la capăt, doamna principială? acu nu mai e băşilă inamicul vostru public număru unu? îl reevaluarăţi? încă mai sunteţi membră? fromoooos! principiaaal! oh, oh!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-27 23:13:56               Aşa domnule Peia. Aşa. Vedeţi că se poate? Fie şi cu burta pe Wikipedia dacă pe carte e mai greu. Începeţi să vă apropiaţi, atenţie, nu am spus să înţelegeţi- până acolo mai va- de subiect. Cu puţin, foarte puţin efort, veţi reuşi, poate, să faceţi diferenţa între ce am spus eu şi ce aţi replicat dumneavoastră. Vreţi să vă reamintesc? Dacă da, îmi este simplu. Doar atât: spuneţi. Şi o voi face. Dar nu pot să cred că încă nu v-aţi trezit din "pumnii cognoscibilităţii" şi că iarăşi bâjbâiţi între "influenţa experimentului" şi "influenţa dualităţii luminii" Repet faţă de ce aţi scris, după ce v-aţi mai documentat, păreţi a fi pe aproape. Dar nu aţi produs proba revelatorie că aţi fi şi înţeles. Sigur, nu aţi aruncat nici prosopul, încă, dar sunteţi pe aproape de un inevitabil KO hermeno-cuantic! Vorbiţi de mere şi pere: cine a amestecat “experimentul” cu “dualitatea luminii”? Aud? Oricum, aţi făcut progrese surprinzătoare. Continuaţi să vă documentaţi! Acesta este drumul. Dar vă rugasem să-mi mai sugeraţi să analizez încă o alegaţie dintre multiplele şi imprudentele pe care le faceţi! V-a păierit snaga, tupeul? Aştept. Încă! PS. Sper să aveţi inteligenţa să nu încălcaţi iar regulamentul şi să mă obligaţi să vă reduc iarăşi nivelul. Pentru a vă victimiza şi pentru a spune că, vezi doamne, lupta este inegală şi că "tiranul" vă bagă pumnul în gură. Aveţi toată libertatea de a vă exprima civilizat şi de a veni cu argumente pe care, măcar dumneavoastră să le credeţi! Succes!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-27 22:17:05               semantice   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-27 21:35:46               Comentariul de mai jos intră în categoria: "Exerciţiu de... caterincă"! adică un fel de a tăia, cu caterul, fîşii semnatice dîn nevrolgiile Marelui Tecxst!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-27 21:35:31               doamna-doamna hermeneută a luminii-inetertextualiste, poţi să-mi spui de o mie de ori, chiar de-un milion de ori că „EXPERIMENTUL este influenţat de către OBSERVATOR.”, căci asta o ştie orice fraier, care a căscat şi el ochii ceva mai mari al explicaţiile profesorului de fizică! (nu maia adaug că eu făcui fizică ceva mai a dreacu, pă vremuri!). este deci un efort complet superfluu din partea-vă! e ca şi cum aţi spune că dacă a ieşit soarele, atunci e ziuă. eu, cel puţin, nu am negat never faptul ăsta! eu constest doar afirmaţia matale, atît de lipsită de sens, şi anume: „În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.”, care este un fel de a spune nimic, cu aerul că ai rostit o mare savantlicărie! dealtfel, mai jos, dai matale alte explicaţii complet inutile: „experimentul nu poate pune în evidenţă, potrivit cunoştinţelor de până acum, decât că lumina are acest comportament dual, pe care experimentul îl poate pune în evidenţă, repectiv, bipolar: adică ori corpuscul ori undă.” mulţumim frumos pt esplicaţiuni! ştiam. vă dau, mai jos, un citat din maica wikipedia, poate-poate pricepeţi ce obiecţiuni am: „În știință, termenul efect de observator se referă la schimbări pe care actul observației le va efectua asupra fenomenului observat. De exemplu, pentru ca noi să "vedem" un electron, trebuie ca un foton să interacționeze cu el, iar această interacțiune va schimba calea acelui electron. De asemenea, este teoretic posibil ca alte mijloace de măsurare, mai puțin directe, să afecteze electronul; chiar dacă electronul este pus într-o situație în care observarea lui este posibilă, fără ca acea observație să aibă loc, acesta, teoretic, tot și-ar schimba poziția.” atît şi nimic mai mult! aţi decelat şi pe lung, dar şi pe lat? a-tît şi ni-mic mai mult! nicăieri nu se vorbeşte de faptul că: „În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.”, căci nu e cazul. referirea se face strict la ceea ce am citat mai sus. că lumina are forme duale de manifestare, o ştie, cum am spus, orice prost! e chiar jenant de ridicol să plecaţi de la presupunerea băşicată că numai ăia dăştepţii, ca dv. tu, doamna, pot pt pentru ca să ştie asta. dimpotrivă, este un fel de secret al lui polichinelle! dar să facem apel, din nou, la maica wikipedia, căci, nu-i aşa? orice fraierici, consultînd-o, poate decela ce şi cum: „În cadrul fizicii, dualismul corpuscul-undă se referă la faptul că materia prezintă simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu(interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă, fie o undă. Ideea dualității a apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a generalizat conceptul. În mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă, nici corpusculîn sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare precisă.” priceput-aţi, doamna hermeneută cuantică? că cînd se vorbeşte despre dualitatea luminii, nu se face nicio aluzie la „efectul de observator”, care-i altă gîscă-n altă traistă! aţi pricipit? altă gîs-că-n al-tă trais-tă! nu făcurăţi altceva, doamna hermeneută cuantică, decît să amestecaţi mere cu pere şi să scoateţi un compoţel mezaliant, un apendice glazurat, intertextualisto-semantico-bramburit, ca mai în toate retoricile dv. matale bombastice! să arătaţi ce dotată sunterăţi, pă toate domeniili! „tupeul nemăsurat în domeniul mitocăniei comportamentale. „ repet: cine zice, ăla e! în rest, ce să zic? eu oi intra, n-oi intra, în „subiecte care mă exced”, da’ dv. matale intri în subiecte care vă transced aşa dă tare că nici nu vă mai distingeţi dîn metatext! oh!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-27 21:31:23               Comentariul de mai jos intră în categoria: "Exerciţiu de amuzament"   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-27 14:00:58               Incapacitatea de a înţelege şi tupeul nemăsurat Acuma, că nu ştiţi nu este un păcat. Că greşiţi e omeneşte. Însă, că perseveraţi în greşeală este diavoliceşte! În rest, un aveţi anvergură de polemist. Nu puteţi surprinde şi înţelege evenimente complexe. Nu sesizaţi fineţea şi rafinamentul unor concepte şi replici. Iar primitivismul are valenţe când este utilizat cu bună credinţă. Ceea ce dumneavoastră un faceţi. Dumneavoastră nu înţelegeţi despre ce este vorba dar vă daţi, sentenţios, cu părerea. De exemplu, spuneţi “greşit! dualitatea luminii nu e influenţată de observator!” Ştiu că nu o să puteţi înţelege. Din ce aţi scris pe acest subiect rezultă clar că vă lipsesc noţiuni elementare. Care trebuia să fie însuşite la vremea lor. Mai fac un efort. Poate - cine ştie?- sesizaţi măcar punerea problemei. Nu-mi fac iluzii cu privire la înţelegerea ei! Pentru că dacă scrii fără să-ţi tremure percepţia despre ce se vorbeşte « greşit! dualitatea luminii nu e influenţată de observator! » te descalifici din start. Că vă iau în seamă ? Simplă operaţie de « vivisecţie » ! Studiu de caz. Pentru alţii ! Şi atât ! Am scris: « Şi, pe undeva, este asemănătoare fizicii cuantice. În care observatorul (lectorul în cazul literaturii) influenţează experimentul. (textul în cazul literaturii) Cu diferenţa specifică. În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă.” Observatorul influenţează experimentul. Experimentul distinse domn. Experimentul. Aţi înţeles? Ex-pe-ri-men-tul. Trageţi aer în piept şi repetaţi de mai multe ori: “Ex-pe-ri-men-tul” Puteţi face acum diferenţa între “experiment” şi “dualitatea luminii” în sine, concept la care v-aţi referit dumneavoastră? Sigur, fie din neînţelegere, fie din lipsa bunei-credinţe. . Faceţi diferenţa între “experiment” şi “dualitatea luminii” ca manifestare fizică a existenţei sale? Adică a luminii? Lumina în sine, domnule coleg, este o realitate. Care se manifestă ca atare. În afara voinţei şi conştiinţei oricărui eu. În spaţii şi timpuri unde pot exista sau nu euri, fiinţe. Şi ea, lumina nu are conştiinţă de sine. Ea există, se manifestă şi atât. În procesul de cunoaştere şi înţelegere a acestui fenomen fizic extrem de complex şi încă neelucidat, s-a ajuns, în fizica cuantică, potrivit cunoştinţelor de până acum, la teoria că, lumina are atât comportament de corpuscul cât şi de undă. Iar în procesul de cunoaştere, înţelegere şi interpreare a acestui fenomen, experimentul are un rol ESENŢIAL. Însă el, experimentul, cum v-am spus a doua oară, citând, ESTE INFLUENŢAT DE CĂTRE OBSERVATOR. Şi acest fapt este uşor de înţeles. În sensul că “Un observator poate obține o măsurătoare precisă a poziției sau o măsurătoare precisă a momentului, dar există un anumit grad de imprecizie atunci când măsoară simultan poziția și momentul unei particule aflate în mișcare precum electronul. În cazul extrem, o precizie absolută a măsurătorii unei variabile va determina o imprecizie absolută a măsurătorii altei variabile." Prin urmare EXPERIMENTUL este influenţat de către OBSERVATOR. Funcţia această de influenţare nu are valori infinite, în acest caz. Ci bipolare. Adică două variante: corpuscul sau undă. De ce există şi se manifestă lumina astfel este o altă problemă. Prin experiment se încearcă înţelegerea, cunoaşterea şi interpetarea fenomenului fizic “lumină” Un fel de “hermeneutică a textului “lumina””! Asta pentru a ne apropia de domeniul criticii literare. Pentru care am invocat această analogie. Pentru a învedera complexitatea şi subtilitatea fenomenului lecturii, respectiv lecturii avizate, adică acela al criticii literare. Despre care spuneam, “În cazul literaturii avem de-a face cu o influenţare multipolară. În care, în procesul lecturii, lectorul devine suveran. Iar criticul literar, ca lector avizat, cu atât mai mult. De aceea am şi scris despre triumful şi prevalenţa lectorului asupra textului.” Concluzia că „În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară.” este firească şi evidentă. Şi nu ar trebui să vă fi pus probleme de înţelegere. Pentru că experimentul nu poate pune în evidenţă, potrivit cunoştinţelor de până acum, dcât că lumina are acest comportament dual, pe care experimentul îl poate pune în evidenţă, repectiv, bipolar: adică ori corpuscul ori undă. Alte variante nu există. Prin urmare, dualitatea “corpuscul-undă” nu are decât aceste două posibilităţi de înţelegere, cunoaştere şi interpretare. Adică de “hermeneutică cuantică” E greu? Aţi transpirat? Aţi înţeles ceva? Dacă da, realizaţi acum enormitatea pe care aţi spus-o scriind: “"În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă." din afirmaţia de mai sus se înţelege clar că observatorul influenţează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba. că încercarăţi s-o dregeţi mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăţi, nu vă scuteşte de ridicol. tot pour les connaisseurs!” Că nu aveţi anvergură de polemist este vizibil. Sunteţi, pentru a câta oară ?, o victimă facilă a propriilor dumneavoastră incoerenţe. Din care nici măcar zeflemeaua nu vă mai poate salva. Pentru că şi un elev mediocru face diferenţa între conceptele „influenţează experimentul” şi „influenţează dualitatea luminii” Scriind astfel dumneavoastră, de fapt, ne-aţi spus, fără să vreţi, că habar nu aveţi de subiect. D-apoi să mai şi înţelegeţi despre ce v-am spus! Însă, că nu conştientizaţi situaţia ridicolă în care vă plasaţi, mai treacă meargă. Dar să-mi mai şi faceţi procese de intenţie şi să afirmaţi „că încercarăţi s-o dregeţi mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăţi, nu vă scuteşte de ridicol. tot pour les connaisseurs!” aceasta este un neadevăr şi vă pune în valoare şi tupeul nemăsurat în domeniul mitocăniei comportamentale. Eu nu aveam nevoie să mă documentez întrucât am ştiut de la început despre ce vorbesc. De altfel, dacă insistaţi, vă voi spune că am mai folosit în cadrul Europeii această analogie. Am detaliat acest subiect pentru că poate prezenta interes şi, cum vă spuneam, mai sus, ca studiu de caz. Ca exemplu. Pot demonta oricare dintre alegaţiile pe care le-aţi făcut. Indicaţi-mi una. Tot aşa de amuzament. Toate mi-ar lua cam mult timp. Ne vom amuza în continuare! PS. De ce intraţi dumneavoastră în subiecte care vă exced?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-27 13:51:09               "In cadrul tribului Masai din Africa Centrala, scuipatul reprezinta un act de respect si prietenie. Tocmai de aceea, ori de cate ori se intalnesc, membrii tribului se scuipa, acesta fiind un obicei asemanator salutului." (doamna Elena Stefan) Doamna Elena Descoperirea dumneavoastra legata de obiceiurile tribului masai este de o importanta fundamentala pentru Poporul Dac, ai carui conducatori, Basescu,Ponta si Antonescu tot de "salutul masai" fac uz atunci cand se intalnesc. Asa cum fac si anumiti daci europeeici. Vorbesc de cei pursange, ca cei corciti nici salutul stramosesc nu sunt in stare sa-l invete. Sa stiti ca eu, in calitatea mea de jidac, sunt extrem de mandru ca dacii se trag direct din marele Popor Masai. Care este cel mai vechi popor de pe mapamond.Fiindca ei acum saizeci de mii, au ramas la ei acasa in loc sa-si puna traista-n bat si se carabaneasca spre troate continentele cum au facut alti hominizi sapiensi mai nestatornici.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-04-26 23:19:11               acu să esplică!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-26 21:44:51               opaaaaa! îmi dedură drumu den laţ!!! dom'le, daţi-mi voie să vă spui că mare imprudenţie făcuşi!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-26 21:44:34               ce mişto! cum îmi pun întrebări asupra virilităţii cenzurei, cum îmi apare comul! oare acesta o să apară? aaa...bra...ca...daaa...braaaa!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-26 21:43:33               pe ţopăite, că timpul meu e şi mai preţios: "În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară. Adică, după cum bine ştiţi, corpuscul ori undă." din afirmaţia de mai sus se înţelege clar că observatorul influenţează dualitatea luminii. ceea ce, repet, e fals! lumina-i duală, fie că vrea doamna cea petialistă, fie că ba. că încercarăţi s-o dregeţi mai jos, după ce, probabil, vă mai informarăţi, nu vă scuteşte de ridicol. tot pour les connaisseurs! "Pariez că habar nu aveţi ce literă lipseşte" ei, da, aici aţi nimerit-o! dar parcă ar lipsi un dublu ve plus un i grec, zic io! căci, nu-i aşa?, "pînă şi un robot" şi-ar da seama că, în efortul supraomenesc de a părea mai informată şi mai inteligentă decît coana leana academiciana, aţi fi dispusă a-mi contesta chiar şi faptul că mă pot iscăli corect cu vîrful deştetului, comparativ cu înalta-vă ştiinţă pe care o posezi, doamna-doamna! "Că oricâtă înţelegere aş avea nu pot să nu constat că acuza de "cenzură" şi de existenţă a "cenzorilor" pe Europeea este o "mitocănie" Şi asta spus cu drăgălăşenie. Că altfel "ticăloşie mizerabilă şi obraznică" cel puţin, ar trebui să fie calificată!" zău dacă mă pot opri din rîs!... deci, mai întîi mi-a fost "refuzat" comul de mai jos. apoi, mi-a vost validat. prin urmare, ori e, ori nu e, doamna-doamna. de rîs, ziceam. bîlbîiala elimină îndoiala. că după ce am spus că voi posta de enşpe mii de ori comul cenzurat (acum pot vorbi lejer despre cenzură, după cum se vede) comul trecu. şi e cam nasol că trecu. tot omul, cu olecuţă de glagorie la dovlecel, observă că cenzuratul com nu are absolut nimic cenzurabil în el. în afară de ofensa adusă doamnei. dar, apropo: pe cine reprezinţi tu dv., doamna, de radiezi textele care nu-ţi proteguie orgoliul de mare intertextualistă-hermeneută? că io asta nu pricep? eşti, cumva, fantoma lu barbă-albastră? şi, pardon? mă trataţi de "ticălos mizerabil şi obraznic"? ştiţi ceva? cine zice, ăla e. scurt! io crez că mă confundaţi cu lezelevii tăi, dv. doamna-toamna, care trebuie să stea smirnă-n băncuţe şi să vă asculte poliloghiile semantice. io nu am acelaşi statut, dacă nu aţi opservatără! „englezii şi americanii se tutuiesc" Cu aşa logică iată unde se poate aunge: "In cadrul tribului Masai din Africa Centrala,” am înţeles: englezii şi americanii sunt un trib! ei, asta-i chiar o noutate! mi-am însuşit-o. „Tehnica zeflemelei se utilizează când nu ai argumente şi vrei să ieşi cât mai puţin şifonat dintr-o dispută.” no. tehnica zeflemelei se utilizează cînd adversarul e sub nivelul acceptabil al ridicolului şi se crede mafalda. nu e. toate retoricile tale, dv. doamna, sunt de o gomoşenie atît de greţoasă, încît dacă le-ar recepta un cîrd de curci, ar crăpa de rîs în mijlocul poiatei! ps: ia să vedem, ăsta scapă de cenzură?   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-26 21:19:38               Am iar câteva typo. Le las aşa!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-26 20:47:28               Pe sărite, pentru că timpul este preţios: Iată observaţia de forţă a distinsului domn Peia: "nu ştiu cine e giordano runo" Sunteţi un fericit. Că până şi un robot, dacă are o astfel de secvenţă de caractere grafice, îşi dă seama că în procesul "copy paste" al pasului nu a fost copiată o literă. Pariez că habar nu aveţi ce literă lipseşte. De-aia spun că sunteţi un fericit! "mai întîi şi întîi, cine eşti dv." Nici măcar nu bănuiţi? V[ spuneam eu c[ sunte'i un fericit! "e a doua oară cînd mă daţi de mitocan! întreb: cu ce drept?" Doamne fereşte. Eu să vă dau "mitocan"? Păi mitocănii pot comite şi preşedinţii de state (vedeţi la noi)chiar şi regii. Eu am constatat doar "mitocănia". Că oricâtă înţelegere aş avea nu pot să nu constat că acuza de "cenzură" şi de existenţă a "cenzorilor" pe Europeea este o "mitocănie" Şi asta spus cu drăgălăşenie. Că altfel "ticăloşie mizerabilă şi obraznică" cel puţin, ar trebui să fie calificată! "englezii şi americanii se tutuiesc" Cu aşa logică iată unde se poate aunge: "In cadrul tribului Masai din Africa Centrala, scuipatul reprezinta un act de respect si prietenie. Tocmai de aceea, ori de cate ori se intalnesc, membrii tribului se scuipa, acesta fiind un obicei asemanator salutului." Mai vreţi? "Un observator poate obține o măsurătoare precisă a poziției sau o măsurătoare precisă a momentului, dar există un anumit grad de imprecizie atunci când măsoară simultan poziția și momentul unei particule aflate în mișcare precum electronul. În cazul extrem, o precizie absolută a măsurătorii unei variabile va determina o imprecizie absolută a măsurătorii altei variabile." Oare influenţează ori nu observatorul experimentul, adică măsurătoarea? Rezultatele, probabilistic vorbind depind de opţiunea observatorului de focusarea sa. Pour les connaisseurs! Tehnica zeflemelei se utilizează când nu ai argumente şi vrei să ieşi cât mai puţin şifonat dintr-o dispută. Ne vom amuza în continuare.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-04-26 20:44:23               pdap, nu pricepui di loc, da' di loc! cum acelaşi com fu şi valid şi invalid, in evri taim?!!!... să fie că chestia cu trestia aia explicabilă pîn fenomenu dă dualitatea a luminii?   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-25 22:11:35               "neînţelegerea programată", egal cu supra/înţelegerea!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-25 22:09:05               şi, cică, nu ar fi cenzură! mi s-a mătrăşit un întreg com care nu făcea altceva decît să răspundă unor aberaţii ale distinsei hermenika! ei bine, eu o să-l repostez pînă vi s-o face scurtă la mână, radiindu-l, cenzorilor! doamna-doamna, mai întîi şi întîi, cine eşti dv. şi în numele cui vorbeşti dv., de vă prevalaţi, cu atîta în-gîmfare de o anume autoritate? pari dv. a fi o clonă şi, după cele mai elementare reguli de bun-simţ, ai dv. aceleaşi drepturi de expunere şi comentarii fix ca ale oricărui user. deci de unde tonulă ăsta băţos şi inchizitorial? o să trec repede peste cîteva afirmaţii pe care le faci dv., stimată clonă, în noua poliloghie băşicată de mai sus. spui dv.: „Mai mult îl invocaţi pe Giordano Runo pe care, vezi doamne, mutatis mutandis, l-aţi reprezenta pe Europeea!” nu ştiu cine e giordano runo, dar eu nu mutatis mutandis cu nimeni, fincăci întrucît deoarece io sunt io, cu nume şi prenume, nu, clonă, ca tine dv.! iar ceea ce sugerezi matale dv. e echivalent cu a spune eu că tu dv. mutatis mutandis cu kristeva, bulgăroaica. ceea ce, nu-i aşa? nu se potriveşte. chiar dacă sunteţi de acelaşi sex! (noţiunea de sex e prohibită p-acilea? că nu ştiu!) „Ori nu mai pot tolera această, de acum mitocănie:” stimata şi onorata doamna dv., e a doua oară cînd mă daţi de mitocan! întreb: cu ce drept? păi, dacă e pe aşa şi luînd în considerare egalităţile în drepturi ale tuturor userilor, chiar dacă unii-s clone, atunci şi ceea ce faci dv. se numeşte mitocănie. e bine? „Am devoalat mecanismul pe care îl folosiţi” mda, se pare că eşti dv. o foarte bună devoalantă! „în curând vă expiră perioada de sancţiune prin reducerea nivelului. Nu voi avea nicio reţinere să vi-l reduc din nou” vă mai spun o dată, căci, se pare, nu aţi înţeles: mă doare-n cot de orice nivel. şi de fasoanele oricărui ştab de oriunde ar fi el. deşi matale dv. nu prea ştiu în numele cui vorbeşti, de aţi trecut la ameninţări mitocăneşti! „încercaţi să sublimaţi acest complex într-un rebel şi ostentativ mod de a mă tutui.” englezii şi americanii se tutuiesc toată-ziua-bună-ziua şi nu par deloc afectaţi de situaţiune. să înţeleg că matale dv., onorată şi stimată, sunteţi mai presus de ăia? ceva, cumva rudă cu alde zeus? apoi, dupe cum vezi matale dv., am respectat oarece protocol de adresare. „Toate intervenţiile mele sunt opţiunile mele şi niciuna, niciodată nu a avut şi nu va avea pretenţia de adevăr absolut. Ci de coerenţă şi validitate axiologică.” păi, ar fi culmea să aveţi această pretenţiune! da’ cu un adevăr ceva mai relativ, da’ ţăpănos foarte, nu vă probaţi pretenţiile? cît priveşte „coerenţa şi validitate axiologică”, lasă-mă dv. să rîz! de gherase dendrino! „În cazul fizicii cuantice funcţia de influenţare este bipolară.” greşit! dualitatea luminii nu e influenţată de observator! ci altceva. sau eşti dv. şi specialistă în cuantică? „în procesul lecturii, lectorul devine suveran. Iar criticul literar, ca lector avizat, cu atât mai mult.” păi, dom’ critic literar să fie suveran. da’ la el acasă! ca şi cititorul. „Originalitatea poate fi percepută prin subiect, mod de abordare, stil şi multe multe altele.” da. m-ai lămurit buştean, doamna! să vezi ce chestie, că taman asta nu ştiam despre originalitatea aia. o mai bună definiţie a ei chiar că nu găsii pe nicări. noroc cu matale! „Şi mai spuneţi că sunteţi cenzurat! Acuma că asta înţelegeţi dumneavoastră din ce fac eu, nu înseamnă că aveţi şi dreptate. Mă vor judeca colegii dumneavoastră” veţi fi avînd oarece rezonanţe în gusturi şi simpatii cu coana leana academiciana, pe are o judecau coledzii ei? posibil. cît priveşte chestia cu cenzura, rămîne cum am stabilit, - vorba pupilului matale, pe care, cu atîta grijă părintească, îl mîngîi dv. pe creştet.   Postat de catre ioan peia la data de 2014-04-25 20:32:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE