PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Creaţia - câteva observaţii Text postat de Elena Stefan O creaţie, în fapt orice creaţie (artistică, ştiinţifică, practică) reprezintă o noutate în spaţiul noesic. Care, prin unicitatea şi valoarea sa, poate deveni reper valoric spiritual. Spun „poate deveni” pentru că simpla „creaţie” adică simpla sa existenţă nu este suficientă pentru integrarea în „marea semnificaţie axiologică universală”. Adică pentru valorizarea sa. Orice creaţie reprezintă o „potenţialitate spirituală valorică”. Respectiv o virtualitate. Prin creaţie înţeleg orice produs novativ al minţii umane - şi nu numai- care se diferenţiază de oricare alt produs existent anterior apariţiei acestuia. Creaţia în sine, în afara unui receptor, este o existenţă doar „cu potenţial valoric” dar, la limită, este doar un posibil semnificant însă, axiologic vorbind, unul „mort”. El capătă viaţă şi valoare prin intretextualitate, respectiv prin contribuţia receptorului (lector, privitor, auditor) şi a contextului. Adică interrelaţionarea creaţiei cu secvenţe din întreg conţinutul noesic al receptorului şi al mediului. De aceea se poate autonomiza o infinitate, hermeneutic vorbind, de variante interpretativ-receptabile ale oricărei creaţii. Este de domeniul evidenţei că actul receptării poate fi ierarhizabil. De unde şi diversitatea de grade axiologice. Printre acestea, inadecvarea la creaţie, poate conduce la ideea nonvalorii acesteia. Când inadecvarea devine majoritară o creaţie poate fi aneantizată. Cel puţin temporar. Evident inadecvarea poate avea multiple cauze. Însă, într-un spaţiu cultural normal, pe baza unor repere valorice, sedimentate de-a lungul timpului, educaţional, euristic, analogic ori antinomic se poate accepta ideea adecvării receptării creaţiei, aşadar a receptării sinergetice a acesteia. Ca urmare a interrelaţionării autor (prin creaţie) mediu (context) şi receptor (prin universul său noesic). Se utilizează de multe ori exemplul icebergului. Pentru naivi, ingenui ori nepregătiţi, icebergul reprezintă „ce se vede” Adică doar partea de la suprafaţă. Pentru perceperea întregului trebuie „venit de acasă” cu ceea ce nu se vede! În virtutea libertăţii de expresie şi de valorizare, valorizarea unei creaţii poate fi obiectivă (în special pentru creaţia ştiinţifică) însă în cea mai mai mare parte (pentru creaţia artistică) este subiectivă, pentru că, în domeniul creaţiei spirituale, în special al literaturii şi artei, subiectivismul personal şi colectiv pot fi determinante în aprecierea şi impunerea unor valori. De multe ori, şi istoria este plină de exemple, „valorile” „impuse” instituţional sau nu, de către grupuri ori „batalioane de asalt ideologic” s-au dovedit a fi efemere ori chiar dacă au „rezistat” o vreme, s-au dovedit a fi caduce, imediat ce factorii de „impunere” au încetat să mai existe. Am convingerea că tot ce se impune cu forţa, din punct de vedere valoric, poate fi pus sub semnul întrebării ba chiar nu are valoare perenă. Aspiraţia dintotdeauna a artistului a fost şi rămâne creaţia perfectă. Din păcate intangibilă însă, din fericire, suficient de motivantă pentru seria infinită de artişti de-a lungul timpului. Care, chiar dacă nu vor fi realizând creaţia perfectă, au realizat şi realizează opere valoroase unele rămânând în istoria spirituală a umanităţii drept capodopere. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE