PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
UNEORI, CUVÎNTUL... Text postat de Liviu S. Bordas UNEORI, CUVÎNTUL... Reiau un truism. Cuvîntul care zideşte este şi cuvîntul care dărîmă. Cuvîntul care dă strălucire este acelaşi cu cel care maculează. Depinde doar de noi în ce scop vrem să-l folosim. Cuvîntul comentariilor noastre. Care este rolul lui? Care este rodul lui? Trecem uneori cu privirea peste un text, poate cu idei preconcepute, poate cu stigmatul gata pus pe numele autorului. Cu ideea, dinainte indusă, că scrie prost. Că bate cîmpii. Că îi lipseşte talentul, sclipirea care să ne atragă, să ne facă prizonierii textului său. Şi nu avem răbdarea să-i căutăm adîncurile, să-i desluşim sensurile, să-i simţim arderea... Iar cînd, dorind să înlăturăm etichetele, sau sătui de acele etichete pe care comoditatea noastră le-a aşezat nefiresc, descoperim, cu uimire, emoţia indusă de parcurgerea unei pagini şi am vrea să ne mărturisim acea emoţie, constatăm că punţile dialogului sunt rupte, că porţile sunt închise. Şi se insinuează gîndul că poate cuvîntul nostru le-a rupt sau le-a zăvorît. Cuvîntul comentariilor noastre. Şi că acesta ar fi rodul lui. Sunt cîteva gînduri care m-au bîntuit încercînd un comentariu la un text postat astăzi. A cărui casetă de comentarii este închisă. Textul chiar merita un comentariu favorabil. Apoi am alungat gîndurile. Am devenit realist. Şi uşor cinic, aşa cum mă ştiu. Nu aşa cum mă vreau... Şi mi-am spus că acela care postează un text are libertatea de a alege între a fi comentat şi a refuza cititorilor această posibilitate. Aici fiind eu realist. Apoi mi-am zis că cine a scris odată un text care merita criticat şi a beneficiat de o atitudine critică a cititorilor săi, văzîndu-şi opera desfiinţată în cîteva cuvinte, are tot dreptul să se teamă în viitor de un tratament similar. Atunci de ce naiba mai scrie? Aici sunt deja cinic... Aş fi vrut să-i spun că, în textul parcurs, îmbinarea trecutului cu gîndurile prezentului naşte o melancolie dureroasă, accentuată de curgerea timpului. Aş fi vrut să-i spun că am găsit acolo trăiri intense, proză curgătoare, dar şi un exces de amănunte care uneori diluează nepermis textul, riscînd să-l determine pe cititor să-şi piardă din interes. În final, că e un text care merita să fie citit şi asupra căruia merita să stăruie pentru a-l cizela. A fost voia autorului să nu o pot face. Să fie teama de părerile celor din jur? Să fie teama că gîndurile înşirate în pagină ar putea fi pîngărite de un comentariu neprielnic? Posibil. Şi totuşi întrebarea rămîne. Dacă postăm, se cheamă că vrem să fim citiţi. Iar dacă suntem citiţi, firesc ar fi să ne intereseze şi părerea cititorilor. Altfel, e ca şi cum ţi-ai expune tablourile în dosul unui paravan după care privitorul intră singur, tu, pictorul, rămînînd pe dinafară din teama de a citi impresiile de pe figurile celor interesaţi de ce se ascunde dincolo. Rezultatul: spaţii fără ecou. Din păcate. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ador spiritul muscator. In acelasi timp, il detest pe cel veninos.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-04-01 10:51:01               Să înţeleg că te simţi cu musca pe căciulă sau cu raţa-n traistă? Ultma frază rămîne deschisă tuturor amatorilor, de ce vrei exclusivism?   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-01 10:27:06               Nu cuvîntul e de vină, ci lipsa de spirit al celor ce abuzează de el. Corneliu Traian Atanasiu Sa inteleg ca ai deschis un nou front? Sau doar iti continui vechiul razboi?   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-04-01 10:09:02               Reiau un truism. Cuvîntul care zideşte este şi cuvîntul care dărîmă. Cuvîntul care dă strălucire este acelaşi cu cel care maculează. Nu, nu-i un truism, e doar un sofism. Cuvîntul nu este doar un obiect de recuzită. O cărămidă pe care o pui în zid sau cu care dai cuiva la cap. Cuvîntul are în el spirit şi vai de cel ce nu simte asta cînd pune cuvintele laolaltă. Mie mi se pare un text prea mieros care nu se potriveşte deloc cu felul agresiv şi totodată partizan în care autorul comentează în mod obişnuit. O fi doar o încercare de căinţă, o promisiune de corijare... Nu cuvîntul e de vină, ci lipsa de spirit al celor ce abuzează de el.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-01 09:57:16               Sabino, te-am iertat. Si sunt numai ochi. Nerabdator ca o fata mare inainte de maritis. Asta in cazul in care comparatia mai e de actualitate. :)) Corneliu, ecsi, aici e textul meu, nu razboiul vostru. Dar nu fac discriminari. Va iert si pe voi. Fara sa va pun insa pe picior de egalitate cu Sabina. :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-04-01 08:36:32               mingii la fileu ecsintescule, cum ajungi tu intotdeauna sa te auto-elogiezi, indiferent de textul pe care il comentezi... Asta-i cusurul tău, eşti băiat de mingi şi te crezi jucător. Te joci cu puţa-n ţărînă şi faci paradă de erudiţie închipuită. Mai bate mătăluţă mingile la perete, prea umfli pieptul ăla rahitic înainte să-ţi iei untura de peşte.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-01 08:17:32               Nea Cornele, Ce te-ai face mata, daca ecsintescu in marea lui incultura si in uriasul sau analfabetism nu ti-ar mai ridica mingii la fileu. Detenta mata turbo-role ar fi mai searbada ca si cum te-ai da pe valea plangerii cu un carucior cu rulmenti. asta crezi ca este important. ca spun misel sau michael. sau reting ori raiting? Misto ca iti dau posibilitatea sa ma ataci. Uite, nu vrei sa te angajez corectorul meu. Perioada de proba 1 luna?incultura vadita? Ok. Daca imi spui la ce carte ma refeream, te premiez cu coronita. Daca nu stii, ai o rola din partea mea. Ca idee Ordinea discursului am citit-o cand aveam 7 ani. la vreo 12, am aflat ca era gay. Istoria sexualitatii am parcurs-o din pacate avand aceasta tara indusa. Nasterea clinicii mi-a dat dreptate. A supraveghea si a pedepsi, la fel. Vei vedea acolo despre sapunul scapat pe jos, folosit la caligrafii poetice pe peretii baii comune. Vezi Valeriu nu stiu cum. Hotul poet. Pentru ca e hot, odata sau o data condamnat la bulau. Nea Cornele, zau esti oau. te zbengui ca o oaie capie care se revendica din Miorita fara sa stie ca are destin de camin cultural. Sau de circ. Nu este usor sa mergi cu rolele. Nea Cornele, ai tot respectul meu, de asta sa fii sigur. Esti kinki. Sau kynky. Sau chinchi. dracu mai stie. sau mata.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-04-01 01:06:47               Scuze, am uitat să închid un tag. Sa traiesti maestre, chestia cu puscariile e mai nuantata, iti recomand Michael Foucault. Am incercat in unele comentarii sa fiu si eu arogant, incununat de reting, bla bla. Cred ca mi-a si reusit. Am facut-o din spirit ludic. Recitindu-mi comentariile mi-a fost rusine. Dar mare rusine. Repet chiar daca am facut acest lucru dintr-un spirit absolut ludic. Ma jucam cu Batranul. Cred ca nu putem desparte opera de autor. Bordaş spune: ecsintescule, văzîndu-ţi semnătura în spaţiul din prima pagină rezervat comentariilor, mă aşteptam la un "oau" scurt, nu la o profesiune de credinţă! :) Într-adevăr şi eu văd aici o profesiune de credinţă pe care nu o va trăda niciodată: incultura vădită în încercare mereu ratată de a scrie nume de autori şi cuvinte care-l depăşesc. Şi agramatismul incorigibil. O să-i mai dau o idee justiţiarului nostru: poate unii se jenează chiar de aceste carenţe impardonabile ale comentatorilor care nu reuşesc să se corijeze din cauza aplauzelor cu care sînt susţinuţi de cei care-i desfiinţează pe mărunţei. Hai să luăm prima eroare. O fi auzit şi el de o carte a acelui autor, dar e evident că nu l-a citit şi nu-i ştie numele. Mai grav e faptul că se vede limpede că habar n-are că nu-i englez, ci franţuz. Sau că ştie engleza, ca şi franceza. Ambele ca şi româna. Dumnezeu cu mila.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-01 00:15:24               Sa traiesti maestre, chestia cu puscariile e mai nuantata, iti recomand Michael Foucault. Am incercat in unele comentarii sa fiu si eu arogant, incununat de reting, bla bla. Cred ca mi-a si reusit. Am facut-o din spirit ludic. Recitindu-mi comentariile mi-a fost rusine. Dar mare rusine. Repet chiar daca am facut acest lucru dintr-un spirit absolut ludic. Ma jucam cu Batranul. Cred ca nu putem desparte opera de autor. Bordaş spune: ecsintescule, văzîndu-ţi semnătura în spaţiul din prima pagină rezervat comentariilor, mă aşteptam la un "oau" scurt, nu la o profesiune de credinţă! :) Într-adevăr şi eu văd aici o profesiune de credinţă pe care nu o va trăda niciodată: incultura vădită în încercare mereu ratată de a scrie nume de autori şi cuvinte care-l depăşesc. Şi agramatismul incorigibil. O să-i mai dau o idee justiţiarului nostru: poate unii se jenează chiar de aceste carenţe impardonabile ale comentatorilor care nu reuşesc să se corijeze din cauza aplauzelor pe care le primesc. Hai să luăm prima eroare. O fi auzit şi el de o carte a acelui autor, dar e evident că nu l-a citit şi nu-i ştie numele. Mai grav e faptul că se vede limpede că habar n-are că nu-i englez, ci franţuz. Sau că ştie engleza, ca şi franceza. Ambele ca şi româna. Dumnezeu cu mila.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-04-01 00:10:40               ecsintescule, cum ajungi tu intotdeauna sa te auto-elogiezi, indiferent de textul pe care il comentezi... (stiu, sunt off-topic, dar Liviu Bordas ma va ierta. pentru ca o sa ii dedic si partea a doua de comentariu la comentariile lui :))   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-03-31 23:02:23               nu mi-am facut o profesiune de credinta din a scrie comentarii. recunosc, uneori ma joc. Dar textul tau este oau. Oau.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-03-31 21:09:31               ecsintescule, văzîndu-ţi semnătura în spaţiul din prima pagină rezervat comentariilor, mă aşteptam la un "oau" scurt, nu la o profesiune de credinţă! :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-03-31 21:06:41               Veronica, e chiar un simplu punct de vedere. Nu un regret, nu o revoltă. O simplă constatare. N-am făcut decît o trimitere indirectă la textul vizat. Un fel de şaradă. Poate că autorul/autoarea chiar nu doreşte publicitate în jurul textelor sale. Nu pot decît să-i respect opţiunea. Şi să-mi pun, retoric, nişte întrebări. Mulţumesc de trecere.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-03-31 21:00:38               Liviu Bordas, notre respect. Sunt intru totul de acord. Exista o categorie de autori care se considera genii inainte de nasterea genialitatii. Aroganti si plini de sine. Cei care fara a avea in veci vreun nume in literatura, pentru ca meseria de scriitor presupune in primul rand har si apoi notebook-uri performante. Acesti autori, pe care eu ii numesc isbenari, ( minus Cristi Vasiliu, care este un baiat talentat, notre respect maestre) cred ca daca au o gasca stelutara care ii tot gratuleaza galactic sunt a priori intrati in literatura romana. Am ramas siderat de prestatia lui Costin Tanasescu care isi sustinea o aberatie literara cu o poza cu Robert Turcescu. Sau de aroganta lui Ionut Caragea. Fandoselile fatalist-lacrimogene ale Batranului chitaroz. De patima pe care nea Cornel o pune in fiecare atac la adresa mea. Sa traiesti maestre, chestia cu puscariile e mai nuantata, iti recomand Michael Foucault. Am incercat in unele comentarii sa fiu si eu arogant, incununat de reting, bla bla. Cred ca mi-a si reusit. Am facut-o din spirit ludic. Recitindu-mi comentariile mi-a fost rusine. Dar mare rusine. Repet chiar daca am facut acest lucru dintr-un spirit absolut ludic. Ma jucam cu Batranul. Cred ca nu putem desparte opera de autor. Mai bine spus postarea de user. De aceea cred ca intr-o polemica atacurile la persoana in limita literara a talentului fiecaruia, ar trebui sa fie permise. De asemenea ar trebui eliminat spiritul gregar. Pentru ca altfel se transforma atelierul literar in emisiunea Din Dragoste. Domnul Corbu mi-a reprosat candva ca multi useri parasesc site-ul din cauza mea. Eu i-am spus ca datorita mie. Inseamna ca ori eu le pun oglinda care le arata ca nu sunt cei mai poeti din tara, ori ei nu suporta critica fie si rautacioasa. Radu Stefanescu spre exemplu s-a retras pentru ca am pus un text Europeea Underground si as fi desconspirat nu stiu ce teribile secrete. Imi cer scuze fata de el si fata de userii mentionati acolo. Dar, fir-ar, era un text nu un verdict. Pana la urma Ecsintescu nu este nici sperietoare si nici colportor. Si paradoxal pentru cineva care cocheteaza cu scrisul, nu imi imaginez locuri si personaje, urasc fictiunea si ipocrizia. Am spus asta ca sa lamuresc problema fugii din serai a unor scriitori mai slabi de inger. Ca o paranteza. Eu cu prietena si colaboratoarea mea Ioana, ne certam aproape cu sarit la beregata, pe marginea scriiturii noastre, atat literare cat si tematice. Asta nu inseamna ca in final acceptam ca am gresit si schimbam textul. Si chiar asa Liviu Bordas, Altfel, e ca şi cum ţi-ai expune tablourile în dosul unui paravan după care privitorul intră singur, tu, pictorul, rămînînd pe dinafară din teama de a citi impresiile de pe figurile celor interesaţi de ce se ascunde dincolo. Rezultatul: spaţii fără ecou. Din păcate.'' Mare maestre, notre respect.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-03-31 20:57:39               * Cu bucuria de a vedea bine exprimat un punct de vedere pe care-l gandisem de mult!   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-03-31 20:35:23	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE