Încerc sã schiþez fizionomia poetului Nicolae Tudor ºi mã voi opri asupra elementelor ei definitorii ºi de a sublinia ceea ce este substanþial artistic.
***Nicolae***
Nu întâmplãtor de data aceasta voi porni din alt colþ al creaþiei lui Nicolae ºi anume: galle-urile, care nu sunt altceva decât o poezie în culori, acolo unde culoarea nu este pusã efectiv de mâna artistului, ci ea trebuie cãutatã, de multe ori poþi risca sã nu o gãseºti. Nicolae comparã sticla cu natura, care pentru a se dezvãlui îºi alege oamenii. Oare cine pe cine a ales aici ? Sticla pe Nicolae sau poezia ºi locurile care îl înconjoarã ? Pentru orice lucru, imaginaþia joacã un rol important, dar arta galle-urilor îþi dezvoltã sensibilitatea pentru frumos. Aºa cum un copil atunci cand deschide ochii în zorii zilei contemplã frumuseþea naturii ca si cum atunci o vede prima data, aºa vede ºi Nicolae pornind de la cuvânt pânã la frunza cãzutã în pragul iernii.
Nu ºtiu ce-a fãcut mai întâi Nicolae, poezie sau galle-uri, dar pot spune cu siguranþã cã între poezie ºi picturã existã o simbiozã. Sentimentele oamenilor sunt larg exprimate cu ajutorul cuvintelor. Pictura nu face decât sã codifice într-o imagine ce are de spus, folosindu-se de culoare, iar privitorul este chemat sã înteleagã aceastã imagine ºi s-o decodifice, s-o retransforme în cuvinte. Iatã, cuvintele, atât de uºoare pentru unii ºi atât de grele pentru alþii, fac legãtura între arte cele douã arte. Nicolae spunea cã el are foarte multe de spus ºi când nu reuºeºte pe sticlã, o face în scris. În scris are avantajul ca nu trebuie sã dea socotealã nimanui.
El respectã regulile desenului. Vrea ca vasele lui sã spunã ceva, mãcar sã emoþioneze. Realizeazã asta printr-un dozaj al culorii, arãtând linia ºi punctul când ºi cât e nevoie de ele. Oferã ochiului un spectacol. Observã natura ºi reproduce ce are mai artistic, o interpreteazã, alegând calea cea mai migãloasã.
Spunea cineva cã a vorbi despre Nicolae Tudor înseamnã sã te exprimi similar japonezilor sau chinezilor vechi. Sã foloseºti simboluri complexe, pentru a da cuvântului reprezentare vizuala, descriptiva, emoþionala. Sã poti descrie miºcarea, lumina, puterea ºi fragilitatea, particulã fãrã de care universul ar fi imperfect. La Nicolae descoperi perfectiunea armonicã a formelor ºi cu culorilor. Nu poþi sã nu te întrebi dacã nu cumva artistul a provocat divinitatea, vrând sã capteze în creaþia sa, perfectiunea naturii.
Adierea vântului, susurul apei, lumina lunii, fosnetul frunzelor sunt tot atâtea provocari permanente ale naturii. Diversitatea si universalitatea sunt permanente în fiecare piesã de-a sa fie galle-uri sau poezii. Fiecare creaþie îmi dã o impresie de noutate ºi prospeþime, de parca ar fi fost realizatã de un alt artist. Fiecare lucrare pãstreazã tuºeul delicat ºi dinamismul provenit din eforturile sale deplin susþinute. Sufletul sau este exprimat în operele sale. El îºi creeaza o lume nouã, în contextul în care lucrãrile sale anterioare rãmân mereu noi. Frumuseþea creaþiilor sale nu se estompeazã niciodatã.
Pictorul de versuri imagineazã forme pe teme ºi culori incredibile. Piesele realizate de Nicolae sunt unicat. Poezia sticlei stratificatã în culori ºi sentimente necesitã ore ºi ore de muncã migãloasã. Prin cuvinte dã forme diverse poeziei, prin culori deseneazã versurile dându-le putere de seducþie. Aºa cum Emile Gall ( 1846 – 1904 ) a pus bazele artei galle-urilor, creaþiile lui Nicolae îi poartã semnãturã dincolo de hotarele acestei þãri. Modelatã cu puterea cãldurii sufleteºti a acelei inimii care bate incandescent pânã la temperatura transformãrii materiei inerte – unde aceasta ia forma unor frumoase poveºti.
Toate formele sunt transpuse în artã cu migalã ºi precizie înglobând în totalitatea lor numai munca manualã, pentru finisarea creaþiilor fiind necesare sute de ore de trudã. Indiferent ca este vorba de vaze sau lãmpi, fiecare articol se detaºeazã individual de celelalte prin propria conceptie, creaþie ºi unicitate. El a încercat ºi a reuºit sã transforme straturile de sticlã colorate în obiecte de artã. Aºa cum cãlugãrul în mãnãstire ºi-a dedicat întreaga viaþã rugaciunii, Nicolae a descoperit prin ochiul sãu frumuseþea acestei arte. El prelucreazã ºi modeleazã sticla aºternând în partea nevãzutã frumuseþea versurilor sale.
Autorului îi place sã se joace cu cuvintele transformându-le în versuri cu materialele ºi transparenþa acestora ºi sã creeze noi efecte vizuale ºi senzoriale. Autorul mãrturiseºte: Am invatat singur, din mers, dar cu respect pentru sticla. Ca sa-mi dau seama cum e cu pomul, am fotografiat toþi pomii din oraº. Am fost atras sã execut vase "imposibile", aºa cum Suriam Bonary ºi-a construit dansul pe gheaþã cu o piruieta imposibilã. Nu spun cã sunt talentat, chiar daca am realizãri extraordinare, dar mi-e ruºine cã nu ºtiu încã multe lucruri. Þin deasupra capului portretul lui Galle ºi foarte rar reuºesc sã-l privesc în ochi. Vasele se supun numai daca te simt. Îmbãtrânesc în faþa vaselor sub presiunea copiilor care-mi cer sã mã grabesc, ºi a inimii care nu mã lasã. Aºtept sã mã judece cunoscãtorii. Doar ei îmi pot înþelege gândurile, dincolo de aspectul exterior al vasului, doar ei vor ºti cã nu am trãdat - grabindu-mã.
Desi pentru Nicolae Tudor, pictorul francez Emile Galle este mentorul sãu spiritual, adevãrata sursã de inspiraþie pentru buzoianul cu suflet de copil o reprezintã poezia. (Nu voi mai pune în citat anumite fragmente pentru a nu fi greu la lecturare, fãrã acceptul autorul dar cu credinþa cã nu se va supãra voi folosi aici multe dintre spusele lui ºi ale altora) Sensibilitatea autorului dar ºi metafora nu poate fi fãrã poezie…
Mã desprind de partea vizualã a poezie pentru a pãtrunde dincolo de culoare în miezul cuvintelor aºtenute acum doar pe coala albã de hârtie. Am zis dincolo de culoare pentru a mã adânci tot mai mult în ea. Tema predominantã a poetului este natura.
Reacþiile poetului la spectacolul schimbãtor al naturii este o expresie a încântãrii în faþa unor peisaje sau a nostalgiei dupã ele. Mai reprezentativã pentru sensibilitatea poetului e atracþia – un spaþiu a cãrei contemplare de cãtre poet sã ne reveleze specificul sensibilitãþii ºi ideea sa poeticã despre naturã. Un asemnea spaþiu este configurat în Toamnei
Totu-i biruit de galben
ªi va fi prãpãd.
Au intrat poeþii-n tine
ªi nu te mai vãd.
Þine-þi bine frunzele
N-arunca în ei,
Aºternute la picioare
Parcã-s flori de tei.
S-or gãti cu ele-n piept
Roºii, gãlbioare,
ªi-or plânge incandescent
Verdele ce moare.
Natura lui Nicolae nu se prelungeºte în cosmic, nu este un simbol al universului, ci un fragment al lui. Este natura – naturã. Spaþiul naturii e mãrginit la cât cuprinde privirea, un univers familiar, adicã unul prin care poetul se miºcã fãrã a se simþi invadat de neliniºtea necunoscutului:
Trandafiri în tonuri roºii
fac tot timpul pe þepoºii.
Clopoþel ºi Degeþica
dau alarma din nimica!
Zoreaua- i de gard ciudoasã
cã n-are sârmã pe casã,
Floarea- soarelui, cu baºii
Conduce, orei, toþi paºii.
Castraveþii,-n frunze de var,
dorm pe vrejul ombilical,
Regina, cu grele cupe,
înfloreºte de se rupe.
Coalã neagrã, Albe foi -
Culori pierdute între noi…
( Gall-euri14 )
Ceea ce vede poetul este mai cu seamã o lume de forme ale naturii, nu de forþe ale ei, sunt aparenþele, nu miºcãrile ei interioare, procesul prin care se produc formele ºi care leagã pe dedesubt aparenþele de cosmic, fãcând din fiecare peisaj un moment al devenirii universale sau în orice caz o parte ce comunicã intim cu universul.
Urmãrirea peisajului în modificarea determinatã de schimbãrile anotipului îl face ºi mai evident, cãci poetul înregistreazã modificarea elementelor de decor, nu schimbãri mai adânci ce ar afecta substanþa însãºi a peisajului; aceasta are o stabilitate definitivã, pe care caracterul ciclic al schimbãrilor de decor nu face decât s-o sublinieze – vremea curge peste naturã:
Zãpada face paºi în octombrie ºi nimeni,
Nimeni n-o opreºte...
Ninge pe cont propriu peste galbenele mele
Si peste toate imaginile dintre priviri.
Pe tufãnele nu le-am vãzut decât înflorite.
Prinse parcã într-o greºealã fãrã ieºire
Le descopãr chipurile cu cizma zãpezii pe gât
ªi nu-nþeleg ce-ncearcã sã-mi spunã.
Rup una- ce uºor se rupe o floare-
ªi o presez între sugrumãtura acestui poem
ªi voi,
Poate topeºte tãcerea...
Pânã a doua zi. ( A doua zi )
Zãpada ºi gerul sunt o povoarã, un adaos pe trupul unei naturi (toamna) ce nu poate fi alteratã de nimic. Parcã totul e pus la locul lui - poetul priveºte – ºi ne aratã – un fragment mai larg al tabloului. Vibrarea armonioasã a acestei naturi desãvârºeºte unitatea tabloului.
Ceea ce reþine în primul rând atenþia este impresia de spaþiu plin, de saturare a peisajului:
Am vãzut un bivol
Care nu mai ºtia
Dacã specia lui mai poate zbura.
Stãtea aºa, ca o stâncã
Sub un salcâm înflorit
Intr-o ultimã toamnã.
Nu putea nici sã cadã.
Doar coada-i dãdea de gol
Gândurile.
ªi-au venit niºte hiene pãtate (nu... lei !)
Au strâns cercul câte puþin
ªi l-au prins de unde se moare.
Gemând surd,
Coarnele lui nu s-au mai împotrivit colþilor...
Târziu
lumina cerului a lãsat sã se vadã
Celãlalt capãt al lumii. ( Gall-euri 28 )
Cu elementele folosite compune adevãrate tablouri. Fiecare tablou este un poem. Impresia este cã tabloul e dat ºi cã poetul nu face decât sã ni-l prezinte, dupã ce l-a descoperit el însuºi. Poetul e un îndrãgostit de încântãtoare forme ºi gustul lui e în sentimentul de siguranþã cu care foloseºte forma:
Spre disperarea pietrelor,
Sticla culcuºului
De unde complic lumea
Înfloreºte spectaculos
ÃŽn ritmul gerului
ªi darabanei
Copacilor
La un deget distanþã.
Nu mã pot confrunta cu ea,
Aºa cã iau notiþe în fugã
(Odat- am legat un boboc de crin cu o aþã,
ºi de-atunci intru-n grãdinã
pe furiº!)
Am nevoie de un fundal
Pentru dansul parfumat al
Braþelor de liliac.
Dacã fac un semn cât de mic,
Pot avea legãtura cu
Dincolo-
Ultima scãpare:
Exist! ( Flori de gheaþã )
Ochiul înregistreazã cu încântare formele ca pe tot atâtea componente ale unui mare ºi liniºtitor specatcol. Cu privirea întoarsã de la întristãtoarea înfãþiºare a peisajului real, se abandoneazã unei stãri de reverie ºi-ºi creeazã un univers imaginar compensatoriu prelungind în fantazare datele oferite de tablourile de pe pereþi:
Toamna-ºi face întorsura
ºerpoasã
dupã inima mea
iar ºi iar,
vântuie frunzele ce m-au aºteptat.
Pe vârful copacilor
dorinþele ceferesc în zadar.
Trecerea de pietoni
s-a diluat pânã spre apus.
Nu existã toamnã cu care sã fugi. ( Peisaj de toamnã )
Poetul îºi redobândeºte starea sufleteascã în poemul: Gal-euri 19
Floare rarã, ne-ntrebatã,
Incolþitã-n colþ de piatrã,
Spune- mi, cum sã te arãt:
Scoþând capul din omãt,
Cum te þii sã nu te rupã
Vântul pus mereu pe fugã,
Atârnatã peste lume,
Cum îþi ºade cel mai bine?
De te- ntorci spre faþa noastrã
Te -nroºeºti galben- albastrã,
De rãmâi un pic pe gânduri,
Toate sufletele tulburi.
Fugito, ce-aº da sã-þi fiu
Un albastru cerneliu …! ( Gal-euri 19 )
O calmã contemplare a specatcolului formelor naturii, de abandonare în gustarea plãcerii de a fi scãldat în luminã, de a privi, cu un ochi curând somnolent, desfãºurarea de splendori ale firii ºi de a auzi, tot mai vag, tainica ei armonie. E ca o sursã de încântãri, peisajul e privit cu veneraþie, cã într-o zi de sãrbãtoare.
Când intervine figuraþia umanã trebuie sã se integreze acestei atmosfere:
Un þambal în coarde sunã, baºii gravi te înfioarã
Dacã- nchizi o clipã ochii, nici nu se mai face searã.
Desculþi trec mãturãtorii, poartã mãturile- n vânt,
Duc o pâine subsuoarã ºi mai rup din când în când.
Un copil cu-n zmeu-n braþe nu se lasã înãuntru
Þipã cã nu înþelege ce s-a întâmplat cu vântul.
Înspre case rândunele zbor în grabã, ca o coasã,
ªi o clipã mahalaua sânul raiului viseazã.
Fetele-s strigate tare, porþi în urma lor se- nchid,
…Þambalul tremurã- n coarde de o unghie ciupit. (Seara peste mahala )
Sunt tablouri pe care le vezi doar într-o singurã culoare, mai degrabã pânza pe care ar urma sã ia fiinþã tabloul schiþat parcã cu prea puþine elemente:
Urc iar pe vrejul singurãtãþii
pânã dinsus de nori
sã-þi las cheile de la intrare.
Gândurile
mã împing spre vãi de izbeliºti, spre umbre,
unde-ºi istoveºte puterea si Vântul.
Gândurile! Din cauza lor ne-a cãzut coada,
Mulþi cred cã-s mai deºtepþi fãrã ea !
Iubirea-i printre noi sãlbãticitã de tot,
Chipul tãu va fi ultimul lucru pe care-l voi vedea.
Parcã-s mai dulci norii!
Abiseea,
trecut-ai pe-aici în vârful picioarelor?
Tu ai stins lumina ºi mi- ai ºters ochelarii? (Abiseea )
Peisajul care-i convine poetului este acela ce inspirã liniºte spiritului : peisajul –cadru familiar al existenþei, putând fi cuprins ca un tablou de o varietate armonioasã ce satisface simþul plastic al poetului:
Intre o poezie ºi alta-
cu ieºire de siguranþã
tot mai rar
braþele tale-
Ruginim odatã cu strugurii.
Pietrele, paºii, visele,
Toate se-nmulþesc fãrã voie...
Le-aº putea strivi cu cãlcâiul,
Le-aº putea vinde pe-o pãlãrie de tablã
Dar, nu...
Aºtept
Grãdina cu fluturi. ( Grãdina cu fluturi )
Natura este fixatã cu mijloace fragede ale unei palete delicate. Nu înþelesuri adânci ºi simboluri cautã poetul în naturã, nu ! el vrea sã se îmbete numai de forþa ºi adevãrul lucrurilor concrete. El se amãgeºte la înfãþiºãrile întâmplãtoare ale naturii, când nici un curent pasional nu strãbate dedesubturile zugrãvelii sale, el fixeazã amãnuntul precis, dovedeºte în acelaºi timp cã natura ºi viaþa aceasta nu este pentru el nici o problemã, nici obiect compensatoriu pentru dezamãgirile existenþei, ci izvor permanent de încântare, degustat cu liniºtea omului garantat de o
singurã pasiune:
Se prelinge în sus
Neadevãrat
ca o poezie despre copaci.
Mai toate frunzele
I s-au aruncat peste zid,
s -au împrumutat
þãrânii de tot,
n-au vrut sã-l urmeze…
Când nu ºtii câte trebuia sã aibã
nici nu te deranjeazã prea mult
Primãvara
iau
Alb
numai
din el…
Doamne, îndurã-l,
ºi nu-þi voi mai cere niciodatã
nimic! ( Copacul )
Poezia sa se înscrie într-un tipar metaforic fundamental care pune în relaþie directã omul cu senzaþia ineditului, cu viziunea nelimitãrii într-un cuvânt cu muzica sferelor. Dacã am atras atenþia cititorului asupra altor caractere a poeziei sticlei, am fãcut-o cu convingerea cã, cã descrierea unui fluviu nu e completã fãrã menþiunea izvorului.
Frumuseþea naturii este receptatã în marea majoritate a poemelor sale atât pe hârtie cât ºi pe sticlã. Flosind aceiaºi linie a uimirii în faþa tabloului mereu reînnoit dominat de diverse stãri ale temperamentul sãu contradictoriu este profound influenþat atât în zonele exterioare ºi convenþionale dar ºi înlãuntrul spiritului sãu:
Vine încet cu coasa întoarsã spre ceruri. E aºa o
ceaþã ... Ca de o metaforã mã reazãm.
Ea este. Plimbã
ochii dupã o pradã uºoarã. Ii simt... Mãrturisesc cã am
cãzut deseori de pe cuvânt. Cã
mi-e teamã de noaptea niciodatã a mea,
si de orice mã poate mânca,
Mãrturisesc...
Parcã ezitã, o cunosc dupã ochi... parcã
ezitã... Pãsãrile þipã fãrã noimã un cântec pe
care nu-l înþeleg...
Poate se duce dupã iarbã. Ia-o
peste câmp, aºa, ia-o peste câmp, n-avea grijã, nu
trec masini...
du-o vântule, gândule, du-o ...
ªi coasa-ncovrigatã decupeazã
norii -ngrãmãdiþi pe mãmãligã. Trece- fãrã bilet de
trecere- prin noaptea asta frumoasã ºi
stricatã,
ºi
mã mir cã ziuã se face,
ºi
mã mir cã pot sã las totul aºa cum e
fãrã sã mai gândesc... ( Moartea )
Desprins de frumuseþea naturii care îi poartã paºii, poetul se retrage într-o zonã care îi aparþine în totalitate. Relaþia vis – realitate este interpretatã dintr-o perspectivã personalã, modernã, subliniind nu egalitatea de ’’facto’’ a conceptelor ºi supremaþia visului ci a realitãþii sale:
... locuit fãrã voie-s
de liliecii vampiri...
Strigãte, mâini, multe mâini...
Cine mã strigã ?
Ce vreþi de la mine ?
Nu, nu sunt eu,
Lãsaþi-mã, vreau sã uit,
sã uit...
Frãmântãri, þipete
Ca-n vis le desluºesc,
ca ºi cum ea aº fi...
Fãrã de glas mã strigã,
Fãrã þipãt deasupra capului.
Mamã,
Astea-s palmele tale?!
Acesta-i cântecul tãu?
... ºi ce vânt,
Ce leagãn...
Ce fãrã de vânt se leagãnã Vântul,
Ce fãrã de vãnt...
Liniºtiþi-vã,
Ochii se-nchid,
Vine... iarba ( Somnul )
Autorul experimenteazã mereu, dintr-o dorinþã imperioasã de a pãtrunde cât mai adânc în tainele cuvintelor convertite-n vers. Uneori cãutãrile sale se finalizeazã în mod fericit, atestând totodatã amestecuri morfologice diverse. Mãreþia acestor cuvinte contopite care determinã grupuri sonore rare ºi expresia pentru autorul acestor rânduri este clar cã, utilizându-le le va evalua sonor, mai întâi, ºi abia apoi le încarcã de sensuri:
Nimicul eºti
Când nu þi se gãseºte o inimã-n piept.
Dar ºi când nu poþi lua ce ai drept,
Când eºti strigat ºi þii uºa închisã ;
Cãnd eºti prea sãrac ºi ai pãmântul din clisã ;
Cãnd eºti trimis în faþã ºi-þi vine sã mori ;
Cãnd nici pe vise n-ai voie sã zbori...
Când nu mai poþi ºi, totuºi, iar te ridici
ªi mesteci dumicatul de pâine sub bici ;
Când rãsãdeºti în nimic câte- o floare
ªi þi-o calcã altcineva în picioare;
Când orice faci mai existã un “însã »
De nu stai aplecat cu mâna întinsã.
Cât mã seacã vorba asta, ce motiv pentru taifas !
O primesc cum se ºi spune- stuchiturã în obraz. (Nimicul )
Perturbãrile inexpresive se gãsesc foarte des ºi singura explicaþie a realitãþii menþionate este victoria în lupta cu expresia. În laboratorul sãu poetic gãsim realizãri artistice deosebite cum ar fi:
Inchipui o rugãciune de zãpadã
Sã am pe limba lui august ce topi ...
E o zi bunã sã faci o cruce de frumuseþe
Si-n care sã picuri câteva nãdejdi
Legate bine la gurã -
Sã se prefacã-n lapte
Pânã spre noapte,
Pânã la culesul firelor albe...
Caut cu privirea pe oricine seamãnã a
Maria-
Cu puterea mâinilor, numai
Ea
Mã poate preda! ( Maria )
Pãtrundem astfel în atmosfera unui tablou a existenþei imaginare. Dialogul devine ºi el posibil în aceastã ficþiune din care nu sunt eliminate total datele realului. Imaginarul se integreazã perfect în realitate. Tabloul descris se bucurã de arta îmbinãrii lingvistice, care slujesc respectivului conþinut:
Am trasat peste tot culoare imaginare,
Udãm pe furiº floarea lui, fiecare.
Intre noi distanþa iar se prelinge
(Ce catastrofã ar fi
dacã ne-am atinge?)
Si bolborosim, ca -dimineaþa- apa prin þevi :
-Tu cine eºti ?
-De ce mã întrebi ?
Ne-am trezit aºa cu ochelari de cal amândoi,
Poþi întoarce de-acum ºi cãruþa –ntre noi...
Mai e loc destul, totdeauna e loc,
Nu e nici un deranj, dacã treceþi,
Vã rog...
Nu, nu sunt trist, vi se pare...
ªtiþi, s-a dat drumul la
Imaginare! (Imaginare)
Uneori suferinþa îl maturizezazã, descoperindu-i o sensibilitate nebãnuit de acutã asupra frumuseþii cuvintelor. În realitate, vitalismul sãu aparent colþuros a fost întotdeauna dublat de o autenticã delicateþe sufleteascã. Poetul alege drept contemplare imaginea sprijinitã pe ideia jertfei, o idee realã adâncã. O transpunere în noaptea când inima universului bate atât de tare ºi cuiele din mâinile noastre devin flãcãri de luminã. Miracolul se petrece în inima cititorului:
Piept cuielor- mâinile
Sale
Atingãtoare de umeri...
Cu tâlc se-agitã clopote- n noapte.
Pumni uluiþi poartã flãcãri spre case.
In vârful lumânãrii focul aprind
Si nu poate fãrã lacrimi sã ardã.
Bate o toacã
In tâmple
Sã cred cuvintele
Mai decât
Doisprezeceii.
Bãtãuºi ºi Bice,
Pentru cele ale mele,
Vin
Cu
Ciulinii... ( Eu, necredinciosul )
Pentru întregirea imaginii autorului voi reda mai jos pãrerile cititorilor referitoare la poemul Singurãtate. Mihai Pleºa: >>> Pot spune ºi : Dacã n-ai fi tu, ar fi cum ar fi. A câta oara ne vorbeºti de singurãtate ? Si cât o sã se mai vorbeascã ? Cât o sã ne mai distileze aceste«singurãtãþi (pe) care le mai aveþi de trecut ? Ce va rãmâne în urma lor ? Mi-a plãcut mult ca realizare prima strofã ºi optimismul pe care l-ai strecurat în strofa a doua. Nu-mi da însã în cap dacã am perceput greºit! > Da, uite, e superbã idea care se desprinde din ultimul vers al primei strofe, cum ghioceii sunt albi de felul lor, înseamnã cã sunt supuºi unei permanente contorsionãri sufleteºti, cauzatã de forþele unor spaime permanente, asta conform versului. Acum…imagineazã-te ghiocel! Concluzie: acrobaþii în singurãtate.> Prima strofã anunþã ceva mai mult decât ne e dat sã descoperim în urmãtoarele. Contemplând-o, mã simt intrigatã de gândul poetic (doar cã aº gãsi un sinonim pentru “sfârâieâ€, nu-mi place în context). Sã încercãm sã aducem câteva explicaþii vizavi de enunþul »copacii(…) sunt mult mai albi decât mine ». 1. sunt mai înfloritori, deci mai frumoºi, mai roditori ; 2. dacã e sã ne oprim la conotaþia strictã a culorii albe ar fi : mai sinceri, mai curaþi, mai puri, fârã de pãcate. In ce priveºte albul subâinþeles, « ca varul », al ghioceilor, vine dintr-o expresie popularã ce exprimã paloarea, spaima pentru ceea ce are sã se întâmple. In viziunea ta fericirea e ca vântul : pe cine atinge-bine !, pe cine nu-nu ! Te tot uiþi în urmã, pentru cã ai de comparat « gândurile de supravieþuire,/ cele de dragoste cu Celelalte ». E un poem care rezistã, dar…care nu m–a emoþionat, nu mi-au atras atenþia decât câteva rânduri din prima strofã. Imi par slabe celelalte, declarative…Poem fãcut în grabã ?
E
Rãspânditã pe chipuri
ºi s-o desprind
nu pot!.
Gândurile pentru supravieþuire-
Cele de dragoste cu Celelalte-
Se sfâºie între ele…
Sub zidul ce desparte copacii în douã
Cele de dragoste se lasã spãlate de rouã.
Acum trebuie încercatã starea de fericire -
Cine-i atins,
atins rãmâne …
Ghioceii, mult mai albi decat mine,-s ca varul de spaimã.
Câte Singurãtãþi mai aveþi de trecut,
Câte?
De n-aþi fi voi
Ar mai fi cum ar fi! ( Singurãtate )
În versurile urmãtoare vom descifra destinul poetului, drumul strãbãtut prin galeriile înalte ale poeziei ºi neliniºtea celui care doreºte ceva, acel ceva pe care îl cautã la nesfârºit:
Nepotrivire, blestemul lumii crunt,
De când mi-ai dat ºah la frunze, fugar printre cuvinte sunt.
Iatã, þin în lesã gândul, se smuceºte, - batã-l vina,
Vrea sã mã întoarcã, fiara, tot la locul cu pricina!
Acum înþeleg pãmântul când, înfiorat de ape,
Copacii spre cer, smuciþii, cum îi þine sã nu scape…( Nepotrivire )
Dincolo de aceste poeme ºi adevãruri, intrãm într-un neant al proiectelor pe un fundal multicolor. Sã pãtrunzi dincolo de cuvinte e o aventurã spiritualã în tentative de a scoate din bezna pãmântului roditor - aurul.
Satisfacþia ºi surpriza în lecturã au fost generale, da, avem de a face cu un poet. Ceea ce spune totul. In consecinþã versurile ºi poetul se impun decisiv, nu suntem în faþa unei promisiuni ci a unui artist al cuvântului pe deplin format, lipsit de orice ºovãieli ºi nesiguranþe. Pe acest început, din care nu lipseºte gestul pentru cuvântul plastic, concret, plin de frumuseþe autorul se rãsfaþã imagistic ºi melodic.
*** tac, tic-tac ***
Dragã autorule, îþi dedic aceastã scriere mai ales pentru faptul cã ne-am întâlnit în timpul vieþii noastre ºi aºa cum spunea Nichita:
iar nu în timpul vieþii altora.
