Cer scuze tuturor celor ale cãror texte le citesc ºi trebuie sã mã abþin de a mai comenta. Nu vreau sã fiþi priviþi prin prisma ochiului meu mediocru. Uneori mediocritatea nu poate fi exprimatã ( aºa cred unii ) decât prin laude. Sunt un om stabil în ce fac ºi mai ales în ce scriu pe aceastã faþetã de hârtie numitã ecran. Pentru a nu dranja pe unii sau pe alþii cu tacerea mea voi lua cât de curând decizia finalã.

Vã mulþumesc !

Vã mulþumesc ! A trecut destulã vreme de când ar fi trebuit sã vã raspund, dar ºtiu cã voi mã înþelegeþi( 15.10.2004 ). Cel/cea care a încercat sã mã supunã acestui test pe care cred cã l-am trecut cu bine ( se ºtie nu mai este nevoie sã-i pronunþ numele), dar pentru a nu fi nici o confuzie sã ºtiþi cã poartã numele de MARIA.

Ina – întoarcerea mea, de fapt nici nu e vorba de o întoarcere, am fost tot timpul aici, se datoreazã ºi þie dacã nu era ziua ta…

Nicolae – Nu încerc sã te contrazic în ce ai spus, ºtiu ca nci nu crezi ceea ce ai scris, care a fost motivul pentru care ai rãbufnit îl ºtii tu foarte bine, iar eu? Da, eu doar am suferit ºi nu pot crede cã cineva care în prag de sãrbãtoare îºi întinde braþele într-o îmbrãþiºare plinã de iubire poate fi rãu ( a fost poate doar gelozia ). ªi apoi nu m-ar fi deranjat de loc dacã acest lucru l-ai fi scris la locul potrivit (poezie.ro, ce pot înþelege cã þi-ai gãsit un paravan ºi de aici îmi arunci cu vorbe, nu e drept sã ºtii), îl luam drept comentariu ºi poate mã ºi ajuta, dar aºa? ªi nu uita dragul meu, cã oricare dintre noi putem fi mediocrii sau foarte buni pe o anumitã ‘’felie’’ ºi cred cã toþi care scriu, nu scriu pentru performanþã, ci pentru faptul cã îºi gãsesc în scris liniºtea sufletului ( decât droguri ºi prostituþie, e de preferat sã fii mediocru aici) ºi dupã cum spui tu cuvintele scriese rãmân, dar sã ºtii cã ºi vorbele rãmân acolo undeva unde nu le descoperi decat tu singur, ºi care nu de puþine ori îþi macinã gândurile.[ Am fost pus si eu intr-o rama frumoasa Acum il vad si pe fratele Nicolae de La Multi Ani

Florian Silisteanu [10.Nov.04 17:34]

Dragul meu, nu esti singurul care m-a contestat, unii mi-au zis cã cosmeticizez, nu, nu aº avea eu maiestria asta, eu doar caut frumosul ( l-am cãutat în versuri care erau pline de sânge ºi urât ºi am gãsit o fârmã cât îmi era suficientã sã îmbrac acel urât ) Mã aºteptam de la tine la ceva mai mult, dar ...


George - Cred cã tu ºtii cel mai bine cât de mult au valorat cuvintele tale pentru mine, ºi-þi promisesem cã mã voi întoarce dar la momentul pe care îl voi considera eu, ºi cred cã ºtii care a fost acel moment. Comentariul tãu a fost la obiect cu toate cã nu te ºtiam ºi erai mereu ascuns undeva în umbrã ( nu te-am gãsit pe la textele mele), dar ce conteazã cel mai mult e faptul cã mi-ai înþeles durerea sufletului.

Elena – intervenþia ta aici m-a surprins ( cred cã ºtii de ce ) testamentul în orice context îl luam are aproape acelaºi înþeles, tu ai încercat sã fii subtilã, ducându-mã în contextul biblic al cuvântului, este ºi va fi un legãmânt, dar cu mine, de mine depinde dacã vreau sã mai fac ºi un alt legãmânt. Þi-am înþeles intervenþia ºi sã ºtii cã am citit dincolo de rânduri ºi cuvinte ºi mai ales dincolo de tine ºi am mai descoperit ºi pe alþii.

Sorine – nu mai era nevoie decât de atât cât ai scris la început [ Draga mea Maria ] în care þi-am simþit toatã dragostea ta pentru cuvintele mele.

Deliu – m-a surprins intervenþia ta, te ºtiam de pe poezie, atunci când am citit Edna ( cred ca e corect) ºi m-am simþit minunat. Da ºi cum spui ºi tu toate sunt trecãtoare, chiar ºi viaþa ºi moartea sunt o trecere. Tu spui bine , aici e poate bucãþica aceia de fericire a noastrã, ºi apoi mai înþeles atât de bine cã ce fac fac cu multã placere ºi pasiune ( mulþi s-au intrebat pentru ce fac , pentru onoruri ºi felicitari, Nu ) e facinant sã intri în universul cuiva ºi sã te simþi ‘’El” sã gãseºti noi semnificaþii ºi sensuri, dar cel mai palpitant este atunci când reuºeºti sã-i descifrezi misterul. De când fac aceste eseuri, scriu mai puþin eu, trebuie sa ma desprind de tot ( de multe ori sunt versuri care mi-au placut enorm ºi mã bântuie zile în ºir, ºi din aceastã cauzã scriu mai puþin, dar nu-mi pare rãu) ºi sã pot intra doar în lumea mea. Nu ºtii cât de mult au clãdit în mine cuvintele tale ( primesc si critica ºi lauda la fel, dar la obiect ) Nu a fost suparare, a fost doar o durere sã zicem trecãtoare, nu ar fi nici singura, nici ultima.

Dana – Vezi draga mea, eu primesc sfaturile, dar sã fie documentate, eu nu regret decât lucrurile rele pe care le fac, în rest...Scuzele, doar eu decid dacã le cer sau nu!

In primul rand, si asta ca sfat general, sa nu iti ceri niciodata scuze pentru ceva facut din toata inima! E ca si cand ai regreta un gest frumos, e ca si cand ai intoarce spatele unui zambet. Deci, fara scuze! Un exemplu îþi pot da: ºtii ce-a fãcut Iuda în grãdina Gheþimani? l-a sãrutat pe Hristos. Gestul nu poate fi comparat, dar aºa am simþit eu cuvintele care m-au fãcut sã scriu rândurile de mai sus. Nesiguranþa mea e doar în mine draga mea ºi din orgoliu nu o scot la suprafaþã. Desigur, din cate am reusit sa prind, Nicolae ti-a atras atentia asupra anumitor aspecte la care ar merita sa te gandesti, dar nu sa alegi drumul opus. Ma intelegi? Si cand spun drum opus, nu ma refer la posibila ta retragere. Mai mult conteaza ceea ce este in spatele acestei atitudini. Aici NU VOI COMENTA – fiindcã ºtii tu foarte bine, cã mai ales din partea lui Nicolae nu meritam acest lucru, trebuia sa vina cu exemplu, doar asta mã ajuta, unde ºi ce am greºit, în res ... ( tu mai ºtii un amãnunt de suflet din varã...)

Aceste randuri ale tale cred ca au fost postate tocmai pentru a te ajuta sa iei o decizie, pentru a vedea ultimele reacþii, cine te sprijina, cum te sprijina, cine te apreciaza, cine nu. - Draga mea aici ai greºit foarte tare. ªtiam cine ºi cum ma apreciazã sau nu, am vrut poate sã conºtientizez anumite lucruri. Nu e nimeni Dumnezeu!