|
|
|
|
|
|
|
|
|
Forța singurătății* (Exercițiu de lectură) |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Forța singurătății*
Poemul singurătății cu arsură moleculară, un fel de ardere a lutului care suntem, se dedică oamenilor puternici. Și așa cum multe dintre vasele de lut ale antichității, prin ardere, chiar devenite cioburi, au înfruntat timpul, tot astfel eul spiritualizat își poate depăși propria condiție efemeră putând intra în eternitatea metafizică. Pentru că arderea spiritualizează. Ca să fii tare trebuie să fii singur spunea cineva. Singurătatea, percepută ca fapt frustrant, poate deveni, prin sublimare, forța creativă capabilă să transforme o percepție având conotații ușor negative, în duminici care supraviețuiesc eului fizic.
Totul depinde de suflul speranței care niciodată nu este, nu poate fi, nu trebuie să fie prea departe.
Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-03-11 19:09:21
*suicide song**
orele albe îmi par firavi făclieri
sumbră-i duminica vreau s-o transform în ieri
umbre subțiri mi se-nfig pe sub pleoape dar
le simt zbătându-se ca într-un dans amar
strâng cioburi mate din clipa de nicăieri
încremenită-n suspinul trecutei veri
singurătatea mă arde molecular
nu o alung ea mi-e ultimul avatar
lacrimi de ceară topindu-se fără rost
cad pe mormintele zilelor care-au fost
suflul speranței acum e departe și
urmele lui cern crepuscule cenușii
suflet pustiu las durerii ca amanet -
sumbră-i duminica în care mor încet.
**Text postat de Simona Dobrescu
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu doamnei ar fi echivalentul pentru "Fane" ci Lenuta, |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-02-09 03:08:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
scuze, doamna Elena, dar cand va spun doamna Stefan parca vorbesc singur, prietenii stiu de ce, si nici doamna Fane nu merge. ramane Elena. unde ramasesem?
la lacrimi de ceara, la umbrele subtiri, sau la sufletul pustiu? cu toate astea, caz rarisim, poemul e pe gustul meu, nu mi-e clar de ce. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-02-05 20:00:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Siropurile, când nu se respectă doza, ori când sunt administrate cui nu trebuie, dau efecte adverse. De exemplu, te fac să vezi peste tot clișee. Precum "umbre subțiri mi se-nfig pe sub pleoape dar/le simt zbătându-se ca într-un dans amar", "singurătatea mă arde molecular" "sumbră-i duminica în care mor încet." Etc. Domnu Fane, v-am spus vreodată așa?
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-02-05 19:51:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
siropul asta plangacios, cliseic aproape de la cap la coada m-a cucerit printr-o chestie greu de definit, pe care as numi-o, in lipsa de ceva mai bun, sinceritate. din cele 3, o steluta se cuvine, desigur, comentariului doamnei Lenuta, aflata la vremea respectiva, probabil, intr-o faza calma, de experiment al conciziei subtextuale in mediile anizotrope cu moment temporal de rotatie levogir. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-02-05 19:22:54 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|