PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Zăpada îngerilor (continuare) Text postat de George Ionita - Dorule, eşti nebun de-abinelea ! A doua zi la şcoală dirigintele ne spune că la sfîrşitul săptămînii vom merge în excursie la Tîrgul Internaţional de la Bucureşti. Clasa noastră şi cei de la a noua D, vom sta în acelaşi autocar. O să am ocazia să o cunosc mai bine pe Lucia, cel puţin aşa sper. Vin de la şcoală împreună cu Doru, care m-a aşteptat la chioşcul lui Gîrbotei. Pe drum punem la punct ultimele detalii. El a făcut rost şi de funingine şi de o căciulă prăpădită. - O să-ţi iei cojocul tău pe tine, dar întors pe dos. - Dorule, să nu se supere unchiul pe noi. - Lasă mă, că nu se supără. Cîte ne face grasul ăsta, merită o corecţie ! Mai toată după-amiaza am stat cu o carte în mînă, dar n-am învăţat nimic. Din cinci în cinci minute, mă uitam pe fereastră să văd dacă s-a întunecat. Gabi a trecut pe la noi de cîteva ori, simţindu-l şi pe el neliniştit. Afară începe să se întunece, iar eu trebuie să merg să mă „prepar”. Cojocul l-am ascuns după coteţul găinilor, fesul şi funinginea fiind la mine. - Cred că trebuie s-o iei din loc. S-a întunecat destul şi pînă te aranjezi tu, se face tocmai bine. Să sperăm că n-o să aibă nimeni nevoie la budă, că se duce totul de rîpă. Vezi că-l trimit afară pe Grasu, peste vreo zece minute. Hai să ieşim amîndoi acum, mă încurajă Doru, care văzuse că sunt cam fără tragere de inimă. Şi nu mai fi aşa băligos ! Am ajuns neobservat în curticică, am luat cojocul pe mine, mi-am pudrat faţa cu funingine şi m-am pus pe aşteptat, după ce mi-am îndesat şi fesul bine pe cap. Aşteptarea mea nu a fost de durată, pentru că după cîteva minute, l-am văzut pe Gabi ieşind din casă, luîndu-şi papucii pe picioare, îndreptîndu-se şovăielnic spre mine. Mişcările lui erau parcă trase cu încetinitorul, se uita jur-mprejur... Deschid un pic uşa, care începe să scîrţîie, făcîndu-l pe Gabi să rămînă nemişcat. Cîteva clipe amîndoi stăm încremeniţi, apoi deschid uşa de tot şi ies afară, acompaniat de alte scîrţîieli, care-l fac pe verişorul meu s-o rupă la fugă, urlînd : - Tatii, e cineva în wc-u !... Am văzut cum zburau în urma lui papucii, iar el se repezea spre uşă, mai s-o dărîme. M-am luat şi eu după el, iar în dreptul ferestrei, l-am văzut pe Boaţă cu gura strîmbă şi privirea răvăşită, atîrnat de gîtul unchiului, repetînd întruna : - E cineva în wc-u...e cineva în wc-u !... Doru se prăpădise de rîs. Fără să-mi dau seama cum arăt, am intrat şi eu în casă aşa “machiat”. - Uite-l ! ţipă Gabi, a intrat aici. Unchiul a pus mîna pe cutia de table şi era cît pe-aci să-mi ardă una, dacă nu sărea Doru între noi. - E George domn’le, nu-l mai cunoşti ? - Care George, măi ? - Geo ! Trezit din buimăceală, îmi dau fesul jos de pe cap şi abia reuşesc să articulez : - Eu sunt , unchiule, puţin deghizat... - Mie să ştiţi că nu-mi plac astfel de glume. Plecaţi imediat în camera voastră şi să vă fie ruşine ! O să-i spun şi lui Voicu, să vedem el ce părere are de purtarea ta. Credeam că tu eşti mai cuminte. - Sincer, îmi pare rău. Te rog să mă ierţi, unchiule. Pe Doru tot îl pufnea rîsul. - Ce ţi-am spus eu, Geo, că nu pierd clasorul ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE