PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Aurel Ganea cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Aurel-G, as veni eu la festivaluri de poezie, insa sunt aici pe insula din Atlantic...cu toate asteniile si deficientele lingvistice, "M-am gândit apoi s-o iau prin învăluire. Cum se cheamă fructul acela care seamănă cu piersica şi căruia i se mănâncă doar sâmburele?" desi ai oferit detalii, nu mi-am putut aminti nici eu...de aceea spun... consideratii, goia   Postat de catre nula nada la data de 2006-09-06 17:46:02               Felicitari! Are forta faptului trait. Transferul de senzatii mi se pare foarte reusit. Atmosfera creata prin analiza comparata roman/ francez are savoare si realism. Lipsa floricelelor si a altor farafastacuri mareste credibilitatea si focalizeaza mesajul spre un dramatism care loveste din plin cititorul. Subiectul e grozav si dincolo de faptul in sine se desface intr-o multime de urmari profunde, in simboluri majore. Nu poti fi invidiat pentru ce traiesti dar meriti sa fii aplaudat pentru aceasta reusita. E vie si asta mi se pare nemaipomenit. La mai multe!   Postat de catre George L. Dumitru la data de 2006-09-06 14:03:16               Aurel-G, un text implinit, acoperind dualitatea suflet-intelect...si hai ca mi s-a ridicat tensiunea pana inspre final...ma gandeam lecturand ,daca nici in final nu o sa-ti amintesti, o sa explodez...migdal d-le, asta e!! sunt usurata...indiferent (de) ce se spune sau se considera, transformarile, confuziile si momentele de impas, real le simte doar cel in situatie, cel care intr-adevar traieste departe de limba lui materna...si mai ales sa nu uitam, schimbarile afecteaza individual, prin fiecare, altfel se filtreaza, fiecare altfel asimilam sau suntem asimilati...migdal!!, mai, mai!! mi-a placut textul, aceeasi scriere limpede, curgatoare, virila, merci, cumva m-am regasit (mai ales in starile de tensiune!!) aprecieri, goia   Postat de catre nula nada la data de 2006-09-06 12:18:58               Corneliu, mulţumesc pentru sfat. Titlul îl scrisesem corect, cu "â", dar l-am postat după boala serverului. De-ale IT-ului! Am o traistă de fonturi româneşti, fiindcă la Hodaia de Negoţ şi Fuşăraie unde lucrez fac, printre multe altele, şi pe scriitorul; din Hodaie nu poate să iasă vreun cuvinţel care să nu fie gândit şi scris de mine. Scriu mult şi tastatura mea este, vorba ta, "restless". Am şi o tastatură în franceză, dar până o instalez, fiindcă domnul computador este cam năzuros, uit naibii textul. Aşa că fac literele franţuzeşti din Alt plus patru cifre. Trebuie din când în când să răspund la scrisori francofone, să redactez contracte şi alte hârţoage în franceză. Domnul academician Drăgănescu, tăticul unei tâmpenii autentice româneşti numită teoria informateriei, pe când era prezident de Academie, ne-a băgat pe gâtul limbii "â"-ul, de nu mai ştie bietul român alfabetizat ce să facă şi scrie "Elţân" (ce-o fi avut ăsta cu latinitatea?, ori "sânt". N-am ce face, trebuie să respectăm normele, sunt multe publicaţii care nu acceptă decât ortografia ordonată de la Bucureşti. În fine, părerea mea este că latinitatea românei este o problemă deschisă. Demonstrarea latinismului limbii noastre a fost necesară "Şcolii Ardelene", dar acum "cui prodest?" Au şi francezii cam aceeaşi dambla - accentul circumflex pus pe o vocală pentru a suplini o consoană dispărută din originalul latin. "Fenêtre" versus lat. "fenestra". Asta complică şi mai mult o limbă pe care francezii sunt primii care nu ştiu s-o scrie. La examenele scrise se scad puncte bune pentru greşelile de ortografie, chiar dacă eşti străin. Bine, au şi de unde, că la ei notarea se face până la 20. Franceza este limba cea mai risipitoare din lume, prea multe litere pentru un cuvânt. Mai ceva decât engleza. Se consumă tonerul degeaba! Dar Academia Franceză veghează! Multe tâmpenii am preluat noi de la francezi! De-un par egzamplu, la ei, ca şi la noi, nu se poate, în genere, instituţie publică în care să nu apară musai "naţional". Eu aştept cu drag înfiinţarea unei posibile "Asociaţii naţionale(sic!) a vidanjorilor". Dixit.   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-09-06 09:41:50               Aurel, Maria are dreptate poţi găsi toate caracterele româneşti chiar dacă n-ai instalat un program pentru limba română în meniul Insert/Symbol. Nu e greu să cotectezi dacă vrei.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-05 13:49:21               Domnule Ganea, M-a fermecat textul acesta. Initial m-am speriat de cat trebuie sa citesc, dar dupa primele randuri am parcurs totul cu usurinta. Citeam si ma vindecam, parca mi se ungea corpul cu limba romana, aceea “mult dulce si frumoasa”. Scriind despre francezi, despre cuvintele lor, simteam ca sunt roman si ma incarcam de aceasta responsabilitate. Ce frumos ati scris despre limba romana! Stilul dv este un stil clasic, curat si inaltator. Atat de multe probleme ne framanta zilnic si mi-e rusine ca am strigat pana acum doar despre saracie si exploatare. Exista, iata, framantari care ating si nefericesc fiinta umana.. Intrebarea esentiala : “ ce ma fac eu daca incep sa-mi uit limba?” este de zile mari. Prozele dv sunt experimente literare de la care ar trebui (poate) sa invatam. Sa invatam cum se impletesc inocenta, umilinta, curajul, migala, poezia si mai cate pentru a exploda din loc in loc in spectacol fie lingvistic, metaforic, fie meditatie, intrebare sau raspuns. Ma bucur ca greii literaturii au iesit la “bataie” cu firesc si ofera lucrari create doar din placerea de a scrie, lucrari simple, nechinuite, ne-disperate pentru a fi recunoscute de cineva anume. Creatii care reflecta adevarul si viata. Cu drag, Nicolae   Postat de catre nicolae tudor la data de 2006-09-04 22:49:07               P.S. Poţi corecta titlul? Dar şi ultimul paragraf. Am introdus, fără e. Cu prietenie, Maria   Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2006-09-04 22:11:46               După ce am citit, nu am mai avut cuvinte să scriu. Acum, mi-am revenit. Ce bine e să poţi vorbi cu mama!... Voi căuta să citesc şi alte texte. Sper, la fel de interesante şi emoţionante. Cu prietenie, Maria   Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2006-09-04 22:08:31               Vă mulţumesc tuturor. Am trecut prin experienţa asta cruntă. Nu am ştiut să scriu tot ce am simţit. Să vă ferească Dumnezeu să fiţi la învăţat în ţară străină şi să vă uitaţi vreun cuvând din lima de acasă! Grea pedeapsă. Mulţumiri încă o dată.   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-09-04 15:23:44               Excelent text. Realismul lui şi motivaţia sunt tot atâtea motive de încântare. Mi-aduc aminte, cam prin nouăzecişi..., a fost un scandal la TVR2. Protagoniştii emisiunii din acea zi erau: directorul RomTelecom, directorul SRI de atunci (Virgil Măgureanu), un mediator şi un amic de-al nostru, noi îi spuneam Raţă. Aşa-l ştiau toţi. Francezii făcuseră cu câteva zile înainte un mare tam-tam mediatic despre români, c-am fi nişte ţărani inculţi, scursori. La o zi după, ploua cu reclamaţii făcute de francezi la forurile internaţionale. Motivul? tocmai se dezbătea în emisiune: îl enervaseră (şi) pe Raţă :)). Când i-a fost pusă întrebarea mediatorului de către directorul RomTelecom: "- E adevărat că băiatul asta, dacă vrea, poate da în câteva minute reţeaua RomTelecom peste cap?", cameramanul neglijent, precipitându-se să-l aducă în prim-plan pe mediator, a survolat peste Măgureanu, care tacit, tocmai făcea din cap semn că "DA". Raţă, (Mr.DuckMan), era numărul şapte pe internet, în top-ul hackerilor. Intrigat ca român de ce afirmaseră francezii, tacticos, le stinsese lumina în cam o treime din Toulouse, exact cu o zi mai devreme :)))). Absolut autentic, poate fi verificat în arhiva TVR2. Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-09-04 11:44:09 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Un text frumos, sincer, emotionant... Mi-a facut mare placere sa-l citesc.   Postat de catre elia david la data de 2006-09-04 09:16:42               Este cum nu se poate mai binevenită mărturisirea ta. Dureroasă, dar atît salutară. Un sfîrşit neaşteptat şi totuşi de un firesc absolut: mireasma reamintitoare sosind pe fir ca madlena lui Proust înmuiată în prima frază dulce venită de-acasă. Poate folositoare şi celor ce nu-şi mai află patria în limba lor, în care doar călătoresc ca navetiştii beţi într-un compartiment de clasa a treia pe care-l devalizează voios.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-04 08:49:39               Erată: \ = â.   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-09-04 08:11:29	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE