|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet XLIV de William Shakespeare (traducere/adaptare) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Varianta 1:
Dacă ar fi esența cărnii gândul,
Nu m-ar opri distanțele mârșave,
Ci le-aș străbate surâzând ca vântul
Ce-adunce-n portul tău iubit epave;
Nu mi-ar păsa că între noi pământul
S-a așternut hulpav căci în secunde
Neostoitul gând, înconjurându-l,
Te vor găsi oriunde te-ai ascunde.
Dar iată, îmi denunță neputința
Același gând de a-ți urca Olimpul,
Fi'ndcă din lut și apa mi-e ființa
Și mă strivește între spițe, timpul.
Împovarați, sub humă, de tăcere
Noi mângâiem cu lacrimi doar durere.
Varianta 2
Dac-aș turna în seva cărnii gândul
Nu m-ar opri distanțele mârșave,
Ci le-aș sări încrezător, ca vântul,
Să-ți ancorez în port printre epave.
Nu mi-ar păsa că între noi pământul
S-a așternut în zile sau secunde;
Neostoitul gând, înconjurându-l,
Te va găsi oriunde te-ai ascunde.
Dar iată, îmi denunță neputința
Același dor de a-ți urca Olimpul,
Fi'ndcă din lut și apa mi-e ființa
Și mă strivește între spițe, timpul.
Împovărați de humă, în tăcere,
Noi mângâiem cu lacrimi doar durere.
Sonet XLIV de William Shakespeare
f the dull substance of my flesh were thought,
Injurious distance should not stop my way;
For then despite of space I would be brought,
From limits far remote where thou dost stay.
No matter then although my foot did stand
Upon the farthest earth removed from thee;
For nimble thought can jump both sea and land
As soon as think the place where he would be.
But ah! thought kills me that I am not thought,
To leap large lengths of miles when thou art gone,
But that so much of earth and water wrought
I must attend time's leisure with my moan,
Receiving nought by elements so slow
But heavy tears, badges of either's woe.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tot sapand pe net am mai gasit o varianta:
"Posomorâtu-mi trup gând să-mi fi fost,
Nici depărtarea stavilă n-ar fi,
C-atunci, în ciuda spațiului anost,
Bătând nemărginiri, eu te-aș găsi,
și n-o conta unde-mi va sta piciorul
și-n ce singurătăți el va păși
Căci peste mări și țări zbura-va-mi dorul
Pe unde ești, îndată ce-oi gândi.
Dar mă ucide gândul că nu-s gând
Să pot sări întinderi când tu pleci,
Ci-s o plămadă de-apă și pământ
Veghind, cu un suspin, secunde reci.
De la stihii eu nu primesc decât
Durerea ta în lacrimi... doar atât."
Cristi Munteanu |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2008-09-27 11:42:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Trista substanța-a cărnii de-ar fi gând
păgubitoarele hotare-aș trece
în ciuda depărtării, aducând
faptura ta ce-n alte zări petrece.
N-ar fi nimic piciorul meu de-ar sta
departe de tărâmul ce te-ascunde,
gându-i mai sprinten și de tine-ar da
închipuindu-și cum te-arăți și unde.
O, dar că nu-s gând îmi spune gândul,
n-am cum să sar peste noian de leghe,
îmi locuiesc pământ și apă trupul,
mi-e dat s-aștept, mi-e dată numai veghe...
Pământ și apă, ce va mai pot cere?
Doar lacrima, pedeapsă și durere.
Gh. Tomozei
Notă: versul 9 este greșit din punct de vedere al ritmului; ar fi corect dacă ar arăta astfel:
"O, dar că nu sunt gând îmi spune gândul"... |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2008-09-27 10:25:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc pentru lectura Radu Stefanescu si Tania Roman.
Tania:
1. Shakespeare repeta nu mai putin de 4 ori...
2. Propunerea de inlocuire este ok si nu altereaza intelesul si nici ritmul insa am abandonat intre timp varianta 1...
Radu
1 Am sa schimb esuez cu ancorez. Merge mult mai bine...
2. Fi'ndca - fiindca : mai meditez... sugestie f buna...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2008-09-27 10:07:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
vot pentru varianta II-a, totusi:
nu ar merge mai bine ''ancorez'' in loc de ''esuez''?
iar versul ''Fi'ndcă din lut și apa mi-e ființa'', ar putea fi scris
''Fiindcă'n lut și apă-mi stă ființa'', scapand de forma prescurtata a lui fiindca
mi-a placut cel mai mult ''mă strivește între spițe, timpul'' unde zic eu, nu trebuie virgula dupa ''spite''
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-09-27 08:05:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gândurile-mi sprințare,-nconjurându-l,
Te vor găsi oriunde te-ai ascunde.
Dar iată, îmi denunță neputința
Același gând de a-ți urca Olimpul,
ganduri/ gand prea se repeta acestea doua plus ca 'gandurile-mi sprintare' nu se potriveste la melodia versurilor
iti sugerez 'pornirile-mi sprintare'
Tania |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2008-09-27 03:46:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Varianta2:
Dac-aș turna în seva cărnii gândul
Nu m-ar opri distanțele mârșave,
Ci le-aș sări încrezător, ca vântul,
Să-ți eșuez în port printre epave.
Nu mi-ar păsa că între noi pământul
S-a așternut în zile sau secunde;
Neostoitul gând, înconjurându-l,
Te va găsi oriunde te-ai ascunde.
Dar iată, îmi denunță neputința
Același dor de a-ți urca Olimpul,
Fi'ndcă din lut și apa mi-e ființa
Și mă strivește între spițe, timpul.
Cristi
Împovărați de humă, în tăcere,
Noi mângâiem cu lacrimi doar durere. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2008-09-27 03:14:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Alte variante de traducere:
1. de Ilinca Bernea
Dac-al meu trup de carne ar fi gând
Nedreptei departari ce ne desparte
Nu s-ar împotrivi cer sau pământ
Distanțe, timpuri, așteptări deșarte
N-ar mai conta că pașii mei și-ai tăi
Alte meleaguri calcă-n astă lume
Caci aș putea străbate munți și văi
Cu-a minții mele forță către tine
Dar mă ucide gândul că nu-s gând
Mi-e trupul greu de ape și coline
Pedeapsa depărtării o înfrunt
De parcă mii de leghe-mi curg în vine
În neputința cărnii-mi aflu chinul
Și-ncerc prin lacrimi să forțez destinul
2. de Axel H.LENN
XLIV
De-ar fi esența cărnii mele gând,
Distanța crudă-n cale nu mi-ar sta,
Că-n ciuda ei aș tot umbla, trecând
Din depărtate zări în lumea ta.
N-ar mai conta că pasu-mi șezământ
Pe țărm străin de tine-și dobândi;
Sări-ar gândul apă și pământ
Imaginându-și unde te-ar găsi.
Dar ah! Mă frânge gândul că nu-s gând,
Zări lungi să dovedesc când ești plecat,
Ci doar pământ și apă întrupând,
Răscumpăr timpu-n jeluit oftat.
Nimic mai bun din trupu-mi nu vădesc
Doar lacrimi mari, semn jindului firesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2008-09-26 20:27:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
typo: hupav
ritmul in versurile 7 si 11
revin cu sugestii |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-09-26 20:15:40 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|