|
|
|
|
|
|
|
|
|
LUMEA PIERDUTĂ |
|
|
Text
postat de
Liviu S. Bordas |
|
|
LUMEA PIERDUTĂ
(fragment)
.
Sub luciul stins se ghiceau crapii cît polobocul, cocoșați și burtoși, răscolind mîlul cu gurile lor cărnoase. Ici-colo, apele se învolburau dintrodată, semn că dedesubt bătrînele știuci își făceau de cap, înspăimîntînd puzderia de roșioare și babuști în jurul cărora fierbea apa în goana lor nebună spre desișul de papură.
Apoi, totul se cufundă într-o liniște stranie, tăiată arar de fîlfîitul aerului sub bătaia aripilor grăbite ale vreunei rațe rătăcită de stol. Apele deveniră oglindă, luciu mort, pe care doar țînțarii îndrăzneau să-l mai tulbure cu atingerea lor.
Lumina păli încet, încet, pe măsură ce sîngeriul dinspre apus își pierdea sclipirea. Cornul lunii se ivi, palid la început, apoi tot mai plin de culoare, dintre cîteva zdrențe de nori purtați de zefirul serii.
O bufniță apărută parcă de nicăieri se prăvăli spre pămînt, cu aripile întinse. La o palmă de iarba scurtă și uscată, ghearele îi bătură în gol. Hîrciogul fusese pesemne mai iute și nimerise borta întunecoasă înainte ca ghearele de oțel să-i frîngă spinarea. Avea să rămînă acolo peste noapte, pîndind foșnetele ierbii sau visîndu-și labirinturile subpămîntene și cămările ticsite cu semințe...
Bufnița mai bătu scurt din aripi preț de cîteva clipe, proiectîndu-și umbra pe discul argintiu al lunii. Se așeză apoi pe o creangă, simbol al morții ce va să vină, tăcută, asupra vreunui alt rozător rătăcit. Viața și moartea se pîndeau una pe cealaltă, viața unuia însemnînd moartea celuilalt, sau invers, într-o succesiune de fapte pe care doar viața și moartea însele le mai întrerupeau din cînd în cînd, dar nici atunci pentru multă vreme...
Peste toate avea să vină o altă zi, apoi o altă noapte, anotimp după anotimp, veacuri de-acum încolo, așa cum de veacuri încoace succesiune rămăsese aceeași... Poate doar pașii mei nu vor mai apuca să calce prin aceste locuri, prea grăbiți să treacă prin lume, fără ca ochii să o vadă decît arareori în toată spendoarea ei...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Constat că toți ați subliniat tristețea și nostalgia textului...
Nostalgia mea cea mai puternică este aceea după vremurile cînd zburdam pe Europeea. Din păcate, timpul nu mi-o mai permite.
Vă mulțumesc pentru atenția dată rîndurilor de mai sus. Și pentru aprecieri, bineînțeles... :)
Cu drag,
Liviu
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2007-06-15 18:57:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un fragment in care am simtit arta prozatorului autentic respirand in fiecare silaba
si multa, multa nostalgie...
*
Radu |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2007-06-15 17:02:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text în care viața se face simțită, fierbe, clocotește. Un text despre lucruri simple care nu se lasă văzute deși sunt sub ochii noștri decât dacă vrem să vedem.
Un text frumos și în același timp cu un sfârșit dureros de trist. Un text ce îndeamnă la meditație. L-am citit cu mult drag. Miruna |
|
|
|
Postat
de catre
Maria Grosu la data de
2007-06-14 23:23:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
citind, intru intr-o lume vazuta, cumva, din afara, ca de privirea unui observator in trecere, meditativa trecere prin locul in care viata si moartea se pandesc reciproc.
sau amara nostalgie.. poate pentru ca arareaori ochii o pot vedea in toata splendoarea ei..
aprecierile mele, va citesc intotdeuna cu placere,
casandra |
|
|
|
Postat
de catre
nuconteaza nuconteaza la data de
2007-06-14 22:48:30 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|