PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Câteva reflecţii pe marginea tragicului sfârşit al elitei politice şi militare poloneze Text postat de Amelia Cojocaru Cumplitul accident de la Smolensk m-a făcut să reflectez puțin asupra a ceea ce a lăsat Poloniei şi Europei acest grup important de oameni de stat. Reflecția în direcția asta e cu siguranţă mai rodnică decât cea asupra cauzelor accidentului, fiind puțin probabil să aflăm vreodată adevărul. Puțini știu că actualul curs al politicii poloneze nu este urmarea toanelor a doi gemeni ciudați, sau rezultatul reacției la evenimente „neprevăzute”. În 1999 Dieta vota „Legea privind limba poloneză” prin care, (citez din lege): „polona constituie elementul fundamental al identității naționale și un bun al culturii naționale”, “conservarea culturii și avântul ei nu e posibil decât grație protecției limbii”, etc, etc. Printre altele, legea constrânge organele de stat și instituțiile publice la protejarea limbii. Să vă mai amintesc reacţiile „elitei” noastre la Legea Pruteanu?? Apă de ploaie, o ploaie acidă şi la fel de mortală ca furtuna de la Katyn. Peste mai puţin de un an, Congresul Culturii Poloneze a avut ca obiectiv reflecția comună asupra stării patrimoniului cultural și asupra ierarhiei valorilor în ajunul intrării Poloniei în UE (2004), iar în 2001 frații Kaczynski, anticomunişti autentici, catolici fervenţi şi, fireşte, eurosceptici, puneau bazele Partidului „Lege si Justitie” de orientare conservatoare. Iată, deci, că gemenii erau „o emanaţie” a Poloniei profunde. Cu răbdare şi har s-a pus la punct o strategie pe termen lung, culturală, dar și politică privind modul cum Polonia se poate integra în familia europeană și-și poate păstra în același timp identitatea națională. Clasa politică poloneză, la unison cu elita culturală, au reprezentat poporul polonez în toate instituțiile europene, asumându-și toate riscurile care decurg de aici (cunoaşteţi, probabil, faptul că, anul acesta, Parlamentul european a condamnat Polonia pentru homofobie. Ministrul educației, Roman Giertych, a propus o lege prin care se caută a se limita propaganda homosexuală în școală. Demn de remarcat este că în discuțiile din Parlamentul european, deputații polonezi au fost solidari în a apăra valorile familiei, în ciuda presiunilor psihice mizerabile la care au fost supuşi). Atunci când un partid își asumă o orientare de dreapta, în Polonia chiar are acoperire. Între clasa politică poloneză și cetățenii polonezi există o relație democratică electori-reprezentanți, dar şi una umană (vedeţi, probabil, la televizorul personal cât de iubiţi sunt liderii politici, îi vedeţi pe oameni simpli plângând cu lumânări în mâini, vedeţi doliul real de la Varşovia). Asta, pe de o parte. Pe de alta, elita poloneză dispărută la Smolensk lasă o strategie pe termen lung. Sunt convinsă că cei care vor veni o vor continua, câtă vreme se vor identifica cu Polonia profundă. Un proces asemănător a avut loc și în Cehia, ambele țări din est fiind extrem de reticente faţă de anumite prevederi din Tratatul de la Lisabona, pe care l-au semnat cu mare greutate şi numai după ce au obţinut numeroase derogări. Şi în România există un partid popular, de „dreapta”. Din, păcate, nu este decât o formă fără fond (la fel ca şi socialiştii ce vindeau BCR pe 400 milioane de euro, sau încheiau contractul cu Bechtel fără licitaţie publică, ca în orice ţară bananieră!). O încercare de explicaţie: Prăpastia existentă între elita cultural-politică din România şi valorile României profunde este imensă. Care om politic din România (cu excepţia bufonilor binecunoscuţi) îşi poate asuma, la modul serios, o strategie pe termen lung care să vizeze apărarea intereselor şi a identităţii naţionale? Şi nu mă refer la exhibiţiile jenante, făcute în scopuri electorale pe la mânăstiri. În vreme ce, la Cestokova, la începutul anului universitar, zeci de mii de studenţi împreună cu preşedintele lor Lech Kaczynski s-au rugat zi şi noapte, făceau şi ale noastre elite ce puteau: în 1996 candidatul prezidenţial Nicolae Manolescu s-a aflat la catedrala mitropolitană din Iaşi pentru a se închina în faţa moaştelor Sfântului Andrei aduse din Patras. Împreună cu liber-cugetătorul Iliescu, Petrică Neulander şi Emil Constantinescu, marele critic a făcut o serie de declaraţii pioase accentuând importanţa prezenţei sale acolo în acea zi Mare. Peste 10 ani în cap, raliindu-se, firesc, alor săi, de dreapta şi deci îngrijorat profund de actualitatea cosorului lu Moceanu, Nicolae al nostru (sau al lor) urla străpuns de aberaţiile acestui cult al „mumiilor”. Imaginaţi-vă, numai, să fi îndrăznit vreun om politic român să facă ce a făcut preşedintele Poloniei. Vă imaginaţi ce acuze de extremism i s-ar fi adus în presa noastră (?). Sau altfel: câţi români, trimişi în Parlamentul european de electori români au o poziţie care să-i reprezinte pe aceştia, şi nu aderă rapid la opinia grupului parlamentar din care fac parte? Când vor înţelege intelectualii din România, bine poziţionaţi în ONG-urile ce reeducă poporul, că ei fac în această ţară aculturaţie, că România este într-un regim semi-colonial datorită lor??? (spre exemplu, Polonia nu a cunoscut „criza”, iar Cehia s-a oferit să împrumute FMI-ul cu bani!). Din nou, apă de ploaie… Când va înţelege elita cultural-politică din România că această scindare şi neasumare a identităţii duce la extremisme? Istoria e plină de asemenea exemple. Ungaria, fără ca fenomenul să ajungă la proporţiile din România, a început să înţeleagă, sub presiuni extremiste venite de jos (vezi Jobik) faptul că maghiarii de rând nu pot fi apăraţi în faţa rechinilor globalişti decât de o elită care să-i reprezinte. Extremismul apare atunci când elita nu vorbeşte în numele majorităţii ci, în contra sa în numele unor valori străine acesteia, şi de jos irupe vulcanul până atunci astupat cu bolovani civilizaţi (să ne amintim cum socialiştii maghiari au vândut, cam ca la noi, aproape tot ce se putea vinde). Priviţi la ce se întâmplă în Ungaria, azi. Un naţionalist român va ridica nedesluşit din sprânceană şi va tăcea ardeleneşte, un gândac elitist cocoşat de teamă va scrie secretos şi transpirat la Bruxelles aderând a mia oară la conceptele democraţiei şi înfierând masele grobiene, iar ăia cu fundu în trei luntre îi vor admira pe maghiari şi îi vor plânge de milă Alinei Mungiu dacă se vor trezi şi ai noştri – asta în spate, iar în faţă vor ridica din umeri obosiţi. Dar gândacii aliaţi cu căldiceii, deşi puţini, au susţinere grasă şi de-aia îi vom vedea pe aceiaşi oameni ataşaţi unor înguste grupuri de interese financiare ducând lupta datului la gioale, fără viziune politică, acceptând cu laşitate orice le cer instituţiile globale, neasumându-şi o linie proprie. Încă un exemplu: după ce în ultimii 10 ani unirea Basarabiei cu România s-a pus în presă în termenii lui „cât ne-ar costa”, „ăia de fapt sunt ruşi”, „ia mai lăsaţi-ne cu ruşii că noi acum intrăm în UE”, anul trecut a cunoscut brusc un reviriment de amploare, atunci când s-a hotărât altceva pe plan internaţional (vezi vizita preşedintelui Bush la Constanţa, în 2008). ONG-uri cosmopolite ca Pro Europa, Hyde Park, etc., pentru care identitatea naţională e un balast anacronic, sunt marii naţionalişti din Basarabia, numai un idiot neînţelegând că aceste ONG-uri sunt „sub comandă”. Ei bine, de curând, Rada de la Kiev (aflu din presă), a permis utilizarea largă a limbilor grupurilor naţionale (urmare a venirii la putere a rusofonului Ianukovici, fireşte). Credeţi că a interesat pe cineva evenimentul, având în vedere că românii din regiunea Cernăuţi vor putea utiliza limba maternă (sigur, e exclusă o politică unionistă în acest sens, dar una de întărire a identităţii lor, da!). Titlul din presă se referea la limba rusă! Concluzie: elita noastră apără valorile laicităţii, precum sora noastră mai mare, Franţa. Ca atare, e o elită franceză. Adică europeană. Lech Kaczynski şi ceilalţi apărau valorile poloneze, adică era o elită poloneză, adică europeană. Vedeţi, de aceea România nu este o ţară europeană. Patria mea, România, nu este reprezentată de nimeni, noi nu existăm în Europa, decât la nivel etnografic, în dicţionare. Politic nu. Acum serios, dacă ar fi căzut o aeronavă, Doamne fereşte, în care ar fi fost întreaga elită a României, şi-ar fi pus cineva problema că a fost atentat? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Scuze pentru erorile de tastare din intervenţiile mele.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-12 09:51:27               În 12 februarie ac. Am primit în inbox mesajul de mai jos: “Papa Benedict al XVI-lea: Dialogul cu Ortodoxia "va fi germenul unitatii" Europei. Episcopii catolici români, sfatuiti sa aiba un angajament comun cu ortodocsii din Romania Papa Benedict al XVI-lea a declarat astăzi, 12 februarie 2010, că un "dialog constructiv", între ortodocşi şi catolici va reprezenta "germenul unităţii întregii Europe". "Un dialog constructiv între ortodocşi şi catolici va însemna nu doar un germen al unităţii şi armoniei, pentru ţara dvs., ci pentru întreaga Europă", a spus acesta, cu ocazia primirii episcopilor catolici români veniţi într-o vizită “ad limina”, o deplasare pe care episcopii europeni trebuie să o facă o dată la cinci ani pentru a reflecta misiunea lor din propria dioceză, Papei. Papa Benedict al XVI-lea: Dialogul cu Ortodoxia "va fi germenul unitatii" Europei. Episcopii catolici români, sfatuiti sa aiba un angajament comun cu ortodocsii din Romania Cea mai mare parte a populaţiei româneşti (87%), se declară ortodoxa. "Deci, mărturia fraternităţii între catolici şi ortodocşi are o importanţă aparte: ea trebuie să prevaleze asupra disensiunilor şi neînţelegerilor, şi să deschidă inimile spre reconciliere", a spus acesta. ©autor KSLCatalin / - publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 4 /2010 Pentru Papă, "un domeniu de colaborare - deosebit de importantă astăzi - între cele două religii” este "apărarea rădăcinilor creştine ale Europei, a valorilor creştine, şi mărturia comună asupra unor probleme privind familia, bioetica, drepturile omului, onestitatea vieţii publice şi ecologia. "Angajamentul comun pe astfel de teme ar aduce un aport sic! important in creşterea economică, morală şi civilă a societăţii". Papa Benedict al XVI-lea a avertizat, de asemenea, împotriva pericolelor "care vizează în prezent familia" într-o societate secularizată şi dezorientată. El a amintit rănile cauzate de "avort, corupţie, alcool şi droguri, ca de altfel şi metodele de control al naşterilor, incompatibile cu demnitatea persoanei umane". Papa Benedict al XVI-lea: Dialogul cu Ortodoxia "va fi germenul unitatii" Europei. Episcopii catolici români, sfatuiti sa aiba un angajament comun cu ortodocsii din Romania Pentru remedierea acestei situaţii, este nevoie de "un angajament decisiv în promovarea valorilor creştine în societate", a mai spus acesta.” Am trimis expeditorului următorul mesaj: „Nu am inteles pozitia Ortodoxiei fata de aceasta propunere. Pare a fi foarte rezervata. Sau imi scapa mie nuantele. Personal gasesc initiativa foarte necesara si in spiritul secolului in care traim. Eu as merge mai departe. Fundamentalismele religioase au fracturat lumea si intretin conflicte sângeroase si fara noima in timp ce planeta se indreapta spre distrugerea mediului de viata al oamenilor. As vedea necesara si de o importanta capitala deschiderea unui dialog interreligii. Ce ar fi daca bianual capii tuturor religiilor s-ar intalni intr-un loc oarecare pentru a inceape un dialog al coexistentei?” Am primit apoi răspunsul de mai jos: „Pana in acest moment, intr-adevar, nu exista o pozitie a Patriarhiei Romane Ortodoxe fata de aceasta declaratie, intrucat stirea apare in premiera pe platforma Lacasuri Ortodoxe, la doar cateva ore de la eveniment. In cazul in care va exista o pozitie de raspuns oficiala, ea va fi publicata in paginile noastre. Subscriem si noi la toate celelalte puncte atinse in comentariul Dvs.! Multumim pentru mesaj si pentru faptul ca ne sunteti aproape! Administratia Lacasuri Ortodoxe „ Am fost plăcut impresionat de răspunsul „Multumim pentru mesaj si pentru faptul ca ne sunteti aproape!” şi mi-am spus că, deşi nu reprezintă poziţia oficialilor BOR, iată, se poate! Îmi propusesem chiar să supun subiectul dezbaterii pe Europeea. Apoi m-am gândit, dată fiind diversitatea cultural religioasă a membrilor europeici, că s-ar putea să nu fim cu toţii pregătiţi pentru a aborda cu deschidere şi fără fanatism o astfel de problemă. O fac totuşi acum cu rugămintea de a vă expune civilizat şi în respectul celorlalţi opiniile faţă de acest subiect. Eventual putem deschide un nou topic.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-12 09:49:51               Sunteţi istoric şi ştiţi mai bine ca mine cum "de bună voie" s-au unit sub acelaşi paloş comunităţile şi au pus bazele stratelor naţionale. Apoi voinţa populară nu-i aşa? etc. etc. Cunosc din discuţii directe reacţiile centripete pentu UE ale multor profesori în special din ţările frncofone. Etc. Nu acestea şi nici contraexemplele nu reprezintă subiectul. Eu am subliniat că UE, aeastă construcţie aproape ireală, ca realizare, şi-a dovedit utilitate mult mai devreme decât îşi închipuiau chiar şi cei mai optimişti eurooptimişti sic! Acesta este fondul adică esenţa. Neelegantă analogia cu plenara, etc. Să revenim la idei. Nici dusul cu zăhărelul. Că nu am definit cine duce cu zăhărelul. Nici fanatismul. Etc. Am vizitat un celebru homeopat. (Cred în această ştiinţă ţinută la obroc de marile companii farmaceuitice transnaţionale) La un moment dat m-a trimis la biserică. Ortodoxă. M-am îtrebat: două treimi din populaţia planetei este sănătoasă fără să facă semnul crucii! Am renunţat la a-l mai consulta!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 23:33:35               "exemplu strălucit - realizarea UE", "renunţarea de bunăvoie la o parte din suveranitate" Să vă dau câteva contraexemple: 2006- Franţa respinge prin referendum Constituţia europeană, Olanda respinge prin referendum Constituţia europeană. I se schimbă denumirea, devine Tratatul de la Lisabona şi e introdus pe uşa din dos, în cea mai mare parte a ţărilor nemaifiind supus la vot, cu excepţia Irlandei unde prin propria Constituţie se cerea asta. Irlandezii spun NU, se repetă votul. Aţi văzut vreodată o bătaie mai mare de joc de orice principiu democratic? Şi asta în condiţiile în care toată ofensiva mass-media era "pentru". Credeţi că aşa s-au constituit statele naţionale?   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 23:18:44               Despre adunarea liderilor religioşi la aceeaşi masă pentru a dezbate viitorul religios al umanităţii... ce să spun, utilizaţi termeni total inadecvaţi, parcă şi văd o plenară cu tovarăşi ce pun la cale planul cincinal şi cum să atenuăm prin compromis diferendele. Destinul religios al umanităţii, cum vă exprimaţi este trasat de Dumnezeul treimic în conlucrare totdeauna cu omul şi cu voinţa liberă a acestuia, aşa cum ne învaţă Sfânta Scriptură; nu ştiu dacă Aceasta include şi "minima moralia" a lui Ioan Jorz:) Acum mă scuzaţi, poate continuăm discuţia mâine. Am ore de dimineaţă la clasa a cincea... Sunt copii superbi, avizi de cunoaştere, ar fi păcat să vină în facultate neformaţi şi uşor de dus cu zăhărelul.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 23:07:54               Ştiţi cum sunt jucate bogăţiile Africii pe degete de naţiunile puternice? Şi ştiţi de ce? Pentru că orgoliile naţionaliste sterile îi împiedică să renunţe la o parte din suveranitatea statelor africane şi să constituie Statele Unite Africane, de exemplu. Cu politici coordonate.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 22:58:59               Interpretaţi eronat formularea mea. Nimeni nu poate limita suveranitatea statelor însă statele însele pot renunţa voluntar la o parte din prerogativele lor de suveranitate. Un exemplu strălucit a fost realizarea UE care şi-a dovedit eficienţa mult mai devreme decât până şi europtimiştii credeau că şi-o va dovedi! Cât priveşte insistenţa întrebării cu privire la legitimitate am răspuns clar şi concis: "Legitimitatea oricărie puteri într-un sistem democratic nu poate fi dată decât de rezultatul scrutinului realizat conform unor standarde credibile şi acceptate voluntar." Eu vorbesc despre o legitimitate raţională şi emoţională. Nu de una mistică, ocultă ori mai ştiu eu care. Mondializarea reprezintă o construcţie raţional-emoţională subsumată unui scop nobil: salvării planetei şi odată cu ea salvării omului şi naţiunilor.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 22:56:31               Domnule Corbu, referitor la treaba cu suveranitatea limitată, îmi pare rău dar am depăşit naivităţile lirico-umaniste. Eu încercam să discut principii absolut recunoscute în politologie. Cine poate limita suveranitatea statelor şi în temeiul a ce?? Ştim că la ora actuală instituţiile globaliste se bazează pe forţa a câtorva mari state. Eu vă întreb încă odată: care este legimitatea unor organisme suprastatale deoarece statul naţional e legitimat prin cetăţeni, se bazează pe o cultură comună şi relativ omogenă, Imperiile erau legitimate prin dreptul divin, monarhii unşi de biserică, totul se făcea la lumină. Repet, aştept să-mi spuneţi sursa legitimităţii imperiului transnaţional modern de care vorbeaţi. Dacă nu mi-o veţi spune, înseamnă că e una ocultă, iar adepţii teoriei conspiraţioniste au dreptate.   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 22:46:15               Stimată Amelia Cojocaru, cred că şi domnia voastră aveţi aceiaşi problemă, de comprehensivitate. Explicam, pentru a da greutate adjectivului emoţional, modul în care mass-media a înţeles să "îngroaşe" şi să "senzaţionalizeze" (termenul îmi aparţine) tragicul accident. Era o introducere (necesară, atunci când te adresezi unei doamne) la discuţia despre "elite veritabile" şi context istoric. Pentru că - vreţi, nu vreţi - folosiţi acest tragic eveniment pentru a dezvolta un subiect. Revenind la "elite"... Asistăm doar la o luptă între ideologii. La folosirea acestora în mod propagandistic şi manipulator. Pot să înţeleg (comprehensiv) o ideologie, sau alta, dar nu pot accepta niciuna dintre cele care, în numele/temeiul unor principii (religioase, democratice, istorice etc.) decretează/statuează inegalitatea socială! Oi fi eu un adept, întârziat, al socialismului utopic, un activist în slujba (neretribuită) MORALEI (şi nu mă refer la acea "minima moralia" la care se reduce creştinismul) un revoluţionar, nu ştiu! Ştiu că termenul "elită" ar trebui să fie sinonim cu acela de "erou civilizator"! Dacă nu vi se pare prea mult. Cu stimă, Ioan J   Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-04-11 22:29:05               Nu, "dispariţia suveranităţii" ci "renunţarea la unele prerogative ale suveranităţii naţionale". Nu aş vrea să intru pe un teritoriu minat însă eu visez la ziua când capii tuturor religiilor se vor aşeza la o masă şi vor începe discuţii serioase privind destinul religios al umanităţii. Am primit recent un e-mail în care se vorbea deja despre propunerea Papei de a se iniţia un demers în acest sens. Legitimitatea oricărie puteri într-un sistem democratic nu poate fi dată decât de rezultatul scrutinului realizat conform unor standarde credibile şi acceptate voluntar.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 22:28:45               O chestiune punctuală. Naţionalismul german, aşa nazist cum era, introdusese un fel de organism de reglementare a introducerii abuzive de neologisme în limbă. Cînd era vorba de a introduce termeni pentru un domeniu oarecare, acesta se consulta cu cei care doreau să introducă noua terminologie şi oferea cele mai bune şi mai competente sfaturi pentru a evita barbarismele şi invazia neologismelor inutile. Motivaţia era extrem de subtilă. Stricarea limbii însemna o slăbire a resurselor spirituale depozitate în limbă. Neologismele nu mai aveau familii de cuvinte în limbă şi slăbeau sistemul şi coerenţa spirituală a limbii, înlesnind uitarea vechilor cuvinte pătrunse de duhul limbii. Vorbitorii care uzau de prea multe neologisme deveneau tot mai libertini. Limba veche şi profundă era ignorată şi odată cu ea toată zestrea formatoare pe care o conţinea implicit.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-04-11 22:21:48               :) Domnule profesor, "standardele democratice acceptate voluntar" înseamna reeducarea operată de o elită transnaţională întocmai cum era cea cominternistă, bineînţeles prin elita băştinaşă cu care poate stabili căi de comunicare şi pe care imperiul occidental o instruieşte în acest sens. Încă odată vă întreb: care este sursa legitimităţii "Republicii Federale Terra"? Vă rog să aveţi în vedere şi următoarele: Denumirea de mai sus este una înşelătoare. O puteţi mai degrabă numi "lumea", "absolutul", "imperiul", etc. Dacă aveţi în vedere păstrarea identităţilor, ea, Republica...există deja, doar ce altceva este ONU? Dacă o doriţi, însă, în termenii unei puteri absolute, care ar fi, totuşi, sursa legitimităţii sale? În politologie, pe un teritoriu dat, şi o anume populaţie, puterea este una singură, este imposibil să existe două puteri (a nu se confunda cu exercitarea puterii unde avem separaţia clasică a celor trei puteri). Ţin să mai precizez ceva: tema ridicată de dvs face subiectul tuturor celor patru Evanghelii sinoptice, dacă nu ştiaţi. Nu vreau să intru în amănunte, dar instituirea unei aşa-zise republici federale Terra, presupune: 1. Dispariţia suveranităţii statelor naţionale 2. Eradicarea definitivă a religiei (care poate fi înlocuită de surogate ecumenice, dar asta e cu totul altceva)   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 22:15:18               http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/criza/polonia-ameninta-monopolul-gazprom-in-europa-182328.html http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/zacamant-imens-de-gaz-descoperit-in-polonia-suprematia-rusiei-amenintata-1007616 http://www.hotnews.ro/stiri-politic-7116209-corneliu-vadim-tudor-rupt-protocolul-prm-pdl-nivelul-bucurestiului-anuntat-face-alianta-psd.htm Cu putina imaginatie puteti gasi legatura dintre cele trei link-uri   Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-04-11 22:08:31               Standardele democratice acceptate voluntar de toate naţiunile oferă legitimitate unui concept al viitorului Republica Federală Terra. Altfel naţionalismele puternice îşi vor impune voinţa asupra naţiunilor mai slabe. De exemplu sistemul financiar monetar actual bazat pe o monedă de rezervă internaţională de emisiune reprezintă manifestarea de voinţă a unei naţiuni capabile să deplaseze în cca trei luni 250 000 soldaţi cu toată logistica în oricare punct al planetei. Celelalte naţiuni asistă. Multe din ele NEPUTINCIOASE. Într-o lume negociată şi bazată pe standarde democratice se poate hotărâ de comun acord. Ştiu că este prematur, ştiu că va mai curge mult sânge pe planetă însă nu uit conflictele franco-germane (Alsacia şi Lorena) care acum par ireale şi nemotivate.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 21:59:31               Mulţumesc tuturor pentru semne. Domnule Ioan Jorz, scuze, dar cred că aveţi o problemă de comprehensiune. Eu nu dezbat aici tragedia televizată a poporului polonez ci tocmai destinul unei elite veritabile, care a fost sacrificial, adică hristic, spre deosebire de nemernicia vânzătoare a unei false elite (chiar dacă operaţional ea ne reprezintă, vrem-nu vrem). Domnule Corbu, naţionalismul reprezintă instrumentalizarea politică a etniei (neamului). Democraţia s-a fondat astfel. Am o întrebare pentru dvs: globalismul (asta înţeleg prin acele pericole planetare la care faceţi referire), adică alt "ism", altă ideologie, pe ce se întemeiază şi care este sursa legitimităţii sale?   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-04-11 21:42:01               Lumină, Amelia, pentru cei duşi şi pentru felul în care înţelegi să îţi expui reflecţiile. Pentru Dumnezeu, două din afirmaţiile de mai jos mă îngrozesc...   Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2010-04-11 21:29:23               "Intamplarile" care se intersecteaza mai multe planuri, cand interese legate de evenimente au acelasi beneficiar, cand apar greseli omenesti care ajuta destinul, este rational ca si in astfel de cazuri sa-ti pui intrebari despre o anumita logica a coincidentei. http://www.gandul.info/international/gazul-din-polonia-eliberarea-ue-de-dependenta-de-rusia-5817817   Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-04-11 21:23:48               O poziţie de conştiinţă. Pe care o apreciez deşi în ceea ce priveşte uşoara elogiere a euroscepticismului am o opinie contrară. În opinia mea, afirmarea şi consolidarea identităţii naţionale sunt absolut necesare însă nu trebuie să ducă la naţionalism. De altfel naţionalismele şi fanatismele de orice fel au produs şi produc multă nenorocire. Naţionalismele ignoră pericolele planetare reale. Mondooptimismul poate salva planeta şi odată cu aceasta identităţile naţionale. Individualismul naţionalist poate salva orgolii temporale şi atât.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-04-11 21:14:52               Comentariul domnului Iftimie a fost o glumă, cam sinistră - e drept, dar totuşi o glumă. Reuşită, aş spune. Eu am zâmbit şi, ca Ilie Moromete, mi-am zis: A' dracu nea Vasile! Uite unde l-a dus gândul! Despre text ce-aş putea spune? Cred că este scris emoţional, sub influenţa unor titluri de prima pagină. E (a fost) o tragedie, pentru familiile celor dispăruţi, pentru prieteni, colaboratori ş.a. Până la o tragedie a poporului polonez... mai este! Se poate vorbi de durere, regrete, compasiune pentru victime, dar nu de o tragedie a poporului polonez. Cât despre elite, mai ales când este vorba despre cele politice, aş mai reflecta, aş fi mai prudent în mânuirea termenului (conceptului) pentru că lupta surdă (uneori zgomotoasă) pentru acapararea puterii şi, mai ales, îmbogăţirea neruşinată ce o urmează, n-au nimic în comun cu ideea de elită! Destinul unei elite vertitabile nu poate fi decât unul sacrificial, christic! (Ioan Jorz) Cred că în afara asumării unui destin sacrificial nu se poate folosi nici măcar sintagma "om politic" - darmite termenul de elită! Cu stimă, Ioan J P.S. Chestia cu istoria scrisă de învingători rămâne valabilă, cred. Să lăsăm timpul să cearnă! De prea multă vreme istoria se scrie de pe poziţii ideologice, pentru a mai fi o chestie serioasă!   Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-04-11 21:11:04               erata.. typo, inaintasilor, Doamne fereste   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-04-11 21:09:23               Încercam să compar,,, mă simt şi eu polonez măcar pentru o zi, român,,, mi-e ruşine să-mi spun.   Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-11 21:08:04               N-au fost numai politicieni, asa cum bine zice MIM, au fost oameni, au avut familii, au fost asteptati, sigur acasa, erau iubiti, aveau prieteni, rude... chiar daca erau ziaristi, avocati, politicieni, clerici, bancheri... Un pios omagiu celor care, au vrut sa aduca, un pios omagiu si ofande, inaitasilor martiri... Aducerile aminte isi cer aduceri aminte. Bravul popor polonez va trece si peste acest dramatic si neasteptat accident. Flori pentru neuitarea lor. Amelia, e bine ca ne-ai orientat, in bine, ne-ntelegerile noaste firesti..., vorba ta, Doamne ferseste! t.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-04-11 21:03:59               ok, ştergeţi-l.   Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-11 21:01:11               Sincer, d-le Vasile, comentariul d-voastră este unul dintre cele mai jenante (ca să nu spun "cretine comentarii") pe care le-am citit pe acest site. Înainte ca cei dispăruţi să fi fost politicieni, au fost oameni. Să înţeleg că doriţi moartea cuiva?   Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-04-11 20:38:44               Sincer, imediat după ce am auzit ştirea m-am întrebat de ce ai lor şi nu ai noştri.   Postat de catre vasile iftime la data de 2010-04-11 20:29:15	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE