|
|
|
|
|
|
|
|
|
Zăpada îngerilor (continuare) |
|
|
Text
postat de
George Ionita |
|
|
- Să fiu poet nu-i din ambiții. E un fel al meu de a fi singur. L-am citat pe Fernando Pessoa. O să mai vorbim despre asta.
Nu-mi vine să cred că am o carte dăruită de un scriitor consacrat: Infelix Dido ...
O deschid și citesc: elevului George Cristea cu toată dragostea și speranța că va crește frumos. Tîrgoviște, 16 septembrie 1969.
Ajung acasă pe la trei. Doru nu venise. Abia aștept să-i arăt cartea. Vine pe la trei și jumătate. Are în mînă o sacoșă . Am ceva pentru tine. Așteaptă-mă să mă dezbrac. Gabi nu-i acasă ?
Gabi este verișorul mai mic, are zece ani și vreo șaizeci de kilograme. Pentru asta îl alintăm Grasu, Boți
- Nu este. Și eu am o surpriză pentru tine. O carte de la doamna Nicolaescu.
- Măi să fie ! Nici n-ai început bine școala și te-ai ales cu ceva.
Îi dau cartea pe care o răsfoiește, citind dedicația
- Ești mare domnle ! Ar trebui sărbătorit evenimentul. Și chiar avem cu ce.
Din sacoșa cu care venise scoate o sticlă plină cu o licoare gălbuie, în care bobițe de aer urcau și coborau.
- Nu-nțeleg !
- Păi ia și gustă ca să înțelegi.
Desfac dopul și iau o înghițitură. Imediat gîtul mi se usucă, gura parcă îmi ia foc.
- Ce dracu e aici, acid sulfuric ?
- Palincă blegule, nu poșirca pe care o beții voi la țară. Mi-a adus-o un coleg de la Voinești. E din mere.
Ușa se deschide și intră val- vîrtej Gabi cu un clasor în mînă . Vede sticla în mîna lui Doru și întreabă :
- Ce faceți mă, beți ?
- ... apă fraiere !
- Apă ? Atunci de ce miroase aici ca la cîrciumă ? Diseară veți da explicații lui tati, după care iese trîntind ușa.
- Doru am făcut-o ! Diseară ne bagă în ședință.
-
Unchiul a venit acasă pe la șapte. Pare bine dispus. Scoate din buzunar o pereche de zaruri și le pune pe cutia de table.
- Nela cu astea nu am voie să mai pierd.
- Eu ți-am spus că nu zarurile sunt de vină. Dar mă rog... sper să aibă o soartă mai bună decît celelalte , să nu ajungă și acestea pe foc.
Gabi stă la masă și mînjește cu unt o felie de pîine, peste care pune și două lingurițe de dulceață de vișine. Apoi se așează lîngă unchiul Petre și îi zice :
- Tati, știi că în casa asta se bea ?
Unchiul pare că nu l-a auzit și învîrte de zor zarurile, care se pare că în seara aceasta îi poartă noroc.
- Ce-ai zis Boți?
- Că se bea țuică în casă.
- Cine bea măi țuică ?
- Cei doi. I-am prins astăzi bînd dintr-o sticlă.
În sfîrșit, subiectul pare că-l interesează pe unchiul, care face o pauză, spunîndu-i lui Gabi :
- Ia cheamă-i încoa pe amîndoi.
Gabi e în culmea fericirii. Sări de pe scaun, băgă capul pe ușă și spuse doar atît :
- La tati !
Ne-am ridicat amîndoi și ne-am prezentat în fața unchiului.
- Ia spune Doru, voi beți țuică pe ascuns ?
- Nu tati, cum să facem așa ceva.
- Păi auzi ce zice Gabi, că v-a văzut azi bănd țuică dintr-o sticlă.
- E adevărat că ne-a văzut bînd dintr-o sticlă, dar nu era țuică.
- De ce minți Doru ? sare ca ars Gabi. Tati, așteaptă puțin.
Se întoarse din camera noastră după cîteva minute cu o sticlă în mînă.
- Iată dovada ! Era ascunsă în șifonier. Gustă și o să vezi că am dreptate.
Unchiul desface dopul de la sticlă și precaut, înghite de cîteva ori, strîmbăndu-se de parcă ar bea cucută.
- E apă măi Boți.
- Cum să fie apă ? Mai gustă o dată.
Alte cîteva înghițituri se lăsară degustate, după care sătul de cîtă apă băuse, unchiul Petre spuse din nou:
- E apă Gabi, apă chioară.
Furios, acesta îi trage sticla din mînă și înghiți de cîteva ori. Și-a dat seama și el că l-am păcălit, că în sticlă era întradevăr apă.
- Fira-ți ai dracului să fiți, vă credeți șmecheri ?
- Hei, hei, fii atent cum vorbești, se poate măi Boață ?
- Hai Nela să jucăm în continuare . Cine dă cu zarul că am și uitat. Ce copii !
Doru rămăsese încremenit.
- Ce-ai rămas mă așa ? doar nu-l lasam pe Gabi să ne facă !
- Cînd dracul ai schimbat-o, Geo ?
- Hai să mergem în camera noastră. Am scăpat ușor în seara asta.
Ne-am intersectat cu Gabi, care tocmai ieșea cu o revistă de benzi desenate în mînă.
- Ce faci măi pîră ? Ai uitat că puteam să-i zic și eu că-i pornești motocicleta cînd nu este acasă ? Că-i bagi bețe de chibrituri în contact...
- Doru, lasa-mă în pace că te spun iar lui tati.
- Aveam o propunere de reabilitare pentru tine, dar văd că nu te interesează.
- Ce vrei să spui ?
- Uite, dacă ai curaj să te duci, după ce se înserează, pînă în curticică, eu îți dau clasorul meu cu timbre străine.
- Doru ești nebun ? Cum să-i dai clasorul tău ? Știu cît de greu ai făcut rost de timbre,
cît te rugai de băieții lui Stradulis. Nu te mai înțeleg. Riști prea mult.
- Asta e ! Acum i-am promis și eu îmi țin promisiunile.
Gabi începu să devină interesat de propunere. Se gîndi un pic și în cele din urmă fu de acord.
De mult vroia să pună mîna pe clasorul lui Doru, mai ales că el avea mai multe serii romanești.
Îi întinse mîna, punîndu-mă pe mine să tai, parafînd în acest fel pariul.
- Ca să te credem că ai fost în curticică, ne aduci greutatea cu care ne jucăm noi.
Știi care este.
- Da, știu.
Gabi a intrat în bucătărie și noi în camera noastră.
- Doru , dacă îți pierzi clasorul ?
- Cum să-l pierd mă ? Nu-l știi cît e de fricos ? Fii atent cum facem :
tu cauți niște haine vechi, un cojoc, un fes rupt, și-o să-ți dai și cu niște funingine pe față. Așa costumat te bagi în W.C. și-l aștepți să vină.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|