|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lungul drum al tancului spre mină |
|
|
Text
postat de
latunski criticul |
|
|
- Tinere, stai aici lîngă batiușka Latunski; da, urcă-te pe tanc, nu prea aproape de turelă, că-i pericol de rotire a regimurilor (cremaliera nu știe carte învățată la distanță I.D.)
- Cum îți spun, tinere
ia întîi o samahoancă din bidonul ăsta. Nu vrei? Ți se pare că, dacă scrie pe el Lukoil nu e bine spălat și prespălat, ori că miroase a perspirant? Atunci ia o mahorcă. A, nu fumezi! Poate vrei niște iarbă tibetană
Măi băiatule, suma viciilor rămîne neschimbată. Musai să jinduiești după druștele și găgăuzele noastre. Nu? Aha, poate îți plac băieții
Ibitvoiumati, că mă superi rău de tot cînd gîndești așa! Și eu nu sînt domn, nici că-mi place a fi numit astfel... Dar nici nu mai lega numele meu propriu de apelativul -comunist. Zi-mi gaspadin, zi-mi bolșevic, menșevik, troițkist, zi-mi oricum, dar domn ori comunist să nu-mi zici! Că eu n-am regrete legate de faptul că m-am născut în zilele mele, ce treabă aș avea cu diverse regimuri politice? Nu mă încearcă nici vinovăția că m-am născut în
Transnistria (caută rima, dacă n-o găsești caută în dicționarul de rime, dacă tot n-o găsești dă un e-muie* editorului multilinguistuc). La fel de bine puteam să mă nasc în Cecenia, în Afganistan, Somalia, ori în Valahia, acum. Zilele mele ar fi curs oricum spre luștri; trăiam oricum, iubeam oricum, uram oricum, oricum mințeam, oricum furam
Interlocutorul meu tăcea. Dintr-un simplu motiv. Eu sunt povestitorul și el este personajul. Dacă-i spun să tacă, tace. Noroc cu starșîi-serjient, Alioșa:
- Tavarișci comandant, tavarișci comandant!
- Ce vrei, Alioșa, nu vezi că stau de monolog cu valahul ăsta?
- Tavarișci comandant, am prins o spioană. S-a infiltrat în liniile noastre pe cînd noi făceam infiltrații cu napalm și inhalații cu aburi de votkă. Știți
sinuzita.
Tipa era îmbrăcată în verde: veston verde, pantaloni bufanți verzi, purta o diagonală tricoloră, la șold i se zbătea un pistol Carpați(la fel cum ochiul meu stîng se zbătea). Gîtu-i costeliv susținea o cruce imensă. Epoleții ei erau imprimați cu motive naționale: pe umărul stîng era gravată imaginea Arhanghelului Mihail, iar pe umărul drept avea o reproducere a unui tablou celebru în lumea ortodoxă: Iisus blestemînd un smochin.
Credința mea pravoslavnică mă îndemna să o respect:
- Zdrazvuite, Cornelia!
-Nu sunt Cornelia, comunistule!
Ochiul meu stîng se zbătea. Mai să sară din orbită.
- Nu ești tu fiica generalului Zelea Zegreanu, cel care comandă trupele de manutanță din liniile inamice?
- Ucide-mă, violează-mă, nimic n-o să afli!
Apăru și politrucul:
- Ivane- îi zic eu, -dă-i drumul. Fă-o scăpată!
- Tavarișci
!
- Are de educat tinerele generații. Cînd o să mai venim pe aici (după ce se vor retrage cei din UE, poate și mai devreme), o să mai găsim și noi ceasuri și paltoane.**
* e-muie = e-mail (rusă)
** iar voi, diletanți valahi, dacă vă închipuiți că eu, Latunski, ies pe acest sait cu tot ce scriu, amarnic vă-nșelați. Eh, maladeți
Notă: virgule de pus: ,,,,,,,,,,
virgule de scos _ _ _ _
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|