PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Esecul moralei Text postat de Cristian Vasiliu Cred – şi îmi imprim credința asta până în măduva oaselor cu fiecare gând – într-o lume clădită pentru cei puternici, pentru cei neliniştiţi, pentru anticriști. Ne întrebăm cu prea multă sfială de ce nici societatea burgheză şi nici socialismul estic nu au făcut altceva decât să se ciocnească în idei şi în forță brută şi şi-au trădat în cele din urmă susținătorii. Era de așteptat ca atunci când predici fie libertatea tuturor, fie dreptul majoritarii la decizie, fie șanse egale pentru toți să eșuezi . Toate aceste lucruri – şi libertatea, şi șansele, şi fericirea - sunt limitate; nu poți să îi mulțumești pe toți; toți înseamnă în felul asta niciunul. Din păcate Răul zace prea adânc înrădăcinat în inima Occidentului, iar efortul de al extrage de acolo i-ar distruge Occidentului tocmai instituția primordială ce îi asigură sensul existențial: Instituția Credinței. Cu excepția fascismului (dar şi aici se poate vorbi de o reacție de compensare), morala creștină sta la baza oricărei forme de organizare politică; iar toate formele de organizare politică – liberalismul, socialismul, anarhismul, corporatismul, marxismul, comunismul, conservatorismul, naționalismul, fascismul și democrația socială – sunt produsele Occidentului. Multă vreme s-a considerat că această achiziție culturală a Occidentului – morala creştină – este de fapt semnul progresului, semnul civilizației în sensul îndepărtării de barbarism. Dar iată că am descoperit acum două secole (Darwin) că suntem de fapt animale ajunse prin puterea minţii în vârful lanțului trofic şi la începutul secolului trecut (Freud) că instinctele primare ne guvernează încă toate gândurile şi acțiunile. În orice cultură – aici cu semnificația de societate umană ce se individualizează prin trăsături specifice – ce nu ţine seama de acest fapt, va apare o forță întunecată – asemănătoare forței întunecate din fizica ce sfâșie materia – ce o va îndepărta de la ţelul său, o va îmbătrâni şi o va destrăma lent. (Vezi excesele totalitare din comunism şi polarizarea tot mai accelerată a averilor din capitalism). Este rezultatul unui conflict mai puternic decât conflictele apărute la granițele dintre culturi în fiecare individ; este rezultatului conflictului dintre educația culturală – şi cutumele pe care le imprimă individului – şi însuși eul uman. Închipuiți-vă o lume fără cele 10 porunci. Este aproape imposibil pentru că suntem fructele occidentului şi chiar dacă alegem să încălcăm sau să abandonam aceste porunci, ele vor continua să ne urmărească, să ne chinuie şi să ne judece, chiar şi numai ca presiune externă a societăţii (amintiți-vă de Dostoievski - „Crima şi Pedeapsa”). Dacă am reuși să facem exercițiul onestității şi al revoltei până în pragul blasfemiei, am descoperi – cred! – cu stupoare că dincolo nu ne pândeşte nici anarhia, nici orgia, nici genocidul, ci dimpotrivă ne aflăm în faţa inimii goale a omului, inima capabilă să își făurească propria morală mai puternică şi mai adevărată decât morala divină. O morală mai simplă şi mai onestă, o morală mai ușor de acceptat – poate chiar mai drastică decât morala creștină – şi mai ușor de urmat pentru că este asumată. Am rămâne fără ipocrizie, fără frustrări, fără traume; am rămâne fără monștrii din tenebrele sufletului faustian ce duc tocmai la rătăcire, la dezmăț şi la crimă. Erosul ar căpăta straie noi, eliberatoare, sublime pe alocuri, iar thanatosul nu ne-ar mai poseda. Nu ar fi sfârșitul conștiinței, ci începutul ei. Supraomul – pe care Nietzsche îl anunța cu glas tunător precum Ioan Botezătorul îl anunța pe Isus – ar de fapt omul perfect – şi zeul perfect în același timp – eliberat de păcatul originar şi de morală, ce va cunoaște şi va stăpâni toate virtuțile şi toate viciile. Morala devenită relativă, ca şi credința fiecăruia în sine însuși, va servi scopului ultim al existenţei şi evoluției, uneori prea violent, alteori de o emoționantă puritate şi frumusețe. N-ar trebui să ne îngrijoreze viitorul civilizației populată cu astfel de oameni amorali, fără o instituție a credinței bazată pe religie. S-ar putea să ne aflăm – într-adevăr! – în faţa sfârșitului timpului civilizației occidentale, în cazul în care religia se va surpa – „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” (A.M), dar tot așa de bine, pentru astfel de oameni amorali, științele – fizica, biologia, antropologia, istoria – pot crea eroi, zei şi mituri – toate acele ingredientele necesare perpetuării instituției credinței şi respectiv a civilizației. Iar filozofia liberă a inimii – a unei inimi puternice, neliniștite şi răzvrătite – cu un nou set de reguli – nu ca un dat cultural prin educaţie şi instruire, ci ca o izbândă a inimii – ar putea fi noua morală. Morala – dacă o putem numi astfel – amoralităţii; morala pentru care trebuie să devenim proprii noștii zei. Vor încape fără îndoială în ea şi iubirea şi compasiunea şi mila şi generozitatea şi altruismul şi toate sentimentele conexe – pentru că ele au precedat morala creştină şi îi vor supravieţui şi când nu vor mai fi obligatorii tocmai pentru că nu vor mai fi obligatorii. Ba chiar vor avea ocazia să iasă la lumină, să se înfrupte fără ruşine din inimi şi să ne primenească de rău, fiindcă ele există ca predispoziţie în natura umană (De la bacterii la om – Ernst Mayr). Dacă acest scenariu este viabil şi omul occidental se poate sustrage până la urmă, printr-un soi de evoluţie culturală, moralei ce i-a otrăvit pentru sute de ani mintea, sufletul şi trupul, atunci ne putem aştepta ca acest proces să fi început deja şi el să facă parte dintr-un proces mai profund de prăbuşire a civilizaţiei occidentale. Poate şi acest articol se constituie într-o dovadă… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Imi pare extrem de simplist (si neproductiv!)sa identifici occidentul cu modernitatea si progresul iar orientul, in contrapartida, cu inapoierea si notiunea de antic, neevoluat, mistic, etc. Va referiti, desigur, la occident nu exclusiv geografic, din cate inteleg.   Postat de catre sters sters la data de 2013-09-20 09:19:43               O inconsecventza cat casa: morala crestina n-a stat niciodata la baza comunismului! Nici practic si nici macar declarativ! Este profund anticrestin sa consideri oamenii egali in fata societatii (stupid!). Nici macar in fata lui Dumnezeu oamenii nu sunt egali! Comunismul ca si alte oranduiri bazate pe constrangere si pe violentza nu atinge, macar, preceptele moralei crestine, ce Dumnezeu!   Postat de catre sters sters la data de 2013-09-20 09:17:10               "preponderenta", scuze!   Postat de catre sters sters la data de 2013-09-20 09:13:36               Esecul moralei este o idee moarta, orfana, neserioasa. Dualitatea lumii (principiile de "bine" si "rau" in coexistenta aproximativ echilibrata) reprezinta o noima greu de inlaturat, indiferent de fundamentul filosofic pe care te-ai afla. Evident, mi-ati putea riposta cu ideea ca in univers, din punct de vedere strict uman, preconderenta "raului" este covarsitoare (largi spatii vide, unde domneste frigul absolut si din loc in loc planete pe care, teoretic, viata ar putea fi posibila). Dincolo de naivitatea formulei rai-iad, omul este mancat pe dinauntru de spaima a ceea ce s-ar putea afla dincolo de moarte, caci, asa cum nu poate accepta infinitul, gena curiozitatii sale ancestrale il face sa sondeze inutil si neputincios bariera mortii. Asadar, facand abstractie de ce ar putea fi dincolo, merita sa facem din acest loc unde traim o lume acceptabila pentru toti, in anumite limite, evident! E nu tocmai o utopie, dar exact asta incearca morala si religia (re-ligo, re-ligere a lega, a uni) sa faca: sa transforme intr-o realitate acceptabila aceasta utopie aparenta. De notat adevarul spuselor domnului Peia: eugenia sociala duce tot la un fel de extinctie.   Postat de catre sters sters la data de 2013-09-20 09:10:00               "nu poți să îi mulțumești pe toți; toți înseamnă în felul asta niciunul." în cazul ăsta să-i eutanasiem pe cei slabi. după care, cei mai puţin puternici dintre cei mai puternici - căci în mod evident, vor exista grade diferite de înzestrare - să fie, la rîndul lor, eutanasiaţi. după care... şi tot aşa, pînă rămîne cel mai puternic, EL, singur şi neconcurat de nici un alt puternic. algoritmul este super/eficient şi, astfel, vom putea să facem din omenire o lume perfectă!!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-09-19 21:01:18               Cristi, nu comentez pe fond, am ajunge la discuţii complicate, fiindcă eu unul nu văd cu ce ai înlocui morala creştină, izbânda inimii nu-mi spune nimic, şi nici nu cred că declinul occidentului îşi are rădăcinile aici, vreau doar să semnalez nişte vicii de formă (termeni folosiţi impropriu, greşeli de ortografie, etc). cred că trebuie să revii pe text, inclusiv dpdv conceptual.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-09-19 20:10:24	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE