PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Moravurile coţofenei cu cap portocaliu Text postat de Gheorghe Rechesan Un atlas ornitologic obişnuit ne poate lămuri repede ce-i cu pasărea asta, deloc comună. Coţofana, denumită regional şi ţarcă, ciorcuşă sau coţovîrgă, Pica Pica pe numele-i latinesc, este din punct de vedere taxonomic o specie care aparţine familiei Corvidelor, răspîndită în Eurasia, Africa de nord şi America de nord. Trăieşte atît la şes cît şi în zonele colinare, aerul înălţimilor nu îi prieşte, preferînd păşunile, tufişurile şi liziera pădurilor unde cuibăreşte, iar în perioada împerecherii se asociază în stoluri gălăgioase compuse din sute de indivizi. Ca o curiozitate, consemnată de mulţi ornitologici este obiceiul coţofenei de a-şi căptuşi cuibul cu cioburi de sticlă, bucăţi de tablă, fragmente de staniol sau plastic, în general cu orice luceşte şi îi atrage atenţia. Au fost cazuri cînd în cuib s-au găsit diverse bijuterii, veselă, obiecte din aur sau oglinjoare. Acest comportament straniu a intrat în atenţia fabuliştilor dar şi a compozitorilor, Gioachino Rossini dedicîndu-i o operă bufă, pe un libret scris de Gherardini care se bazează pe piesa "La pie voleuse, ou la servante de Palaiseau" de Théodore Badouin d'Aubigny şi Louis-Charles Caigniez. Nici George Topârceanu, nici Rossini nu aveau însă habar de o varietate autohtonă, bipedă, dotată cu mult tupeu, mai hrăpăreaţă decît toate înaripatele la un loc, cu penajul capului colorat în oranj ţipător care nu se hrăneşte cu şoareci, melci, insecte, larve sau ouă furate ci din afaceri cu statul. E impresionantă apetenţa ei pentru afaceri oneroase în care legea este survolată cu nonşalanţă, ori pur şi simplu ignorată. Şi cîte nu adună o coţofana naramzie în cuibul ei! Sonde şi rafinării, laminoare, mine, cariere de marmură şi granit, ţesătorii, şosele, poduri, canale de irigaţie, mineraliere, cargouri şi instalaţii portuare, termocentrale, clădiri istorice şi bunuri imobiliare, ferme de păsări, ovine şi cornute, silozuri de cereale, supermarketuri, izvoare termale şi staţiuni balneoclimaterice. Fără nicio o explicaţie strict ştiinţifică, se pare că specia coţofenei portocalii a epocii actuale a evoluat din ancestrala hoaţă cu pene roşii, ghearele în formă de seceră şi ciocul ca un ciocan. Cînd beleaua de cioroi sîngeriu, ce-şi zicea "geniul din Carpaţi", "ăl dintîi zburător al ţării" a mierlit-o pe motive de intoxicaţie cu plumb fierbinte, stolurile de hoţomane,mii la număr, care îi ţineau croncănind isonul, se risipiră. O vreme coţofenele, atît cele anacronice cît şi cele protocronice, au stat ascunse, cu ciocul mic, pitite, temătoare pe craca lor, pînă cînd furtuna schimbării s-a domolit, apoi ieşiră din nou la ciuguleală. Fără fereală, înhăţau de toate: fier vechi, vapoare, fabrici şi oţelării ruinate, ferme dezafectate, hectare nenumărate de lanuri, vii şi livezi şi pogoane de ruine, bune încă de jecmănit. În urma lor, o altă generaţie făcu pene ieşind, precum Pallas Atena din ţeasta lui Zeus, din oul clocit al privatizării. Ciorcuşele astea procedează sistematic. Grupate în stol după culoarea penajului, uşor de recunoscut după croncănitul populist ori arogant, ţinteau de sus şi vizau unde era prada mai grasă, încît nimic nu le scapă, nici măcar hapurile bolnavilor ori paralalele, şi-aşa puţine ale pensionarilor şi bugetarilor. E notoriu cazul unei coţovîrge cu pene (plete) lungi, blonde şi ghiarele avide, manichiurate cu grijă, care s-a căpătuit construind piscine în creierul munţilor, parcuri în pădure, terenuri de fotbal în pantă şi vaste săli de sport prin coclauri şi cătune, unde, îndeobşte babele şi moşnegii fac cros alungînd ţărcile din bătătură cu reteveiul şi gimnastică aerobică cu sapa în brazdă. Nurii ei au atras atenţia inclusiv marelui corb chior din fruntea ţarinii, ăla ce stă cu dosul culcuşit în fostul cuib regal, căptuşit cu pluş, al acvilei legitime, silite să abdice, care a croncănit, scurt şi arogant, zburlindu-şi viril penajul: " madam ciorcudrea este cea mai capabilă coţohîrlă din cîte am întîlnit." Păi cum să nu fie, fiindcă specia pica pica nu prezintă dimorfism sexual ci doar o diferenţă semnificativă sub coadă cînd şi-o înfoaie. O altă surată, ceva mai balaoacheşă, pe cînd răspundea de drumurile ţării se umflă în pene şi-şi puse pecetea pe un contract de autostradă prin care kilometrul construit costa de două ori ca pe alte meleaguri. Răsplata? Pe măsură, un cuib de lux într-o zonă rezidenţială în locul unei colivii cu gratiile bine tocmite. Bine, veţi spune, şi ce-i de făcut? Am constatat cu toţii cum fură cu neruşinare, coţofenele, ţărcile, ciorcuşele şi stăncuţele hulpave din ograda comună, de nu le mai sperie nici momîile umplute cu paie şi înţolite în robe de procuror, ba chiar se găinăţează din zbor pe statuia oarbei cu balanţa în brîncă, dar ce-i de făcut?. Să le găurim trupul cu alice nu-i voie, că stricăm echilibru natural (deşi fie vorba-ntre noi, stolurile îs atît de numeroase şi se înmulţesc a naibii de repede încît mare pagubă n-ar fi), să le punem în colivii numai aşa, fără pricină clar justificată, ne sare în cap ditamai stolul de la Bruxelles, ăla cu flamura sinilie ornată cu o duzină de stele în cioc, croncănind că încălcăm drepturile zburătoarelor. O soluţie eficientă ar fi să le jumulim bine, să le expropriem cuiburile bine garnisite cu de toate, să le tăiem, nu penele, ci conturile din bănci, iar din ce se strînge gărmadă să ridicăm şcoli, grădiniţe, biblioteci, spitale şi aziluri de bătrîni, obiective pe care ţărcile, ciorcuşele şi coţovîrgile le evită, ştiut fiind că n-aduc niciun folos! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   o pitulice modestă şi neluată în seamă, care-şi ascunde moravurile şi viciile sub preş, zice să mai ridici către aparat încă un pahar. sărmane, aşa plin de talent ...şi tot Gheorghe? La mulţi ani! io, latunski.   Postat de catre latunski criticul la data de 2013-04-23 17:34:00               mulțumesc, domnilor, închin un pahar de vin în onoarea celor care nu au uitat că europeea este, înainte de toate, un sait literar!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-23 17:02:33               Stimate domnule cronicar Cu ocazia Sfantului Gheorghe un sincer: La multi ani! Si cum Jupp v-a dorit deja "Sa fiti iubit!" eu va doresc "Sa puteti iubi!" (si la propriu si la figurat) Si numai fericire si sanatate!   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-04-23 16:57:47               La mulţi ani, domnule Recheşan! (sper că sfîntul nume "Gheorghe" este real şi nu pseudonim)   Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-04-23 15:37:22               La mulți ani, Dan Gheorghe Recheșan! Să fii iubit!!!   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2013-04-23 10:13:10 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Da, mea culpa, interpretasem paragraful într-un mod diferit, de genul: "asociate după culoarea portocalie a penajului". Şi pentru că mi-am revăzut comentariul anterior, ca să nu fie eventuale interpretări, precizez că drumul este asfaltat din bani publici, chiar dacă la acea dată (nu ştiu care este stadiul azi) era închis circulaţiei publicului.   Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-04-22 19:16:14               da, așa e , de altfel am precizat> ”Grupate în stol după culoarea penajului, uşor de recunoscut după croncănitul populist ori arogant” ...dar mi-am conentrat atenția asupra celei portocalii a cărei rapacitate a atins dimensiuni nerușinate!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-04-22 17:15:06               Cu precizarea că există la fel de multe coţofene cu penaj diferit dar aceleaşi moravuri, mi-a plăcut textul şi agreez soluţia. Despre coţovîrga cu pene lungi: Acum exact un an, mergeam pe drumul de maşină spre babele, cînd am dat de colivia cu etaj a numitei coţofene. În mod curios, drumul (închis circulaţiei publice) era asfaltat fix pînă în dreptul coliviei. De acolo mai departe, dumnezeu cu mila... S-ar putea să am şi niscai poze, dar le ţin pentru necredincioşi.   Postat de catre disparut de pe net la data de 2013-04-22 15:23:46	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23953 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE