PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
PENDULUL LIRIC SAU GÎLCEAVA POETULUI CU LUMEA Text postat de Liviu S. Bordas PENDULUL LIRIC SAU GÎLCEAVA POETULUI CU LUMEA Mişcarea pendulară trebuie că e bine cunoscută. Nu doar de cei pasionaţi de fizică, ci de orice persoană cu oareşce simţ de observaţie. Bine-bine, veţi spune, dar ce are pendulul cu poezia? Un prim răspuns la această plină de bun simţ întrebare l-a dat un cunoscut reprezentant diplomatic al României într-o ţară africană. Prea distinsul ambasador a afirmat într-un interviu că viaţa sa la post a fost o continuă pendulare între clitoris şi poezie. Pentru o mai bună înţelegere, domnia sa, aflat la capătul pendulului, se deplasa pe o curbă, mereu aceeaşi, între extremităţile –m şi +m ale acesteia. O pendulare totuşi atipică, deoarece, tot potrivit spuselor domnului ambasador, timpul în care mişcarea pendulatorie îngheţa în punctul –m, viteza de deplasare în acel punct devenind zero, era infinit mai lung decît timpul petrecut în punctul +m, deşi, teoretic, puncte limită ale curbei pe care se deplasează extremitatea pendulului sunt caracterizate tocmai prin lipsa oricărui interval de timp întru adăstarea în acel loc. Ajuns la un capăt, pendulul o ia deîndată în sens invers. Asta în cazul pendulării tipice. Cu alte cuvinte, Excelenţa sa domnul ambasador stătea mai mult în preajma clitorisului decît în preajma poeziei, ceea ce nu înlătură însă legătura intrinsecă dintre poezie şi mişcarea pendulatorie. Chiar atipică fiind această mişcare, precum s-a subliniat. Se va naşte aici, şi iar pe bună dreptate, o nouă şi legitimă întrebare. Ce au în comun mişcarea pendulatorie şi Europeea? Răspunsul vine de la sine: poezia, punctul +m pe care extremitatea pendulului din relatarea de mai sus îl atingea la finele mişcării sale într-un sens, punct în care se inversa sensul mişcării, urmînd o creştere accelerată a vitezei de deplasare spre punctul –m. Oricare ucenic în ale fizicii poate confirma acest lucru. Vor fi fost unii printre dumneavoastră care să creadă, fie şi măcar pentru o clipă, că legătura dintre mişcarea pendulatorie şi acest spaţiu literar ar fi putut fi punctul –m? Nu cred. Deşi s-ar putea să aveţi, în final, o surpriză... Dovedită fiind legătura de mai sus, ne vom opri în continuare asupra unor mişcări pendulatorii şi mai atipice decît cea evocată la începutul acestui text. Nu vom da nume, ci doar vom exemplifica prin atitudini şi texte scrise. Un autor “aciuiat” prin paginile albastre ale Europeei a spulberat toate barierele fizicii, inventînd şi practicînd cu aplomb mişcarea pendulatorie browniană. Pendulul clasic, monoton şi desuet, pendului lui Maxwell şi orice alte pendule va fi scornit mintea omenească de-a lungul timpului, pot să-şi îngheţe pe veci mişcarea în faţa noutăţii absolute: pendulul bănăţean. Am promis. Fără nume. Revoluţionarul pendul săvîrşeşte o mişcare absolut inedită. El nu pendulează într-un singur plan, ci, absolut aleator, în planuri multiple, extremitatea sa atingînd ba elegia, ba rubayata, de unde se îndreaptă voiniceşte spre critica literară pentru a o coti brusc înspre pamflet, după o scurtă haltă pe tărîmul poemului ermetic sau al polemicii. Elementul alea ţine exclusiv de dispoziţia de moment a celui aflat călare pe limba pendulului. Personajul nostru principal. Spre deosebire însă de personajul amintit la începutul acestui articol, căruia, se pare, vîrsta i-a adus şi înţelepciunea de a adăsta acolo unde credea că face faţă cel mai bine şi de a trece mai vijelios peste acea extremitate a curbei în care se simţea mai puţin confortabil, autorul proaspăt (repet cuvîntul pentru că-mi place la nebunie cum sună) aciuiat (sic!) printre noi se opreşte cu osîrdie în fiecare dintre punctele limită ale pendulului său literar, cu gîndul - e adevărat, nemărturisit decît sieşi şi tuturor celor din jur – de a dovedi că locul e virgin şi că desţelenirea ogorului musai să înceapă cu el: “Stimaţi cetăţeni ai acestui site, Vă credeam mai puţin încremeniţi în proiecte... încercaţi şi altceva decît să izbutiţi(unii trudnic,alţii prea facil) o poemă iluzorie pe o pagină virtuală...” Şi tot el: Un dar de seamă ţi-oferă Creatorul, Luminii şi culorii să îi găseşti izvorul, Dar nu te-nvaţă şi cum să te înalţi A vieţii scenă-i goală,tu eşti acum actorul! O astfel de prolifică pendulare prin genurile literaturii nu se putea realiza fără mijloace adecvate: De scrii prea iscusit, eşti lesne atacat, De cînţi în versuri albe eşti desfiinţat, Dar spune-mi muză vie,înţeleaptă Care e calea bună,demnă de urmat? Şi, cum ermetismul s-a dovedit a fi şvaiţer iar lancea cu care voia a purcede în turnir spre a-şi spulbera adversarii prin pamflet s-a dovedit a fi boantă, autorul nostru a recurs la densitatea mesajului ca armă supremă. Nu la densitatea ideatică, ci la aceea formală. Scop în care a mistuit prin mijloace doar de el cunoscute tot ceea ce înseamnă spaţiu. Precum strămoşii noştri în faţa năvălirilor otomane, a pustiit miriştile din urma virgulelor şi punctelor, de dinaintea şi din urma parantezelor, astfel încît nicio privire iscoditoare să nu poată pătrunde printre cuvinte, în speranţa deşartă că niciun critic, oricît ar fi fost el de agil, nu va putea străbate mărăcinişurile astfel încropite: “Stimaţi cetăţeni ai acestui site, Vă credeam mai puţin încremeniţi în proiecte,mai destinşi(şi nu sînteţi,unii, decît distinşi)mai rar blazaţi şi de steluţe-mpovăraţi!Ieşiţi măcar în week-end din manieră,lăsaţi orgoliile de breaslă(cei care sînteţi asemenea lui marcel breslaşu)simpatiile pe criterii de vechime în aste pagini şi încercaţi şi altceva decît să izbutiţi(unii trudnic,alţii prea facil) o poemă iluzorie pe o pagină virtuală...doar este un atelier literar(deşi unii cred că scriu pt ,cel puţin ,Herder)” Eroare evidentă de calcul. Autorul nostru avea nevoie de critici ca de aer, după cum singur o mărturiseşte: Mi-am pus şi sufletu-n tipare Şi inima în versuri,sune tare, Dar ce să fac de cititorii mei Apatici trec,pierzîndu-mă în zare? şi (tot el): „În viaţă trebuie să şti şi să pierzi.Mă retrag invins din acest inegal turnir(ca nu cumva să se transforme într-un turnură defavorabilă pentru activitatea mea pe site)cu regretul că nu aţi alocat o energie similară şi pentru disecarea rubayatelor(şi chiar aveam nevoie de păreri competente)” Cum nevoia nu s-a dovedit a fi reciprocă, distinsul autor e pregătit să abandoneze lupta pe tărîmul literelor şi să se întoarcă la pendulul clasic. Pare a redescoperi miraculoasa extremitate –m a mişcării pendulatorii. Altă eroare. Din partea noastră, de această dată. Aprigul autor nu se opreşte el la acest punct terminus al mişcării, precum diplomatul din exemplul de mai sus. Preferă să-şi trimită acolo criticii. Într-o formă care aduce al naibii de bine cu “ba pe-a mă-tii!”: „Moftangiul dîmboviţean a reînviat,înainte de săptămîna patimilor şi nu oriunde, ci pe tărîmul Euterpei.Aciuat de un număr de sezoane în paginile albastre virtuale,un oarecare, încărcat de lirism desuet,meşter în rime şi în imagini banale,îmi contestă dreptul de a căsca la lectura producţiilor sale.Mergînd pe brînci şi muşinînd urma lui Shakespeare sau lustruind podelele pe care a călcat Voiculescu,prolificul scremător de sonete(157 la număr pînă azi)uită că acest spaţiu virtual nu este creeat pentru uz exclusiv.” Voi încheia abrupt. Cu un sfat. Distinse şi multilateral autor, datul cu pendulul e o meserie plină de risc. Încearcă altceva. Datul cu poarta. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-03-18 19:06:48               Veronica, figura mea se găseşte în comentariul tău de mai jos. :) Simon Adrian, zîmbetul tău mă bucură...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-03-18 19:06:30               Stimate d-le Liviu, Permiteti-mi sa fac un mic comentariu off-topic. Nu de alta, dar n-am fost aici cand se dezbateau problemele, asa ca nu le pot comenta. Vroiam sa va scriu insa altceva: nu stiu daca in Romania prindeti acea emisiune, foarte populara in America de Nord, numita "American Idol". E un fel de "Steaua fara nume", concurs de cantareti amatori pe care ii selectioneaza in cateva etape un juriu si apoi, spre final, voturile vin de la telespectatori. In Juriu sunt trei persoane. Unul din cei trei "judecatori" se numeste Simon (asa e in america, se striga oamenii pe numele mic) si e extrem de sever. Are o fatza destinsa, dar serioasa, ochii ii lucesc de inteligentza, e gata sa ironizeze pe orice tanar venit acolo doar ca sa se afle in treaba (si, Doamne, sunt o multime chiar afoni, te intrebi cum de au curajul sa "cante" asa in public!) si foarte rar spune o vorba de lauda. De obicei e lapidar, cand ataca pe cineva o spune direct, cand e multumit (rar, fiind cel mai exigent dintre "judecatori") o spune deschis si cu un zambet larg pe fatza. Nestiind cum aratati, eu, de o buna vreme, citindu-va, mi se pare ca aveti figura lui Simon... Nu stiu daca e compliment sau nu pentru dv, dar sa stiti ca el are multi adoratori. Cu placerea lecturii, Si cu stima, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-03-17 23:51:21               Domnule Kosta, "Condiţia ca un fapt, un gând să devină de oarecare interes literar e să devină mai înainte obsesie. (Mircea Horia Simionescu)" no offense, de ce ar fi altfel ? mie imi pare mai romantic sa spun "sustras", de ce trebuie luat totul, asa, ad-literam ? va dati seama, o privire furata, pare mai nostimior in context:). De pe crenguta pe care m-a urcat Liviu Bordas... poate o banana mi-a furat privirea si am pierdut pe drum o litera. Nu vi se intampla si dvs. ? :) Sa fim seriosi, asta nu inseamna ca nu cunoasteti reguli gramaticale, ca nu stiti a scrie corect, etc. Nu mai exista duhul blandetii?:) maimuta de matase:)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-03-17 12:21:43               A sustrage = a fura, a delapida. a distrage = a abate, a deturna. Nimeni nu-ti poate sustrage atentia, cel mult poate sa iti "distraga' atentia. Invata romaneste, traiesti in Romania, stimata creatoare. No offense, K?   Postat de catre sters sters la data de 2008-03-17 07:02:37               ...Subiectul nu merita efortul, clar! Că efortul merită tot zâmbetul şi felicitările, iarăşi clar! Vot. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-03-17 00:43:15               Din fonta?!? De mult nu se mai practica fonta. Poate din teflon. Am incredere in tine, Liviule, ca poti invata orice. Chiar si metalurgie, daca este spre binele societatii. Cat despre atractori si bazine de atractie, cel mai bine este sa iei lectii de la o persoana de sex feminin. Despre curatatul de calcar al robinetilor - nu! Se pare ca aceasta este o treaba exclusiv barbateasca. Necesita multa fortza si indemanare.   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-03-16 23:34:22               Sabino, bazinele alea de atracţie sunt cumva nişte cuve turnate din fontă? Că, sincer să fiu, la metalurgie chiar nu mă pricep! Nici la atractori. Poate la detractori. Şi la detartranţi! Acasă eu curăţ calcarul depus pe robineţi! Nici haosul nu mi-e străin! Radule, simţeam că rugineşte tastatura. Acu' parcă merge mai bine. Aşa încît cred că a meritat! :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-03-16 22:59:25               felicitări pentru teorie, Liviu deşi nu cred că subiectul/subiectele merita/meritau efortul stea   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-03-16 22:50:43               recunosc ! scriu foarte repede, in pofida faptului ca am descoperit calculatorul doar de 4 ani:) se mai intampla, mai scap cate o litera.:)) cand scriu, ma uit la ecran.:) daca ceva imi sustrage atentia, tastez si pe alaturi. adevarul este ca-mi si face placere sa fiu corectata:) de tine... :) ideea cu "crenguta naravasa care ma sustine la inaltime, numai tie ti-ar fi putut veni, asa ca... ma intelegi matale:)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-03-16 22:43:34               Stimate Domnule Bordas, am citit cu mare interes explicatia Dumneavoastra insa, am o observatie de facut - pur stiintifica, evident. Daca vom considera scriitura in general si, in particular - a acestui autor - a fi un sistem dinamic si neliniar, atunci probabil ar trebui realizat un scenariu si conform teoriei haosului si teoriei catastrofelor. Analiza atractorilor si respectiv bazinele de atractie ale acestora, factorilor de comanda endogeni si exogeni ce intervin ar trebui sa ne contureze o imagine mult mai clara a acestui sistem incredibil de complex.   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-03-16 22:37:34               Lenuţo, te-ai gîndit, măcar o clipă, că nu literele sunt de vină? Că nu ele n-au nimic de-a face cu tine ci invers, tu n-ai nimic de-a face cu ele? :))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-03-16 22:33:26               te invit, pff... nu stiu ce au literele acestea cu mine:)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-03-16 22:28:55               typo, Europeea, arta distrugerii :) scuze, am inceput sa am emotii atunci cand comunic cu semetia ta:). pe invit la o plimbare pe 'creanga mea" . te va uimi lumea vazuta de la alta altitudine :)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-03-16 22:28:05               ar fi trebuit sa citezi si autorul, ca sa intelegem si noi, muritorii de rand:) cum vrei sa stiu pe cine citezi tu?:)poate sunt curioasa sa stiu si eu cui apartin greselile. si daca tot exista, cine/ce ne impiedica sa atragem atentia, sa corijam, sa ajutam... cu alte cuvinte :) suntem intr-un atelier literar, slefuim, indrumam, nu doar batjocorim, insultam, umilim aratandu/ne " muschii mintii ":) parerea mea. sau poate, intre timp, atelierul literar Europpea si/a schimbat profilul si a devenit parte a Uniunii Scriitorilor unde au acces numai licentiatii in litere, absolventii fac. de filozofie, autori cu studii de specialitate ?:) eu am intrat pe acest site pentru a invata, dar nu arta disturgerii, dimpotriva, arta comunicarii. exista si asa ceva sau doar sunt eu naiva ?:)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-03-16 22:25:55               Elenuţo, tu nu ai nevoie de poartă. Ai creanga. De modificat nu modific nimic. Să modifice autorul din care am citat. Au nu ştii ce-s semnele astea: "..."?   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-03-16 22:16:07               aa.... scuze, este un citat luat de unde ? :) abia acum dau cu poarta:)) :)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-03-16 22:13:14               aplauze, aplauze, aplauze ! "Distinse şi multilateral autor, datul cu pendulul e o meserie plină de risc. Încearcă altceva. Datul cu poarta." pooooc ! oh ! am dat poarta ! ce risc imens ! "spatiul virtual nu este creeat" poate modificati, stimate Liviu Bordas, creat se scrie cu un singur "e" creá vb.,. ind. prez. 1 sg. creéz, 3 sg. şi pl. creeáză, 1 pl. creăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. creéze; ger. creând; part. creát aplauze, aplauze, aplauze ! maimuta de matase :)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-03-16 22:10:27	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE