|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
Textul sta a fost recuperat de echipa cu care lucreaz eful (i celelalte au fost recuperate cu aceeai acuratee). V rog citii-l. Eram mai mulumit cu arbitraj. miza - curarea site-ului
*
Poezia este cel mai adesea un mod de recuperare spontan�£ a autenticit�£�¾ii umane pierdute pe scena social�£, �®n jocul cotidian, �®n via�¾a public�£. Gestul poetului este de aceea unul de refuz al zorzoanelor ipocrite cu care orice ideologie a integr�£rii sociale fardeaz�£ interesat personalitatea, unul de recunoaºtere a condi�¾iei sale fireºti, omeneºti, chiar dac�£ ea r�£m�®ne doar una incofortabil�£ ºi precar�£.
Este ceea ce face ºi Radu Herjeu, avertiz�®ndu-ºi cititorul deja din preambulul volumului S�£ spui mor�¾ii noapte bun�£ asupra viziunii lipsit�£ de menajamente cu care va avea de a face: “Ca ºi c�®nd / tot ceea ce eºti / reprezint�£ doar o traducere proast�£ / �®ntr-o limb�£ str�£in�£. // Dac�£ n-ai sim�¾it m�£car o dat�£ asta, degeaba / citeºti mai departe. Nu vei �®n�¾elege.â€
Doar copilul, ºi poate copil�£ria r�£mas�£ (ºi de ce nu, cultivat�£) �®n noi, percepe mereu agresiunea adapt�£rii, �®nv�£�¾area cu noduri a codului de ne�®nghi�¾it al vie�¾ii, invariabila poticnire de la prima liter�£ a unui cifru care te �®nstr�£ineaz�£ de fiin�¾a ta (a, repetent la a). ªi tot copilul, dup�£ tot acest dresaj, �®n momentele c�®nd agita�¾ia diurn�£ a contenit, deodat�£ cu sim�¾irea confuziv-adaptativ�£ care o acompania invariabil, se trezeºte pe pragul nop�¾ii cu o ardoare (Ҽi totuºi �®ntunericul �®�¾i arde retinaâ€) ne�®n�¾eleas�£ de comuniune ne�®mp�£rt�£Âºit�£ ºi poate ne�®mp�£rt�£Âºibil�£:
“c�®nd te-ai p�£r�£si
dar n-ai cuiâ€
(abandonic)
Poate c�£ abandonic este doar un alint, o diminutivare tandr�£ a singur�£t�£�¾ii copil�£resc-jinduitoare, a disponibilit�£�¾ii sterile, a elanului interzis c�£tre cel�£lalt, oricine ar fi el. Poezia r�£m�®ne astfel o m�£rturisire a unei nevoi tot mai greu de satisf�£cut �®n realitate, a unui abandon mediat poate doar prin intermediul cuv�®ntului. Cum se �®nt�®mpl�£ �®n colind cu spice unde isprava cuv�®ntului chiar reuºeºte, visele s�®nt zemoase, aurii ºi coapte ºi pot fi �®mp�£r�¾ite oamenilor ca un fel de drumuri pe la intersec�¾ii:
“a venit iar vremea seceriºului mi le-am t�£iat din palme
le-am cl�£dit c�£pi�¾e ºi-am plecat s�£-i colind pe ceilal�¾iâ€
Ne�®ndoielnic, �®n oamenii mari copiii se sinucid doar pentru a mai putea supravie�¾ui �®ntr-o lume haotic�£, lipsit�£ de rost, �®ntr-o buluceal�£ perpetu�£ care-i risipeºte, toc�®ndu-i ºi arunc�®ndu-i �®n coºurile de gunoi ale istoriei. “Via�¾a se duce / se scurgeâ€, totul se degradeaz�£ iremediabil �®ntr-o lume agresiv�£ ºi iresponsabil�£, �®n care “furnalele din noi au ucis prim�£vara†(at�®�¾ia copii se sinucid �®n oamenii mari). ªi nici poetul nu pare a fi scutit de acest blestem, durerile sale se deterioreaz�£, sc�®r�¾�®ie, scr�®Âºnesc ca niºte oase pe h�®rtie ºi, odat�£ �®n plus, versificate “�®n milioane de confeti / infesteaz�£ lumea†(am infestat lumea).
Nu, poezia nu e nicidecum vreo solu�¾ie mereu salvatoare, ea nu te m�®ntuie de durere, ci �®�¾i provoac�£ doar noi cucuie: h�®rtia e �®nc�£ un zid de care te loveºti inutil cu capul. Poetul este doar un autist damnat, “eretic ars pe rug �®n fiecare zi†pe care “tr�£irile �®l fac cioburiâ€. Cuvintele lui ºchiop�£teaz�£ �®n vacarmul �®njur�£turilor nemul�¾umi�¾ilor ºi uneori nu mai r�®vneºte dec�®t un “azil �®n cerâ€, o “dispens�£ pentru re�®ncarnare†�®n orice altceva dec�®t �®n om. Iar alteori poezia este doar cenuº�£ care se-ntoarce-n �¾�£r�®n�£, sentiment �®ngropat �®n h�®rtia hulpav�£, comunicare incendiat�£.
Se tr�£ieºte ipocrit, mai degrab�£ doar “se vorbeºte intens se vorbeºte voluptuos se vorbeºte ap�£sat†despre via�¾�£ ºi iubire. Oameni “banali ºi insipizi†tr�£iesc, claustra�¾i �®n urbea protectoare, tr�£iesc o fericire meºteºugit�£, calp�£ f�£cut�£ doar din cuvinte, �®nstr�£ina�¾i de via�¾a anotimpurilor, a m�£rii, a cerului ºi a v�®ntului (binecuv�®nta�¾i fie vorbitorii aceºtia). Minunile te pun �®n �®ncurc�£tur�£, te trezeºti cu ele pe cap ca ºi cum ar fi numai o corvoad�£ �®n plus (ce s�£ fac eu, fra�¾ilor, c-o minune?).
Lumea e doar o epidemie de garduri izol�®nd oamenii �®n singur�£t�£�¾ile lor, “proprietari ai �®n�¾elesurilor f�£r�£ sensâ€, m�®ndri totuºi fiecare de unicitatea singur�£t�£�¾ii sale. Un dumnezeu mali�¾ios, c�®rcotaº, triºor b�®ntuie ilegitim �®nc�£perile vie�¾ii noastre, confuz ºi st�£tut p�®n�£ la a ne face grea�¾�£ (dumnezeu locuieºte ilegal �®n mine). ªi chiar ºi-aºa fiecare se str�®nge, se restr�®nge, se constr�®nge, se �®nghesuie-n sine “bonsai �®ntr-un bol de sticl�£â€ (�®nghesuial�£ mare). Oraºul chiar este un orb r�£t�£citor ca ºi omul �®ntr-un spa�¾iu al derutei ºi m�£cin�£rii sterile de sine:
“r�£maºi brusc f�£r�£ poduri ne ciocnim cas�£ de cas�£ bloc de bloc
refugiu de refugiu ne f�£r�®m�£m pu�¾in c�®te pu�¾in
ascunz�®ndu-ne g�£sindu-ne r�£t�£cindu-neâ€
(�®n oraºul �®n care nu…)
Cam de la jum�£tatea volumului poemele cap�£t�£ o nuan�¾�£ mai ludic�£ ºi las�£ loc ºi unor �®nt�®mpl�£ri miraculoase �®n care fiin�¾a alienat�£ se poate recunoaºte, se poate �®ntoarce totuºi acas�£:
“uneori m�£-mpiedic de c�®te-o privire
r�£t�£cit�£ prin universul �£sta �®njghebat din prefabricate
ºi atunci neaºteptat necugetat neliniºtit m�£-ntorc la mine �®n mine
m�£ adulmec m�£ simt �®n buricele degetelor fiecare g�®nd se scurge
pe un contur familiar pe o albie care merge cu siguran�¾�£
spre o mare f�£r�£ delt�£ f�£r�£ estuar
brusc abrupt surprinz�£tor
acas�£
(hai acas�£)
�Žn ’nea�¾a via�¾�£, �®ntrebarea “ce dracu’ caut eu �®n via�¾a asta?†devine retoric�£ ºi finalul: “spal�£-te pe ochi ºi hai s�£ ne pornim†permite o nou�£ tentativ�£ de a o lua de la cap�£t. Apar ninsori nostalgice (ningem) sau dependente de o persoan�£ drag�£ (ninge iar�£Âºi f�£r�£ tine), pare c�£ oamenii ar mai putea fi responsabiliza�¾i de deºertificarea vie�¾ii (nisip �®ntre din�¾i), c�£ s-a primit o oarecare dezlegare, poate benefic�£, la pl�®ns (pauza natural�£ de pl�®ns). ªi, aproape firesc, minunea – blamat�£ �®nainte – se �®nt�®mpl�£:
“stau pe marginea lui �®ntr-un picior
ºi pescuiesc c�®te o zi mai senin�£ �®n care observ iar ce frumos
miroase seara �®n cartierul acestaâ€
(rapt)
�Žn r�£zboi cu pepeni, �®n ciuda finalului tragic, imaginile s�®nt suculente, tonice, pline de poft�£ de via�¾�£: “cu un sunet surd ascuns �®n pern�£ / precum un pepene copt �®n care doar ce strecori / v�®rful unui cu�¾itâ€. O zi la �¾ar�£ este celebrat�£ �®n bog�£�¾ia-i de senza�¾ii, amintiri ºi aluzii ca o fars�£ reuºit�£ jucat�£ veºiniciei monotone (se duce veºnicia ºi numai vine �®napoi). Iubita, doar g�®ndit�£, umple universul domestic al mansardei de fior, miresme ºi c�£deri de stele ºi e avansat�£ la rang de sextant pe corabia cu p�®nzele g�®ndurilor �®nviorate de v�®nt (te g�®ndesc).
�Žn fine, iubirea-�®mplinire amu�¾eºte:
“eu nu mai am nimicuri de zis
nimicul meu e iubirea
pe care nu mai pot s-o zic
e de nezisâ€
(un cuv�®nt ca o t�£cere)
Perspectiv�£ din care po�¾i s�£ sfidezi, �®n cele din urm�£, impenitent ºi moartea, f�£r�£ s�£ te mai afecteze insisten�¾a ei banal�£ ºi ridicol�£:
“du-te f�£ de te culc�£
ºi las�£-m�£-n durerea meaâ€
(s�£ spui mor�¾ii noapte bun�£)
Vreau s fac reclam textelor lui Emanuel Cristescu , fac din numele dnsului un link. Dup cum vedei, specialitatea site-ului este c linkul e mascat. Culoarea lui este alb pe fond albastru deschis. Dac ns vrei s-l demascai avei dou posibiliti:
- prima selectai textul lacunar i el va deveni vizibil
- a doua facei clic pe el i va funciona.
Putei de asemenea s rezervai la sfritul numelui un spaiu special de cteva caractere invizibile (eu am pus asteriscuri), dar puse ntre dou paranteze vizibile, pe care se poate face clic: Emanuel Cristescu ( *** ).
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|