PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
La judecata de apoi Text postat de Corneliu Traian Atanasiu De la o vreme, mă-ntreb dacă nu cumva, la Judecata de Apoi, Dumnezeu va fi doar bătrînel maliţios care, travestit în Moş Crăciun, pune noilor sosiţi întrebarea stereotipă: - Spune-mi, te rog, versul după care ţi-ai călăuzit viaţa. Şi, cum aprope sigur cei mai mulţi vor rămîne stupefiaţi de o asemenea neaşteptată preferinţă şi nu vor scoate un cuvînt, profund dezamăgit şi milostiv totuşi, Domnul îi va sictiri divin: - Marş înapoi pe pămînt! La următoarea înfăţişare să vii cu poezia învăţată. Şi, pentru că nu sînt fără nici un dumnezeu, m-am bucurat nespus cînd, cu multă vreme-n urmă, o poetă, Anais Nersesian, mi-a dăruit aceste providenţiale versuri: „Robită ispitelor mele pun lauri de lacrimi pe fruntea uscatelor stele.” Mi s-a părut o condensată definiţie lirică a prestaţiei noastre existenţiale în lumea sublunară. O descătuşare a energiei pasionale, care, odată cu gloria de a iubi fără măsură, îşi cucereşte binemeritata pedeapsă a lacrimii. Şi poate mărturisi cu mîna pe inimă, la fel cu Blaga, la judecata de pe urmă: "Am ispăşit cu suferinţi - o mie. Am ispăşit cu cite-o bucurie." Distante, intangibile, geroase, stelele strălucesc suveran pe firmamentul moralităţii, aşteptînd cu nedisimulată aroganţă omagiul nostru. Din înălţimea incoruptibilităţii lor ne veghează şi ne călăuzesc vieţile “robite ispitelor” de jos, pămîntene. Tentaţii nedemn-păcătoase, seve ale aventurii, ale încercărilor şi căutărilor, ispitele sînt totuşi substanţa vieţilor noastre. Şi, dacă, într-o perspectivă defetistă, toată strădania noastră pare a fi compromisă şi grevată unui potop de lacrimi penitente, plîngîndu-ne starea de neputinţă şi neajutorare, într-o alta, eroic recuperatoare, ea îşi regăseşte doar astfel rostul revigorarînd şi împrospătînd, revitalizînd stelele pîndite de uscăciune, de sterilitate şi veştejire. Laurii înlăcrimaţi nu onorează însă doar virtutea stelelor, ci sînt de-a dreptul nutritivi, tonifianţi (“hrănesc cu ea – cu lacrima, spune tot Blaga – nu ştiu ce firavă stea”), le salvează de o gloriolă neînduplecată şi anemică – inumană. Şi le umanizează prin aportul de energie vitală al îndrăznelilor umane. Le readuc sîngele-n obraji. Le îmbujorează – le ruşinează şi le însănătoşesc. Ştiu că Dumnezeu e milos şi, dacă aceste versuri nu-i vor fi pe plac, îmi va îngădui să caut altele pentru o altă viaţă. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   * cu multumiri pentru superbul citat din poezia Anaisei Nersesian. Si, in general, pentru textele pe care ni le oferiti. Versurile citate mi-au adus aminte de poeta Adriana Lisandru, ale carei poezii vibrau la fel de intens. A plecat de pe acest site. Pacat! Cu stima, VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-08-10 02:41:29               Din experienta mea : La judecata de apoi, Indiferent cum a decurs, Vei fi trimis iar inapoi De pierzi procesu' la recurs.   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2008-08-09 21:11:57	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23946 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE