PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Păşunea de muşcate curgătoare Text postat de latunski criticul Stau legată de un stîlp al gardului, rumeg şi meditez. Stăpînul meu a intrat în acest saivan curat, la uşa căruia flutură nişte feţe de masă puse la uscat pe două beţe. A ieşit stăpînul Joianei şi a strigat la el: „Ioane, băi a lui Nechează, intră repede, că primarul vrea a-ţi spune două vorbe!”. „Vin acuşi, Gheorghiţă, doar să leg vaca” – a miorlăit el cu o voce cam subţire şi apoi m-a legat unde m-a legat. Nu văd nici un fir de iarbă. Doar beton şi fier forjat. Şi nutreţul din ghivecele spînzurate la intrarea în saivan. În spatele saivanului, după terenul de fotbal (unde am scăpat eu odată la păscut), se iţesc fostele grajduri ale C.A.P.-ului, acum nişte ruine. Un fior neplăcut îmi încreţeşte pielea pe burtă, iar coada îmi biciuieşte reflex spinarea. Mama mea mi-a povestit - ce a auzit şi ea de la mama ei- despre acele vremuri de tristă amintire. Cum stăteau suratele vaci înghesuite, deşert lîngă deşert (aceasta este o exprimare pur bovină) în faţa unor staule lungi; cum ventuzele aparatelor de muls le strîngeau ugerele; cum li se luau progeniturile pentru a fi date la export; cum, periodic, surate de-ale ei plecau într-o direcţie necunoscută (într-o lume mai bună, spuneau ele, care Abator se numeşte, fie să am şi eu parte de acea lume). Apoi, cum într-o noapte, o mulţime de Stăpîni mînioşi şi beţi le-au scos afară pe surate şi au dat foc saivanului, fie numele lui blestemat acum şi-n vecii-vecilor. Pe mama mamei mele au uitat-o acolo, bine că a scăpat mama mea, care pe vremea aceea nu era decît o juncă ce nu cunoscuse monta. Acest memorial al durerii, transmis prin viu rumegat, l-am împărtăşit şi eu viţeilor şi juncilor mele, acum fiind la a cincia fătare. Ei, dar iată cum fac analogii răscolitoare, în loc să-mi păstrez condiţia de vacă proastă… Un muget viril, prelung, poruncitor, cu modulaţii de rut irupe din valea de dincolo de uliţă. Uit să mai rumeg, balele îmi curg nestăpînite, simt cum mi se întăreşte ugerul şi mă umezesc sub coadă. Pentru o clipă uit de nutreţul colorat care atîrnă în pridvorul primăriei, uit că sînt legată de gard, uit că mai am multe zile de mers la păşune pînă cînd o să făt şi o să fiu iar bună de montă, ce mai, uit de toate. Acolo e staulul Stăpînului Văcăroiu, iar în staul e taurul Terente (a lui fie puterea, sănătatea şi viaţa, aibă el multe zile pînă cînd o ajunge în Abator). Bine cuvîntaţi fie creatorii acestei lumi! Sfîntul Apis şi Vaca Sacră, care au chibzuit îndelung şi împreună la facerea lumii din nimic. Ei au pus pajiştile mănoase şi răzoarele cu iarbă grasă chiar acolo unde trebuie. Şi au văzut că este bine. Ei au construit pătulele şi coşarele, din care Stăpînii noştri ne dau, cu generozitate, fîn aromat şi ştiuleţi mustoşi atunci cînd trebuie să stăm în adăpost. Şi iar au constatat că este bine! Simt cum mă cuprinde o nelinişte (care nelinişte - streche se mai numeşte în cadrul bovin), nu mă mai pot abţine de la fapte antisociale, lovesc în gard cu picioarele din spate, trag de funie, oare m-a pălit şi pe mine acea maladie, zisă a „vacii nebune”? Cum a lovit-o pe Bălţata Stăpînului Ion al Sfîrcului? Simt cum funia slăbeşte, alunecă pe stîlp. Şi iată-mă liberă! Cu siguranţă, există un loc unde vacile se plimbă libere, sunt respectate, adulate, iar stăpînii se prosternează la copitele lor! Intru pe poarta deschisă şi îmi ridic botul către nutreţul colorat. E gustos, e mai bun decît iarba insipidă, mai bun decît fînul uscat şi bine mirositor, mai bun decît lucerna în care am scăpat odată, încît a trebuit să vină agentul veterinar şi să mă salveze de Abator. Mai găsesc nutreţ şi în nişte ghivece de pe prispă. Din saivanul Stăpînilor se aud tot felul de mugete, dar nimeni nu mă bagă în seamă. Nutreţul miroase bine şi e consistent. Doar că-i prea puţin. Înainte de a-l termina îl mai adulmec odată. Da, miroase ca cel din pridvorul Stăpînilor, de care nu am cum să mă apropii. Miroase la fel ca acela pe care îl ţine înfăşurat în nişte fibre necomestibile Stăpîna Lăptoasei, atunci cînd vine în vizită la Stăpîna mea. Nu miroase ca nutreţul desenat de mica mea Stăpînă, Dana, care m-a dus la păşune şi a uitat de mine. Atunci am intrat în lucernă. Stătea bleaga (de Dana e vorba) şi muruia cu nişte vopseluri o fibră necomestibilă; bidinelele ei miroseau neecologic iar nutreţul desenat nu mirosea a nimic şi n-avea nici un gust. Cum pot Stăpînii să venereze acest nutreţ care se ofileşte după cîteva zile, ori e desenat pe nişte fibre ce nu-s de mîncare? Şi de ce a umflat-o plînsul, atunci cînd băiatul popii i-a zis: „Dana, ai nişte ochi de vacă proastă!” Numai ce conspectam în gînd posibilitatea de a mai găsi nişte nutreţ colorat, cînd a apărut Stăpînul, însoţit de primar, de contabilă, de secretarul primăriei şi de Gheorghiţă, Stăpînul Joianei şi badiguardul saivanului uman. Eu moţăiam, rumegînd liniştită, culcată cu botul pe treptele primăriei. Mugetele primarului le-a auzit şi Terente, cum pe urmă am aflat. Stăpînul meu a primit de patru ori cîte patru copite în cap iar eu am primit o singură lovitură în deşert (cum vă mai spuneam, acesta este un termen bovin). Ce s-a mai întîmplat, nu mai ştiu. Amintirile mele sînt de domeniul informaţiei clasificate. M-am trezit în arest, boxă lîngă boxă cu Terente. Lumea noastră-i aproape perfectă. Cu mici scăpări: ţînţari, muşte, tăuni şi întîmplări neprevăzute. Dragi Stăpîni, ne întîlnim la Abator! Vaca Florica (stăpînii mă alintă – Flory) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Бог Отец Борода Лу, latunski dacă-ţi retragi şi matale turmele de litere şi pleci în pribegie, o să fie mai trist pe-aici...tot mai trist, iară veleitomanii şi yesmanii o să facă din lavră, tractir!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-06-22 15:21:30               Draga (ca mi-ai devenit) Latunski, avand in vedere dificultatile economice prin care trece sau la care e supusa biata tarisoara, mai bine ai mere cu vacuta in alta parte, si anume la monta. Natural sau artificial, nu conteaza. Ce avantaje ar decurge de-aci? Pai, sa le enumeram: 1. ar creste septelul 2. te-ai alege cu un vitel, juninca sau boulean, dupa caz. In prima situatie avantajul ar fi dublu, nu mai stau sa-ti argumentez. in a doua situatie abatorul local ar avea ce prelucra, deci, ai crea noi locuri de munca, guvernul oricum nu se speteste s-o faca. 3. Daca n-o montezi, impusc-o, ca sa nu mai sufere si retrage-te in munti, acolo e mai racoare si nici... capul nu te doare. Nu te mai adresa lu ala, cum ii zici, e...   Postat de catre sters sters la data de 2010-06-22 13:36:08               Dragi colegi şi tu, Andrei Florian, o să plec cu vaca la păşune într-un ţinut mănos şi fertil, unde nu este Internet, telefon şi alte lupte politice ori literare. Cînd se vor mai limpezi apele, vă rog să aprindeţi focurile pe dealuri, în aşa fel încît să zăresc măcar fumul. Atunci veţi afla că a doua mea întoarcere este aproape. Dacă o să-mi retrag textele încetul cu încetul, va fi doar din cauza puţinei mele priceperi şi a faptului că unele nu sînt salvate în alte fişiere. Nu mai comentez, nu mai răspund la provocări nici dacă apare careva pe display şi scoate limba la mine. Mult pa, şi din partea Ninei o lacrimă scursă pe negul uriaş de sub ochiul stîng...   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-06-22 12:32:33               PS la inchiderea editiei, ultima ora sau ultima oara: m-a sunat disperat Latunski sa nu mai fac public incidentul cu obiectul sau pierdut, in spetza un kalasnikov modernizat pe care il cumparase de la un telal din Tighina, pe 300 de ruble noi, o adevarata pleasca, plus trei incar catoare cu saptesaijdoi. Automatul, ascuns de negustor sub un teanc de rubasti militare si alte caschete, i-a fost smuls lui latunski intr-o incaierare cu un marinar beat de pe submarinul Akademik Kurceatov, marinar aflat in permisie la domiciliu, in Tiraspol. Ce cauta literatul in carciuma la ora aia, n-are decat sa explice el militiei locale, nu e treaba mea. Dar de ce n-o fi vrand sa afle lumea de frumusetea aia de automat, habar n-am! Scula e una foarte cunoscuta, avtamat kalasnikov modernizirovan, pe numele lui rusesc, adica AKM. Si ar fi fost nevoie de numita scula pe aici, prin pajistea Ioropeii, de-aia ziceam. Cer scuze cui s-a suparat.KV   Postat de catre sters sters la data de 2010-06-22 12:23:42               Acuma, strict pe text, ca vaz ca nu se inghesuie nimeni: genul acesta de povestiri, avand ca subiect vorbitor animaqle de pe langa casa omului nu este nou in literatura, dar latunski - emigrant dintr-o tara eminamente agricola, unde semeni papusoi si rasar bazooci (plural de la "bazooka" sau, daca preferati, AG7)sau in cel mai bun caz, maciuci, adica Transnistria vecina si prietena - cunoaste indeajuns de bine subiectul. Vaca de Transnistria a avut o contributie istorica halucinanta, daca e sa luam la puricat numai ultimul secol, de comunista amintire. Ce vreau sa zic? imediat dupa razboi, cand Romania trebuia sa achite o despagubire uriasa de razboi catre Marele URSS si nu mai avea de unde sa faca rost de vaci, primarii inventasera expresia "vaca de Transnistria" cu aluzie directa la turmele care cica (sanchi!) fusesera aduse in romania din Transnistria in timpul scurtei administrari a Basarabiei. Cum avea pica pe cate un satean, primarul venea si ii rechizitiona vaca din batatura, pe motiv ca "asta e vaca de Transnistria". N-am luat-o pe firul genealogic al numitei joiane, dar cu siguranta ca e interesant. Astept continuarea povestilor. Poate de Sanziene autorul va ciuli urechea la ce-si spun animalele unele altora si vom avea ce auzi.KV   Postat de catre sters sters la data de 2010-06-22 12:14:35               ROSTUL ACESTOR INTAMPLARI MAI E CUM MAI E, DAR TALCUL LOR E ADANC. VACA PROASTA PARE A FI UN APELATIV NU TOCMAI RAR PE LA NOI SI NU ARE CONOTATII BOVINE CI MAI DEGRABA OMENESTI, MAI ALES PE LA BUZAU, LA O ARUNCATURA DE PROIECTIL DE TANC DE TRANSNISTRIA VECINA SI PRIETENA. Asa ca voi zice si io ca pe neuitatele timpuri: "da zdrastvuiut partia i crestiani", cu regretul de a nu sti redactarea cu litere chirilice, asa cum ar fi cuviincios cand folosim limbi straine (urata expresie!).ce sa zic, messire, as mai vrea si io sa auz vaca asta povestind. Dac-ai baga-o si in staulul acesta albastru, ce povesti de toata coma am auzi! Fereasca-ma Dumnezeu!Kaveu   Postat de catre sters sters la data de 2010-06-21 14:23:01               Ideea e a-bovinabilă latunski, cum îţi poţi permite mata, materialist-dialectic autentic să pui marhele să vorbească? Nu, că nu doar inacceptabil e zootehnic de-a dreptul:) *   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-06-20 14:15:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE