PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ce e adînc nu străluceşte Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Înainte vreme fericirea era un eveniment colectiv: sărbătoarea pe care oamenii o trăiau laolaltă. Astăzi trăim fericirea mai degrabă ca întîmplare intimă, ca eveniment al vieţii personale ce se abate de la datele stabilite în calendarul oficial. Şi ne simţim de multe ori derutaţi de faptul că ea ne însingurează, contrariaţi că ceilalţi nu vibrează la fel ca noi, ruşinaţi că nu-i putem face şi pe ei părtaşi la împlinirea noastră sărbătorească. Ne vine greu să admitem că, trăită astfel – în taină, fără reverberaţiile care să o consacre în sufletele celor apropiaţi –, fericirea poate rămîne la fel de merituoasă, de generoasă, de nobilă. Căci fără a fi vizibilă, cunoscută şi recunoscută, ea devine frustrantă pentru cel ce ar vrea doar să se împăuneze cu însemnele ei. Iar celui marcat de un anume scrupul moral, euforia i s-ar putea părea doar o închidere egoistă şi avară în viaţa particulară, o abdicare de la năzuinţa de a se împărtăşi altora, de a participa la trăirea unanimă. Şi cum trăirea comunitară este azi dominată de blazare, acreală şi suferinţă stătută, seduşi de ispita unei solidarizări pripite, acceptăm să renunţăm la ruşinea fericirii pentru a nu trăda participarea la viaţa mai fadă, dar aparent mai onestă a tuturor. La recuperarea acestui neajuns ne pot ajuta cuvintele lui Blaga pomenite în titlu. Într-adevăr, tot ce e adînc, profund, temeinic nu este ascuns cu o premeditare frivolă sau cu vreo intenţie meschină, ci pentru că este sîmburele tăinuit şi temelia afundă a fiinţei noastre. Sîntem – cum spune tot Blaga – fiinţe duminicale, menite, condamnate la sărbătoare. Pentru că sărbătoarea este exigenţa de taină a sufletelor noastre chiar atunci cînd sîntem nevoiţi să o trăim în tragica ei contrariere, fără somptuozităţi flagrante şi splendori morale. Soarta noastră este ca, atunci cînd prin graţia miraculoasă a întîmplării ne smulgem din platitudinea amorfă a vieţii fără rost, să ne resimţim fericirea – cu vorbele aceluiaşi poet – ca un joc de iezi pe morminte înalte. Simţim în această emblematică efigie a destinului nostru o împăcare virilă cu tot răul vieţii, o revărsare a durerii în tîlc mai înalt, o încăpăţînată şi totuşi candidă nerenunţare la minunatul exerciţiu al bucuriei, mîndria tragică a fericirii redobîndite şi consacrate în ciuda tuturor încercărilor la care am fost supuşi sau pe care le-am îndrăznit cu candoare. Graţia neajutorării, impetuozitatea şi stîngăcia, curăţenia şi prospeţimea jocului fericirii rămîn de nevătămat, inviolabile şi invulnerabile, înălţate mereu mai sus în piscul jertfei vieţilor omeneşti. Iar suferinţa şi moartea ne apar doar ca un amplificator vital, mormintele sînt doar un temei al sorţii, un soclu tragic al destinului fericit. Înălţimea lor – indiferent că o percepem ca prospeţime acută a mormîntului recent, cu pămîntul încă neaşezat sau ca încremenire în tumuli şi gorgane a morţii istorice – este doar o nobilă acumulare a durerii ce face ca jocul iezilor să se petreacă tot mai aproape de cer, în acompaniamentul blînd al fumului căzut din streşini de paie şi al mirosului de iarbă tăiată. Totul pentru ca, luînd pilda vieţii ce îşi trage seva din moarte, fericirea să-şi găsească temeiul în suferinţa pe care şi-o asumă candid şi eroic. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Preabine, e interesant comentariul tau, il percep mai bine decat textul insusi. Atunci, eseul tau ar fi sa fie despre "eveniment": producerea lui, ritm, relatia cu sarbatoarea, marketing-ul, etc. "Bucuria" si "fericirea" intra fara indoiala in economia textului. Dar despre fericire, numai zeii ar putea vorbi, pentru ca nu o putem obtine o data pentru totdeauna ci doar tinde la ea si o atinge din cand in cand. Fericirea nu inseamna acelasi lucru pentru toti, dar deloc-deloc, si atunci, ce poate fi numit "fericire"? Sunt bine-cunoscute "anchetele" despre fericire, rezultatul lor aratand ca cei mai "fericiti" se declara tocmai cei care cunosc cel mai putin si care poseda cel mai putin. Cu cat informatia se amplifica, cu atat e mai greu de obtinut fericirea. Un fel de lege a entropiei guverneaza si aici: a sti "mult", a poseda "mult" e aproape sinonim cu nefericirea. Ma opresc, ca devine subiect prea fierbinte... :) cu stima, tm   Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-08-13 15:36:49               Păstrez accepţia de întîmplare deosebită pentru eveniment, de fapt cu accente pronunţate de valoare. Desigur, în ultima vreme, evenimentul tinde să devină doar un fenomen local şi instantaneu, diferenţiat de altele doar prin coordonatele sale spaţio-temporale. O accepţie mai voluntaristă, cea a marketingului, îşi permite chiar să producă evenimente (ceea ce pare cel puţin aberant în limba română). Există un moment în evoluţia colectivităţilor umane în care individualismul (poate excesiv) taie buricul insului, îl dezrădăcinează. El nu mai resimte “evenimentele” sărbătoreşti ale grupului ca ceva intim, firesc cu care se confunda pînă atunci, pe care le trăia printr-un fel de contaminare involuntară. De aici încolo sărbătoarea sa e răznită din calendar, iar trăirea sa individuală este umbrită de această dificultate de împărtăşire, de cuminecare cu ceilalţi. Iar fericirea sa capătă o notă uşor tragică, aşa cum spune Blaga undeva: “Am ispăşit cu suferinţi o mie – am ispăşit cu cîte-o bucurie!” În rest, cred că sîntem de acord.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-08-13 10:16:52               Corneliu, la capitolul fericire stam prost, cred ca suntem de acord. Nici macar nu e clar ce inseamna fericire, o notiune vaga si foarte relativa. In textul tau sunt insa blocat de prima fraza, care contine printre altele afirmatia: "fericirea era un eveniment colectiv". Din umilul meu punct de vedere, n-as fi zis ca fericirea este un eveniment. Sarbatoarea e unul. Iar ceea ce se putea obtine din "trairea laolalta" a sarbatorii: extazul, fericirea. Mutatia semnificatiilor intre cele doua notiuni, fericire si sarbatoare, este, cel putin in prima fraza, un factor derutant pentru mine. cu simpatie, tm   Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-08-12 20:01:50               CTA, Am citit cu placere textul dv. Cu afirmatia dv (pe care o citez mai jos) n-as fi total de acord. Un esseu despre natura umana ar trebui sa fie valabil oriunde pe planeta, ori afirmatia dv nu are aplicatie universala! "Şi cum trăirea comunitară este azi dominată de blazare, acreală şi suferinţă stătută, seduşi de ispita unei solidarizări pripite, acceptăm să renunţăm la ruşinea fericirii pentru a nu trăda participarea la viaţa mai fadă, dar aparent mai onestă a tuturor." Vot cu stima, VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-08-12 16:46:01	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23946 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE