PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Intimitate publică (Exerciţiu de lectură) Text postat de Elena Stefan Exerciţiu de lectură Intimitate publică* Poezia, ca stare sugerativă, nu cunoaşte subiecte tabu. Aşadar „intimitatea publică” deşi în accepţiunea comună poate părea un paradox, în spatiul poetic poate deveni deplin justificată dacă este cu adevarat un „act artistic”. Un poem adevarat se defineşte printr-o "parte" sa-i spunem, vizibilă, textul propriu zis, cu statut ontologic de "materialitate" şi partea "invizibilă" de natură spirituală care, poate, contrar unor opinii posibil majoritare, nu are „caracter comunicaţional” propriu zis, în accepţiunea curentă a termenului. Adică, nu transmite o informaţie de natură inechivocă. Actul artistic poematic se construieşte şi se reconstruieşte, am putea, spune „ad infinitum”, ca potenţialitate, în funcţie de lector şi chiar de momentul temporal în care are loc lectura ori relectura, pentru unul şi acelaşi lector. Astfel se poate „decripta” partea invizibilă, sugerativă, partea aceea puternic spiritualizată, care poate fi mai mult ori mai puţin decelabilă şi care poate „alimenta” dorinţa şi plăcerea de scrie-citi. Evident, orice poem original poate reprezenta o „nouă definiţie a poeziei”. Am facut toate aceste „conexiuni” preliminare ponind de la poemul de mai jos în care textul, ca materialitate, se prezintă sub forma unui discurs a carui logică poate şoca. Pentru că, să invoci ‚intimitatea” ca existenţialitate, eventual în doi însa fară a cunoaşte numele „celei” ( buclele de-a dura par a sugera o „ea” ) ( celui) cu care se , să-i spunem, percepe această intimitate „ să-mi spui [….] sau doar cum te numeşti” cum ni se relevă în finalul poemului ţine oarecum de „paradoxul intimităţii” care, în logica normală nu ar avea motivaţie şi care însă, în plan poetic, devine fapt pe deplin justificabil. Poemul debutează, usor sentenţios, „Pentru tine aş putea / renunţa la exerciţiul de toleranţă./”, spune, ex abrupto, autorul introducându-ne în mediul său propriu în care, acest „tine” are o valoare diferită de alte tipuri de natura „tine”, acest „tine” presupunând un fel de act sacrificial „aş putea renunta la exerciţiul de toleranţa” care, putem crede, îi este specific, îl defineşte. Aşadar, aceast „tine”, invocat, este un „tine” special faţă de care autorul are alte, să zicem trăiri, sentimente, legături decat faţă de alte existenţe din aceeaşi categoremă. Putem intui, nici nu pare a fi dificil de altfel, că autorul este îndragostit de acest „tine”. Pentru că numai o astfel de motivaţie l-ar putea face să devină intolerant în raport cu existenţa sa cotidiană manifestă, descriptibilă a fi „exerciţiu de toleranţă”. Această intuiţie este întărită de aparentul gest ilogic în care, o stare de fapt poate fi „eliminată” eliminând cuvântul care în fond o desemnează. Numai logica poematică a îndragostitului poate imagina o astfel de posibilitate. „ Am încercat să şterg cuvântul /„speranţă” din dicţionarul / explicativ al gândurilor mele „ pentru că ea, speranţa, poate da dependenţă şi poate conduce la alte acte şi fapte cel putin ciudate daca nu extravagante: scrijelirea poemelor pe „boabe de orez’” alt act de natură sacrificiala, bănuim ca nu este usor să scrijelesti poeme pe astfel de boabe!, apoi savurarea gustului amărui al miezului, stingerea luminii care ar contribui la „creşterea” stării de intimitate şi care ar putea avea un cost care nici nu mai contează în fond „nu-mi pasă / cât o să vină factura la intimitate.” cum spune autorul. Şi, cu acestea, avem aproape tablul complet al „eului” poetic. El se descrie şi ni se sugerează prin manifestarile existenţiale menţionate. Însă intimitatea în doi are nevoie şi de „tu”. Care este perceput in plan poematic tot acţional ca manifestari dezirabile „eului” însă neimpuse „dacă vrei”, cum se spune în text. De remarcat „priveşte-mă / cu palmele pereche” originală sintagmă care ar putea sugera „mângaierea”. Celelalte „elemente de decor poetic” ronţăitul, pasta de dinţi etc., vin să completeze tablul intimităţii invocate, intimitate care nici nu ştim dacă, în fond, este realitate sau doar vis. Şi, credem noi, în această uşoară ambiguitate comunicaţională stă o parte din frumuseţea acestui poem pe care îl putem imagina a fi un poem de dragoste. Nu putem încheia acest comentariu fără a remarca tonul oarecum sorescian, originalitatea unor formulări şi, din pacate, cateva nereuşite pe care le evidenţiem mai jos. De exemplu versurile „dicţionarul / explicativ al gândurilor mele.” ar putea câştiga daca s-ar renunţa la metafora în genitiv şi la prea personalul „mele”. O formulare de tipul „dicţionarul / explicativ de gânduri” ori „pentru gânduri’” sau ceva de acest gen ar putea feri poemul de clişeul conţinut în formularea actuală. De asemenea „nocturne poeme” face rau. De ce nu, cum ar fi de altfel firesc „poeme nocturne” ? Cât despre super demonetizatele „şoapte” nu înţelegem cum de a mai fost folosit în acest frumos poem. Este suficient, este prea mult. De la înaintaşii în ale poeziei şi până la Cotabiţa, care, practic, „racneşte” aceste „şoapte” pe toate canalele care difuzează muzică, de prea multa utilizarea, acestea şi-au pierdut valoarea poetică. Şi, chiar dacă, în text, se spune „să-mi ronţăi şoapte” senzatia de „bătatorit” tot persistaă. Poate într-un poem postmodernist, o construcţie ludică ori mai ştiu şi eu cum ar putea „reanima” din punct de vedere artistic acest cuvânt. Însa in poemul de faţă este, credem noi, total neavenit. Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-05-25 08:46:17 *Intimitate** Pentru tine aş putea renunţa la exerciţiul de toleranţă. Am încercat să şterg cuvântul "speranţă" din dicţionarul explicativ al gândurilor mele. Mă temeam că poate da dependenţă. Îmi trezea pofte nebune să scrijelesc nocturne poeme pe boabe de orez. Le savuram apoi, tacticos, gustul amărui de miez. Scos. Uite, am să sting lumina pe hol, nu-mi pasă cât o să vină factura la intimitate. Tu, dacă vrei, dă-ţi buclele de-a dura pe spate, priveşte-mă cu palmele pereche sau poţi să-mi ronţăi şoapte la ureche, să-mi spui când ţi-a fost ultima oară imposibil să te opreşti, ce pastă de dinţi foloseşti, cine eşti sau doar cum te numeşti. **Text postat de Andrei Gheorghiu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Momentul temporal al prânzului, domnule coleg, s-a dus. Conchidem că expresia "moment temporal" nu este o tautologie? Ori continuăm? Aşa, ca un help, am mai avut, astăzi, o întâlnire cu "domnul Google" Iată ce mi-a mai spus: Ştiinţele experienţei sunt ştiinţe „factuale“. Actele de cunoaştere ce fundează experienţa poziţionează realităţi de ordin individual ca fiind existente din punct de vedere spaţio-temporal; realităţile respective sunt poziţionate drept ceva existent într-un anume moment temporal, aşadar drept ceva ce are o anume durată a sa şi un anume conţinut de realitate, dar care, potrivit esenţei sale, ar fi putut să existe la fel de bine şi în orice alt moment temporal. , http://www.humanitas.ro/files/media/idei-privitoare-la-o-fenomenologie-pura.pdf Expresiile deictice discursive, şi în română şi în engleză, se referă la părţi ale discursului (scris sau oral). Orice text scris ocupă spaţiu şi este compus şi citit la un anumit ,moment temporal,. Aceeaşi dimensiune temporală apare şi la textul oral prin actele de timp emise de locutor şi prin momentul temporal la care a fost receptat textul de către alocutor. http://cis01.central.ucv.ro/upload/lucrari_dr/195_rez-ro.pdf Daca evolutia sistemului real este determinista , adica, daca starea la oricare ,moment temporal, viitor este determinata de starea prezenta , atunci structura matematica abstracta consta din trei elemente. Primul element este un set T care reprezinta timpul. Elementele lui T pot fi portiuni reale, rationale , integrale, sau non-negative ale structurii. http://www.acuz.net/referat_sisteme_dinamice_vs_sisteme_matematice_2301.html In nenumarate discutii religioase pro si contra, revine foarte des un argument folosit gresit – principiul cauzalitatii: orice fenomen trebuie sa aiba o cauza plasata intr-un ,moment temporal, anterior – nu-i asa ? “-Si atunci,” jubileaza credinciosii, “cine sau ce a produs Big-Bangul ?” “-Si ce a fost inaintea lui ? Ce este dincolo de Univers ?“ http://suculente.wordpress.com/2012/11/10/de-ce-nu-exista-un-creator-al-universului/ Reevaluarea consta in reluarea procesului de evaluare in alte conditii sau la un alt ,moment temporal, pentru a actualiza o valoare estimata anterior. http://facultate.regielive.ro/cursuri/management/diagnostic-si-evaluarea-intreprinderii-21999.html Lumea şi omul au fost create în timp şi funcţionează în timp, dar destinaţia lor este un supra-timp. Iar atemporalul şi veşnicul Dumnezeu este desigur în afara limitărilor spaţiului şi timpului, însă El umple cu prezenţa Sa pretutindeni: fiecare moleculă a creaţiei şi cel mai scurt ,moment tempora,l. De aceea, nici Dumnezeu nu este străin de timp, nici omul fără nicio legătură cu veşnicia şi nemurirea. http://o-viata-frumoasa.blogspot.ro/2013/01/ips-serafim-de-pireu-scrisoare.html Concentrarea se poate face in orice ,moment temporal, , seara fiind intervalul cel mai comod, iar dimineata dinaintea rasaritului - intervalul cel mai benefic. Nu incercati sa va concentrati asupra razelor soarelui, pentru ca va veti irita retina. http://www.eva.ro/sanatate/medicina-alternativa/a-doua-lectie-de-bioenergie-articol-4280.html Existenţa simultană a acestor trei procese în Manifestare explică în mod evident afirmaţia textelor tantrice care proclamă faptul că actul Creaţiei nu a avut loc o singură dată într-un moment de timp trecut şi nici disoluţia sau distrugerea ei (a Creaţiei) nu se va petrece o singură dată cândva, în viitor, ci că în fiecare ,moment temporal, aceste aspecte se manifestă ca nişte străfulgerări ce sunt atât de rapide încât creează impresia de continuitate şi de realitate. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3638&lang=RO Demonstrarea posibilității existenței și chiar a obținerii unor viteze supraluminice, ipoteză care a stat la baza teoriei tahionilor. Aceasta se bazează pe dezvoltările matematice și este necontradictorie în raport cu teoria relativității einsteiniene; oferă suportul teoretic al posibilității percepției – în același ,moment temporal, – a trecutului, prezentului și viitorului. Observațiile de astrofizică ale lui Kozîrev din anii ’60 au arătat de asemenea că în același moment temporal, se poate observa poziția trecută, prezentă și viitoare a unei formații cosmice. http://parapsy.ro/ro/node/112 Suficient?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-05 16:42:44               Întotdeauna, dialogul cu domnia voastră reprezintă o plăcere pentru mine. Aştept şi alte argumente pe care sagacitatea neostoită a domniei voastre le poate arunca în această partidă de scrimă stilistică. Momentul temporal propus este, cred, acceptabil.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-05 07:55:59               doamna, din pacate, acum trebuie sa plec la garnizoana, si stiti cum e la noi cu punctualitatea. oricum, dialogul cu dvs se anunta interesant, sper ca veti fi de acord sa-l continuam catre orele pranzului. sa aveti o zi frumoasa.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-05 07:52:17               "în funcţie de lector şi chiar de momentul static în care are loc lectura ori relectura, pentru unul şi acelaşi lector”?" "în funcţie de lector şi chiar de momentul liric în care are loc lectura ori relectura, pentru unul şi acelaşi lector”?" "în funcţie de lector şi chiar de momentul zero în care are loc lectura ori relectura, pentru unul şi acelaşi lector”?" "în funcţie de lector şi chiar de momentul temporal în care are loc lectura ori relectura, pentru unul şi acelaşi lector”?" Vor fi fiind valide expresiile de mai sus? Sigur, în limbajul strict comunicaţional, venerabila domniei voastre mamă, nici nu putea să fie altfel, decât inteligibilă. Textul, în discuţie, este unul literar, prin urmare artistic.Iar textul despre text chiar dacă are libertatea de a recrea, are şi dreptul la acribie stilistică. Poate am exagerat însă este o chestiune de stil. Nu de tautologie. Dacă ar fi existat un singur "moment" şi acela definit ca "reper temporal" "momentul temporal" ar fi putut fi o tautologie. Însă, cum dicţionarele şi simţul comun relevă polisemantismul cuvântului "moment" pentru a face diferenţa specifică şi pentru o precizare clară a ideii pe care am dorit să o subliniez, am utilizat sintagma "moment temporal". Şi continui să cred că am utilizat-o corect. În plus, faţă de situaţia invocată, din momentul temporal, al copilăriei domniei voastre, ne aflăm în alt plan al discuţiilor. Prin urmare, relevanţa analogiei propuse de către dumneavoastră este minimă. De altfel, distinsul Google ne poate ajuta. Iată ce spune acest aproape omniscient instrument " SIMULTÁN ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre evenimente, acțiuni etc.) Care se raportează la același moment temporal; în același timp; concomitent. / Iată şi o altă utilizare: "Marcarea temporala confirmă existența unui document electronic într-o anumită formă la un anumit moment de timp." Presupun că acceptaţi ideea că "de timp" este de fapt "temporal". http://www.certdigital.ro/marcare-temporala-2.html#.URCY2h1J4uU Însă dacă veţi insista în colaborarea cu Google, veţi fi surprins de mulţimea sintagmelor de tipul "temporal moments". Vom fi greşind cu toţii? Ce spuneţi domnule coleg?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-05 07:43:25               venerabila doamna, cand eram cam de varsta lui fiu-meu, si tot cam pe la ora asta, mama imi fierbea un ou la aragazul cu butelie, il infigea intr-un mic suport de lemn alaturi de o lingurita, o felie de paine si-o solnita din veacul razboiului de indepedenta, si-mi spunea cu relativa blandete "treci la masa". iar eu, pricepand mesajul, ma executam. mama nu-si punea nicio clipa problema ca prin "masa" as putea intelege o multime de oameni, sau cantitatea de substanta dintr-un corp, venind cu precizarea "baiete, du-te si te-aseaza la piesa de mobilier din bucatarie, cea dreptunghiulara, prevazuta cu 4 picioare si acoperita cu musama". mama stia ca voi intelege din context. asa si cu propozitia "în funcţie de lector şi chiar de momentul în care are loc lectura ori relectura, pentru unul şi acelaşi lector". as fi priceput. la fel, spunea "mai repede, daca nu vrei s-o iei pe coaja", fara sa-si imagineze nicio clipa ca natura mea carcotasa m-ar putea determina sa cer detalii privind natura cojii pe care as putea s-o iau, si ce anume as putea sa iau. astfel ca, va asigur, cel putin in ceea ce ma priveste, puteti folosi fara nicio problema adresarea "mai luam una mica"?, mintea mea agera intelegand fara nicio problema despre ce e vorba.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-05 07:06:32               Cum ar fi: diferenţa dintre "Momente şi schiţe" & momente şi fiţe! Terminologice.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-02-05 00:13:24               Cred face diferenţa între diferitele tipuri de momente. - Care face diferenţa între diferitele tipuri de momente.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-04 23:59:20               Serenissime, Cum diferenţiem "momentul" dacă spunem: "în funcţie de lector şi chiar de momentul în care are loc lectura ori relectura, pentru unul şi acelaşi lector”? Nu ar fi o ambiguitate? Dacă un chiţibuşar domn Ştefănescu X mă întreabă: ce fel de moment doamnă? Şi se apucă să înşire seria de "momente" cunoscute? Să-i spunem că referenţialul este R. Ştefănescu? Să nu uităm sensul expresiei "moment temporal" este acela că un text poate diferi, ca interpretare, chiar în cazul aceluiaşi lector la momente de timp, adică, temporale, diferite. Susţin că nu avem de-a face cu o tautologie ci, cu o precizare necesară. Cred face diferenţa între diferitele tipuri de momente.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-04 23:57:49               onorabila doamna, e corect ce spuneti, toate acele momente exista, si inca multe altele, ca de ex momentul de torsiune, necazul e ca tocmai acest moment, "momentul temporal", ca despre el vorbim, tocmai acesta nu, fiindca e o exprimare tautologica. sensul primar al momentului este "vreme", "timp". va rog frumos, scrieti "timp temporal". in ce priveste evolutia criticii de la Zarifopol pana-n zilele noastre, nu va contrazic, dar limpezimea, proprietatea termenilor, vocabularul accesibil si fluenta au ramas, cel putin asa imi place sa cred, valori perene. n-am nimic impotriva stilului academic si nici a inovatiilor lexicale sau conceptuale, doar atata vreme cat nu derapeaza-n monumental sau bombastic, mai ales avand in vedere anvergura mizelor.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-04 12:15:08               fara a avea ceva impotriva ideilor de mai sus, as reprosa doar cateva exprimari fortate si/sau erori de tastare - "momentul temporal" in care are loc lectura - nu exista altfel de momente in afara celor temporale, doamna Stefan, zic eu. poate ipostaza temporala, reper, etc - Din moment ce există moment poetic, moment artistic, moment istoric, moment static, moment spaţial, moment cinetic, moment inerţial, moment ireal, moment liric, moment mecanic, moment motor, moment magnetic, moment total, moment unghiular, moment vesel, moment vector, moment zero, etc. se justifică şi asta cu asupra de măsură, expresia “în funcţie de lector şi chiar de momentul temporal în care are loc lectura ori relectura, pentru unul şi acelaşi lector”. - o stare de fapt poate fi „eliminată” eliminând cuvântul / ar putea fi evitata- correct. Mă voi gândi la o soluţie. - statut ontologic de materialitate / concretete - materialitate este una iar conceteţe alta. Dacă aţi crrezut că sunt sinonime v-aţi înşelat. - inechivoc / limpede, univoc – s-ar putea. Însă este o opţiune de stil. - plan poematic / plan liric - s-ar putea. Însă este o opţiune de stil. - "dorinţa şi plăcerea de scrie-citi" - dorinţa şi plăcerea de a scrie-citi - "de prea multa utilizarea, acestea "- de prea multa utilizare, acestea - "persistaă"- persistă etc in ce priveste gusturile mele in materie de stil in critica literara si nu numai, mi-a placut mult cum a scris Paul Zarifopol. o sa revin cu niste citate absolut fermecatoare.- chestiune de gust. Oricum, literatura în general şi critica, în mod special, au evoluat mult de la Zarifopol şi până azi.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-04 09:45:41               fara a avea ceva impotriva ideilor de mai sus, as reprosa doar cateva exprimari fortate si/sau erori de tastare - "momentul temporal" in care are loc lectura - nu exista altfel de momente in afara celor temporale, doamna Stefan, zic eu. poate ipostaza temporala, reper, etc - o stare de fapt poate fi „eliminată” eliminând cuvântul / ar putea fi evitata - statut ontologic de materialitate / concretete - inechivoc / limpede, univoc - plan poematic / plan liric - "dorinţa şi plăcerea de scrie-citi" - "de prea multa utilizarea, acestea " - "persistaă" etc in ce priveste gusturile mele in materie de stil in critica literara si nu numai, mi-a placut mult cum a scris Paul Zarifopol. o sa revin cu niste citate absolut fermecatoare.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-04 07:33:09	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE