FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
“Pl�®nge moartea c�£ e moart�£â€
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
Textul sta a fost recuperat de echipa cu care lucreaz eful (i celelalte au fost recuperate cu aceeai acuratee). V rog citii-l. Eram mai mulumit cu arbitraj. miza - curarea site-ului

*


Poezia este cel mai adesea un mod de recuperare spontan�£ a autenticit�£�¾ii umane pierdute pe scena social�£, �®n jocul cotidian, �®n via�¾a public�£. Gestul poetului este de aceea unul de refuz al zorzoanelor ipocrite cu care orice ideologie a integr�£rii sociale fardeaz�£ interesat personalitatea, unul de recunoaºtere a condi�¾iei sale fireºti, omeneºti, chiar dac�£ ea r�£m�®ne doar una incofortabil�£ ºi precar�£.

Este ceea ce face ºi Radu Herjeu, avertiz�®ndu-ºi cititorul deja din preambulul volumului S�£ spui mor�¾ii noapte bun�£ asupra viziunii lipsit�£ de menajamente cu care va avea de a face: “Ca ºi c�®nd / tot ceea ce eºti / reprezint�£ doar o traducere proast�£ / �®ntr-o limb�£ str�£in�£. // Dac�£ n-ai sim�¾it m�£car o dat�£ asta, degeaba / citeºti mai departe. Nu vei �®n�¾elege.”

Doar copilul, ºi poate copil�£ria r�£mas�£ (ºi de ce nu, cultivat�£) �®n noi, percepe mereu agresiunea adapt�£rii, �®nv�£�¾area cu noduri a codului de ne�®nghi�¾it al vie�¾ii, invariabila poticnire de la prima liter�£ a unui cifru care te �®nstr�£ineaz�£ de fiin�¾a ta (a, repetent la a). ªi tot copilul, dup�£ tot acest dresaj, �®n momentele c�®nd agita�¾ia diurn�£ a contenit, deodat�£ cu sim�¾irea confuziv-adaptativ�£ care o acompania invariabil, se trezeºte pe pragul nop�¾ii cu o ardoare (Ҽi totuºi �®ntunericul �®�¾i arde retina”) ne�®n�¾eleas�£ de comuniune ne�®mp�£rt�£Âºit�£ ºi poate ne�®mp�£rt�£Âºibil�£:

“c�®nd te-ai p�£r�£si
dar n-ai cui”
(abandonic)

Poate c�£ abandonic este doar un alint, o diminutivare tandr�£ a singur�£t�£�¾ii copil�£resc-jinduitoare, a disponibilit�£�¾ii sterile, a elanului interzis c�£tre cel�£lalt, oricine ar fi el. Poezia r�£m�®ne astfel o m�£rturisire a unei nevoi tot mai greu de satisf�£cut �®n realitate, a unui abandon mediat poate doar prin intermediul cuv�®ntului. Cum se �®nt�®mpl�£ �®n colind cu spice unde isprava cuv�®ntului chiar reuºeºte, visele s�®nt zemoase, aurii ºi coapte ºi pot fi �®mp�£r�¾ite oamenilor ca un fel de drumuri pe la intersec�¾ii:

“a venit iar vremea seceriºului mi le-am t�£iat din palme
le-am cl�£dit c�£pi�¾e ºi-am plecat s�£-i colind pe ceilal�¾i”

Ne�®ndoielnic, �®n oamenii mari copiii se sinucid doar pentru a mai putea supravie�¾ui �®ntr-o lume haotic�£, lipsit�£ de rost, �®ntr-o buluceal�£ perpetu�£ care-i risipeºte, toc�®ndu-i ºi arunc�®ndu-i �®n coºurile de gunoi ale istoriei. “Via�¾a se duce / se scurge”, totul se degradeaz�£ iremediabil �®ntr-o lume agresiv�£ ºi iresponsabil�£, �®n care “furnalele din noi au ucis prim�£vara” (at�®�¾ia copii se sinucid �®n oamenii mari). ªi nici poetul nu pare a fi scutit de acest blestem, durerile sale se deterioreaz�£, sc�®r�¾�®ie, scr�®Âºnesc ca niºte oase pe h�®rtie ºi, odat�£ �®n plus, versificate “�®n milioane de confeti / infesteaz�£ lumea” (am infestat lumea).

Nu, poezia nu e nicidecum vreo solu�¾ie mereu salvatoare, ea nu te m�®ntuie de durere, ci �®�¾i provoac�£ doar noi cucuie: h�®rtia e �®nc�£ un zid de care te loveºti inutil cu capul. Poetul este doar un autist damnat, “eretic ars pe rug �®n fiecare zi” pe care “tr�£irile �®l fac cioburi”. Cuvintele lui ºchiop�£teaz�£ �®n vacarmul �®njur�£turilor nemul�¾umi�¾ilor ºi uneori nu mai r�®vneºte dec�®t un “azil �®n cer”, o “dispens�£ pentru re�®ncarnare” �®n orice altceva dec�®t �®n om. Iar alteori poezia este doar cenuº�£ care se-ntoarce-n �¾�£r�®n�£, sentiment �®ngropat �®n h�®rtia hulpav�£, comunicare incendiat�£.

Se tr�£ieºte ipocrit, mai degrab�£ doar “se vorbeºte intens se vorbeºte voluptuos se vorbeºte ap�£sat” despre via�¾�£ ºi iubire. Oameni “banali ºi insipizi” tr�£iesc, claustra�¾i �®n urbea protectoare, tr�£iesc o fericire meºteºugit�£, calp�£ f�£cut�£ doar din cuvinte, �®nstr�£ina�¾i de via�¾a anotimpurilor, a m�£rii, a cerului ºi a v�®ntului (binecuv�®nta�¾i fie vorbitorii aceºtia). Minunile te pun �®n �®ncurc�£tur�£, te trezeºti cu ele pe cap ca ºi cum ar fi numai o corvoad�£ �®n plus (ce s�£ fac eu, fra�¾ilor, c-o minune?).

Lumea e doar o epidemie de garduri izol�®nd oamenii �®n singur�£t�£�¾ile lor, “proprietari ai �®n�¾elesurilor f�£r�£ sens”, m�®ndri totuºi fiecare de unicitatea singur�£t�£�¾ii sale. Un dumnezeu mali�¾ios, c�®rcotaº, triºor b�®ntuie ilegitim �®nc�£perile vie�¾ii noastre, confuz ºi st�£tut p�®n�£ la a ne face grea�¾�£ (dumnezeu locuieºte ilegal �®n mine). ªi chiar ºi-aºa fiecare se str�®nge, se restr�®nge, se constr�®nge, se �®nghesuie-n sine “bonsai �®ntr-un bol de sticl�£â€ (�®nghesuial�£ mare). Oraºul chiar este un orb r�£t�£citor ca ºi omul �®ntr-un spa�¾iu al derutei ºi m�£cin�£rii sterile de sine:

“r�£maºi brusc f�£r�£ poduri ne ciocnim cas�£ de cas�£ bloc de bloc
refugiu de refugiu ne f�£r�®m�£m pu�¾in c�®te pu�¾in
ascunz�®ndu-ne g�£sindu-ne r�£t�£cindu-ne”
(�®n oraºul �®n care nu…)

Cam de la jum�£tatea volumului poemele cap�£t�£ o nuan�¾�£ mai ludic�£ ºi las�£ loc ºi unor �®nt�®mpl�£ri miraculoase �®n care fiin�¾a alienat�£ se poate recunoaºte, se poate �®ntoarce totuºi acas�£:

“uneori m�£-mpiedic de c�®te-o privire
r�£t�£cit�£ prin universul �£sta �®njghebat din prefabricate
ºi atunci neaºteptat necugetat neliniºtit m�£-ntorc la mine �®n mine
m�£ adulmec m�£ simt �®n buricele degetelor fiecare g�®nd se scurge
pe un contur familiar pe o albie care merge cu siguran�¾�£
spre o mare f�£r�£ delt�£ f�£r�£ estuar
brusc abrupt surprinz�£tor
acas�£
(hai acas�£)

�Žn ’nea�¾a via�¾�£, �®ntrebarea “ce dracu’ caut eu �®n via�¾a asta?” devine retoric�£ ºi finalul: “spal�£-te pe ochi ºi hai s�£ ne pornim” permite o nou�£ tentativ�£ de a o lua de la cap�£t. Apar ninsori nostalgice (ningem) sau dependente de o persoan�£ drag�£ (ninge iar�£Âºi f�£r�£ tine), pare c�£ oamenii ar mai putea fi responsabiliza�¾i de deºertificarea vie�¾ii (nisip �®ntre din�¾i), c�£ s-a primit o oarecare dezlegare, poate benefic�£, la pl�®ns (pauza natural�£ de pl�®ns). ªi, aproape firesc, minunea – blamat�£ �®nainte – se �®nt�®mpl�£:

“stau pe marginea lui �®ntr-un picior
ºi pescuiesc c�®te o zi mai senin�£ �®n care observ iar ce frumos
miroase seara �®n cartierul acesta”
(rapt)

�Žn r�£zboi cu pepeni, �®n ciuda finalului tragic, imaginile s�®nt suculente, tonice, pline de poft�£ de via�¾�£: “cu un sunet surd ascuns �®n pern�£ / precum un pepene copt �®n care doar ce strecori / v�®rful unui cu�¾it”. O zi la �¾ar�£ este celebrat�£ �®n bog�£�¾ia-i de senza�¾ii, amintiri ºi aluzii ca o fars�£ reuºit�£ jucat�£ veºiniciei monotone (se duce veºnicia ºi numai vine �®napoi). Iubita, doar g�®ndit�£, umple universul domestic al mansardei de fior, miresme ºi c�£deri de stele ºi e avansat�£ la rang de sextant pe corabia cu p�®nzele g�®ndurilor �®nviorate de v�®nt (te g�®ndesc).

�Žn fine, iubirea-�®mplinire amu�¾eºte:

“eu nu mai am nimicuri de zis
nimicul meu e iubirea
pe care nu mai pot s-o zic
e de nezis”
(un cuv�®nt ca o t�£cere)

Perspectiv�£ din care po�¾i s�£ sfidezi, �®n cele din urm�£, impenitent ºi moartea, f�£r�£ s�£ te mai afecteze insisten�¾a ei banal�£ ºi ridicol�£:

“du-te f�£ de te culc�£
ºi las�£-m�£-n durerea mea”
(s�£ spui mor�¾ii noapte bun�£)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE