PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Gang nach Canossa Text postat de Gheorghe Rechesan -melocomédie într-un act PERSONAJELE Stephen von Radow , senior-editor al publicaţiei Blaue Kirchen Iohannes Schriftart-Rabe , proprietarul gazetei Blaue Kirchen Andreas Blume, rîndaş, cîntăreţ în strună, om bun la toate Adrienne Gelbseerose, juristă şi poetesă Ludmila, emigrantă din est Raschid, emigrant din Maghreb DECOR: O sală întunecată, cu birouri, rafturi pline de volume, maldăre de ziare vechi. Aşezat într-un fotoliu, cu o sticlă de bere în mînă, Stephen Radow răsfoieşte încruntat o gazetă. SCENA I STEPHEN VON RADOW (iritat, pufnind pe nas): -Tausende von teufel, ce porcărie e asta? (citeşte cu voce joasă ). „Onorabilul redactor şef al gazetei Blaue Kirchen îşi face de cap în petrecînd în timpul liber prin crîşme, alături de curve, beţivi şi interlopi...” (motoleşte ziarul şi-l calcă în picioare, apoi ia altul de pe birou, citind )...”S.R. cunoscut în oraş ca un inflexibil cerber al moravurilor, senior-editor al unei cunoscute publicaţii catolice se dă în stambă scriind versuri licenţioase pe tejghelele tavernelor din oraş şi recitîndu-le în public...” (zbiară):Andreas, komm schnell! (intră Andreas Blume, cu o găleată şi-o cîrpă murdară în mînă) ANDREAS BLUME (zîmbind obedient): -M-aţi chemat maestre? Uite acuş termin curăţenia şi vă mai aduc o bere! S.R. (agitat, plimbîndu-se în lungul şi latul încăperii): -Las-o dracului de bere! (îi întinde ziarele): Ai citit mizeria asta? A.B. (silabiseşte cu voce scăzută, apoi se scarpină în cap): -Eiii...şi ce dacă? Vreau io să văd pă ăla care nu să relaxează normal ca orişice bărbat sănătos... S.R. (trîntind un scaun): -Nu pricepi, amice, că-s atacat la modu’ cel mai murdar...cineva îmi urmăreşte paşii şi cînd merg la budă... vrea să mă discrediteze cu orice preţ! A.B. : -Cre’ că de la Ludmila vi se trage! Bună bucăţică...mă duc s-o caut şi s-o aduc aici! S.R.: -Las-o dracu’ pă Ludmila... află cine a scris delaţiunile astea! A.B: -Ce-i drept, io v-am spus să nu vă-ncurcaţi cu rusoaice...or fi ele muieri ţapene, da’ la o adică nu ştii niciodată dacă n-au ascunse în desuuri vreun microfon...mai bine luaţi o asiatică, ştiu nişte thailandeze şi chinezoaice nubile, o splendoare, am cîteva fotografii dacă vă dă ghes inima, oricînd pot să le contactez... S.R.: -Tu nu pricepi? Chestia e serioasă, află cine m-a pîrît şi ia măsurile necesare, e pericol mare... dacă patronu’ pune botu’ la zvonurile astea risc să-mi pierd slujbuliţa! A.B.: -Am înţeles, maestre, îl dibuim imediat...şi cînd îl găsesc să vezi ce-l mai scarmăn! Păi nu l-am înfundat io pe cutărică müller cu ştirea că a fost informator la STASI sau pe icsulescu schwarz mare ex mahăr între marxiştii extremişti?! S.R.: -Fă cum ştii, numa’ să ies bine! A.B.: -Jahowl, herr Radow, am plecat! SCENA II Iohannes Schriftart-Rabe stă aşezat la un birou şi răsfoieşte ziarele; brusc obrazul i se împurpurează, începe să tuşească şi îşi toarnă repede un pahar cu apă, îl bea şi monologhează. I.S.R.: -Incredibil, nu pot să accept...în toţi aceşti ani eu l-am crezut un ins decent, devotat familiei, util societăţii, cu credinţă sinceră în dogmele sfintei biserici apostolice şi cînd colo... (se ridică scoate un volum din bibliotecă şi citeşte): „ Atunci cînd fantasmele neruşinate îţi dau tîrcoale, opune-te încercărilor cărnii trăind curat, refuzînd proteinele, alcoolul, cafeaua şi alte stimulente, plimbîndu-te în aer liber...fereşte-te de amiciţii dubioase de însoţirea cu inşi sau inse dedate luxurii şi vei scăpa de tentaţiile imunde şi de căderea în păcat...” (se aude o bătaie discretă la uşă şi intră Raschid) RASCHID: -Salam aleikum...pardon, bitte entschuldigen sie...am vrut să spun guten tag... I.S.R.(acru): -În fine, ce doriţi? R: -Pentru mine nimic...ştiţi sunt musulman şi în mod firesc n-am motive serioase să mă amestec în ciorba catolică, adică în filele gazetei pe care o conduceţi, dar... I.S.R.: -Hai, omule, vorbeşte, nu mă perpeli! R.: -Dumneavoastră plătiţi un redactor şef la gazeta Blaue Kirchen, pe numele său Esteban Radovski...sau Stefano Radov, nu am reţinut numele exact... I.S.R. (făcîndu-şi cruce): -Maică Tereza, apără-ne de ispite, deci e adevărat? R.: -Ce să fie adevărat? I.S.R.: -Că umblă prin cîrciumi şi petrece în compania femeilor uşoare? R.: -Aişa şi Fatima nu sunt deloc uşoare, cîntăresc împreună un chintal jumate, sunt profesioniste, dansatoare din buric la „Delights of litlle Tanger” un local unde io lucrez ca body-guard ...familiste şi femei serioase de altfel...problema e că domnu Radesky, Radulov, Radew sau cum îl cheamă nu le-a achitat dansurile în poală de care a beneficiat neîntrerupt de vreo trei luni încoace... I.S.R.: -În timpul dansului făcea şi altceva? R. (naiv): -Ce să facă? I.S.R.: -Unzucht...chestii de fornicaţie, păcate carnale? R.: -Fornicaţie? Nu, furnici nu avem..am avut goange de bucătărie, şvabi cum li se spune popular, dar am chemat deratizarea şi am rezolvat... I.S.R.: -Da’ în timpul dansurilor alea, hmmm...etnice, bea, priza, fuma haşiş şi-o băga în venă? R.: -A, nuuu! Intra doar într-un fel de transă şi ne recita în engleză tot soiu’ de chestii despre doamne brune şi fătălăi elisabetani compuse de el... I.S.R.: -Herrgott, s-a apucat şi de pastişat clasicii...mulţumesc domnule, nu v-am reţinut numele... R.: -Raschid din micul Tanger... I.S.R. (scoţînd portmoneul) -Cît ziceaţi că vă datorează angajatul meu? R. (socotind pe degete): -Zece euro dansul, de cinci ori pe seară , joia şi-n weekenduri, cînd era lună plină venea şi noaptea, să zicem aşa, fără bacşişuri, cam 600 euro. I.S.R. (înmînîndu-i banii): -Ne paşte un adevărat faliment...moral! R.: -Atunci io plec, scuze de deranj..aleikum salam...adică, pardon, auf wiedersehen! SCENA III O nouă bătaie în toc şi de după uşă se strecoară cu sfială, Ludmila. Are pletele oxigenate, ciorapi din plasă neagră, minijupă şi un tricou transparent sub care-i saltă pieptul generos. LUDMILA: -Privet gaspadin boss...dumnivoastră suntieţi apropritar la ăsta gaziet, beserica blio? I.S.R. (privind-o cu severitate): -Blaue Kirchen? Da, eu...ce doriţi? L.: -Cum să vă spui...io-s fatucă sarmană, nu mă prişep la scris, cetit ş-alte daiastea... I.S.R.: -Spuneţi direct, fără menajamente! L.: -Îl ştiţi pă nenia Stepan, Stepan Raduov? I.S.R.: -Stephen Radow, vreţi să spuneţi...da, normal că-l cunosc, e salariatul meu! L.: -Tari ghini că-i slujbaş c-altfel merjiam la polizai...uite aci...(scoate o foaie din poşetă)...dînsu’ mi-a făcut vizite muuulti...şî parale ioc...nu-s scumpă, trizăci ieuro pi ceas, da’ s-adunară f’o trizăci di ciasuri pobieda... I.S.R. (dînd ochii peste cap): -Apără-ne imaculată fecioară... L.: -Dîn Kazan...io-s fatucă credinşioasă, mă rog la maica preşista în fitece sară...acu’ dacă-i omu’ matale, zîc să-i plăteşti datoria că altfel merg la poliţai şi-l leagă...sau mai bini vini Alioşa al mieu c-o canistră dă kierozăn şî vă dă foc la coşmelie...dîn două una! I.S.R.(scoţînd bani din portmoneu): -Poftim, poftim, du-te cu dumnezeu! L.: -Spasiba, ieşti galanton... I.S.R.: -O ultimă curiozitate dacă nu te superi...se deda şi la perversiuni? L.: -Depandă, ce-nţălegi matale pîn perverziuni...în jeneral ierea liniştit, îşi videa dă treabă...cîteodată îmi recita dîn Esenin şî Puşkin şi mă punea să mă dezbrac la pielea goală şî să juca cu mine c-un nagan vechi ce-l am dă la babuşka..da’ n-avea cartiuş pi ţavă! I.S.R.: -Cine, naganu’? L: -Eiii, ieşti şi matale olecuţă voaieur...fireşti că naganu’! (iasă unduindu-şi şoldurile, urmărită de privirea lui) I.S.R.: -Oricum am scăpat ieftin, dacă mergea la franţuzoaica de pe Rotenlanternen Straße mă costa dublu... SCENA IV În încăpere intră Adrienne Gelbseerose; respiră un aer candid şi liniştit şi-n ciuda vîrstei tinere e îmbrăcată sobru, într-un taieur cenuşiu, lung , o bluză severă şi poartă o servietă mare din piele de genul celor văzute prin tribunale. ADRIENNE GELBSEEROSE: -Am venit repede...e vorba de videopoemele mele cu nenufari, nu-i aşa? V-au plăcut, sper... I.S.R.: -Da, mi-au plăcut, dar nu de asta v-am apelat, stimată domniţă...dumneavoastră aveţi oareşce cunoştinţe în domeniul juridic, iar eu sunt într-o încurcătură... A.G.: -Dacă aveţi probleme cu fiscul nu mă bag, chemaţi un expert contabil... I.S.R.: -Nu, nu cu fiscul...îl cunoaşteţi pe redactorul meu Stephen Radow? A.G. (zîmbind): -Sigur că da...i-am citit acum jumătate de an din poemele mele... I.S.R.: -Sper că eraţi îmbrăcaţi... A.G.(roşind): -Vaiii, ce sugeraţi?! E drept, e un tip cam impertinent şi orgolios dar niciodată n-a îndrăznit să... I.S.R.: -Domnişoară, problema e că a încălcat perceptele sfintei biserici apostolice care dirijează şi existenţa publicaţiei mele şi mă gîndeam..adică doream să aflu dacă...mă rog cît m-ar costa un proces... A.G.: -Dacă contestă concedierea? Nu prea mult, dar dacă a făcut-o de oaie s-ar putea să vă coste toate abonatele habotnice care nu lipsesc pentru nimic în lume de la vecernie! I.S.R.(luîndu-şi tîmplele-n pumni): -Aoleo, la asta nu m-am gîndit...Vaaai, ce e de făcut ...risc să-mi pierd credibilitatea şi nu numai! A.G.: -Domnule Rabe de ce nu încercaţi o lovitură de imagine? I.S.R.: -Cum...cînd imaginile scatologice mă lovesc necruţătoare ele pe mine!? Curve, alcool, dansatoare din buric şi cine-ştie ce mai porcării! A.G.: -Un singur cuvînt preacucernice domn: Canossa! I.S.R.: -Canossa? Extraordinar, sunteţi genială! Fireşte, Canossa... SCENA V Stephen Radow se preumblă neliniştit prin birou. Intră Andreas Blume care îl bate pe umăr. S.R.: -Eiii, ce-a zis patronu’? A.B.: -Ce să zică? Canossa! S.R.: -Canossa? Păi ce dreak suntem în evu’ mediu tipuriu? A.B.: -Maestre, tot e bine că n-a zis Giordano Bruno...e un fleac, ascultaţi-mă, că mă pricep la chestii d’astea...mare scofală „gang nach Canossa”...vă puneţi nişte straie ponosite şi-o luaţi pă gang pînă la biroul lui herr patron, care o să se dea mare, o să vă mustre oleacă şi gata... S.R.: -Amice, da’ penitenţa? Nu, nu, e inacceptabil...barbar, de-a dreptul...adică pentru cîteva vizite la bordel şi nişte beri să abjur, să mă umilesc în halu’ ăsta... A.B.: -Eheee, păi cîte nu face omu’ în numele dreptei credinţe...n-aveţi grijă, vă pregătesc o flanelă pe sub rantia din păr de capră ca să nu vă roadă pielea...suntem în septembrie, aşa că nu e rost de zăpadă să păşiţi desculţ pe ea...nu riscaţi nici măcar o pneumonie .... S.R.: -Da’ îngenuncherea...pupatul scăriţei de la cal? A.B.: -Fleacuri...vă pun o perniţă sub genunchi şi împrumutăm un ponei de la Zoo! S.R.: -Dar e sigur că după aia sunt lăsat în pace? A.B.: -Fireşte, dragă maestre...delatorul a fost cumpărat, dacă revine îl şantajăm fiindcă l-am înregistrat...după ce se gată tărăşenia cu penitenţa, plecaţi pentru două săptămîni la Ibiza, în concediu....a fost sugestia patronului...cică se află acolo moaştele unei sfinte, Santa Barbarella, Mutter der Huren şi faceţi frumuşel un reportaj fierbinte, pe viu! S.R.(dezbrăcîndu-se şi descălţîndu-se) -Bine,aşa mai merge... Dă-mi ţoalele...ţine încălţările şi ciorapii...Gott mit uns! A.B.: -Fireşte că-i uns, fiindcă altfel n-ar aluneca... (cortina) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE