PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Salvare hai-hui (Exerciţiu de lectură) Text postat de Elena Stefan Exerciţiu de lectură Repostare Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-07-06 16:40:09 Salvare hai-hui* Zborul fluturelui, din direcţia larvă către direcţia crisalidă, are o traiectorie greu matematizabilă însă, de cele mai multe ori, salvatoare. Este ceea ce s-ar putea numi „hai-hui-ul” perfect. Cine a încercat să prindă cu palmele un fluture întelege perfect metafora. De cele mai multe ori rezultatul este un „aplaudat” singular, fluturele depăşind „hai-hui” pericolul truvabil în gestul celor doua palme de a-l prinde între ele. Mutatis mutandis, poemul de mai sus are conotaţia zborului de fluture. Te apropii de el, încerci să-l prinzi şi simţi cum iţi scapă printre degete şi te provoacă. Astfel devine obligatorie insistenţa lecturii care ne relevă câteva ‚jaloane” poetice de o reală prospeţime „ tăcerile mele transparente”, „ochiul tău imposibil de stâng”, „umbra ta desculţă de gânduri”, „îmi plac insuportabil de mult iernile/ perfecte”. Aceste sintagme ne spun că avem de-a face cu poezia. Poezie pură, esenţa poetică. Trebuie doar sa fim atenţi. Astfel vom înţelege ziua în care, ne spune autoarea, „am să adorm cu tot cu tacerile mele transparente” adică acele tăceri care spun multe ori chiar totul. Şi este o zi sperată, aşteptată dacă nu cumva, imperativ, premeditată. Aşadar fii atent, ziua aceea va veni, nu ai cum să scapi de ea. În ziua aceea, în „ochiul tău imposibil de stâng” voi fi eu iar tu vei afla (vei cunoaşte) astfel "eul" meu ontologic sensibil, „eu” care simte durerea „cuvintelor rupte de realitate” un fel de necuvinte stănesciene, care simte durerea din „zborul fluturilor hai hui” si care isi lipeşte de retină dimineţa straveziu. Atunci mă voi revela: „nenascuta femeie / la umbra ta desculţă de gânduri” Aşadar voi fi poate închipuirea ta ori congruenta cu inchipuirea ta. Nenascuta, ireala, însă „eu”. Nu ştiu daca voi fi fiind "eul" aşteptat însa la umbra ta paradisiacă, „desculţa de gânduri" am sa port „aceeaşi dragoste” (despre care tu ştii câte ceva!) nu cu miros de măr cum ne-am putea aştepta, reinventându-ni-se mitul adamic, ci cu „miros de portocale” sugerându-ni-se o nouă lume, poate exotica, însa o lume definibilă prin gustul deosebit al fructului ale carei coji i-au descoperit candva unui celebru navigator o nouă lume. De ce nu, un nou "eu"? De acum încolo este rândul tău: „Numai tu să fii atent” pentru că „lângă noi nopţile vor fi intotdeauna nepereche şi mie îmi plac insuportabil de mult iernile perfecte” Un final despre care se poate spune, cum ar zice evanghelistul, cine are urechi de auzit să audă. Iată deci cum, acest „poem hai-hui” ni se descoperă, poate, în înţelegerea de mai sus, ca un frumos poem care, chiar daca ne va fi fost scăpat printre degete, ne-a produs, fie şi pentru câteva secunde, câte durază zborul unui fluture, o adevarată bucurie estetică. *Poem hai-hui** Într-o zi am să adorm cu tot cu tăcerile mele transparente prinse de tâmplă în ochiul tău imposibil de stâng o să-ţi spun că mă dor cuvintele rupte de realitate şi zborul fluturilor hai hui ca o boare mediteraniană am să-mi lipesc de retină dimineaţa străveziu eu nenăscută femeie la umbra ta desculţă de gânduri am să port aceeasi dragoste cu miros de portocale numai tu să fii atent lângă noi nopţile vor fii intotdeauna nepereche şi mie îmi plac insuportabil de mult iernile perfecte **Text postat de Gabriela Colar Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE