|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniel Bratu |
|
|
M are, dragostea ta s-a aºezat peste noi,
A coperiº al lumilor, suspendat în aortã
M iezul furtunilor l-am simþit mult apoi,
A cum tu arzi, inimã, tu, blândã retortã.
T u, zilnic plecat la seceriº de himere,
A i lacrimi crescute prin iarba cea nouã,
T ãiºul coasei tale, înclinat spre-nviere,
A ratã acum asfinþitul printre boabe de rouã.
M-am gândit de multe ori, de fiecare datã când ajung acasã, la faptul cã vã gãsesc din ce în ce mai mici, mai puþintei la trup, am cãutat ºi nu am gãsit nici o explicaþie convenabilã.
Am crezut cã aþi început sã vã retrageþi în voi, din faþa necazurilor, precum armatele în spatele altor fortificaþii, mai spre interior, atunci când biruinþa se înclinã în favoarea duºmanilor ºi trebuie apãrate, straºnic, zidurile rãmase întregi.
Mi-a fost teamã sã mã gândesc ºi-apoi sã scriu, cã apropierea voastrã din ce în ce mai periculoasã de pãmânt înseamnã comprimarea unui arc temporal, pregãtirea lansãrii voastre spre cer, dincolo de stele…
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
In urma unei verificari retrospective la textele proprii, cu mare intarziere, pentru care imi cer scuze la infinit, imi permit sa raspund:
Teea, multumesc, ma simt onorat daca textul meu a fost un impuls pentru exprimarea sensibilitatii tale, pe care o percep la o scala mult mai inalta decat a mea. Sunt sigur ca nu prea exista bucurie mai mare pentru parinti, bunici, decat a le arata iubirea, din cand in cand (rar de tot, prea rar - in cazul meu), recunostinta, teama ca vom ramane fara ei.
Dana, multumesc, ma impac greu cu legile, mai ales cu cele nescrise. Mi-ar fi placut sa fiu nemuritor, parintii mei la fel, cei dragi, am fi avut atatea lumi de castigat. Cand aveam 5 ani plangeam de ciuda si de teama ca o sa devin batran si voi muri. Acum, dupa atatia ani, imi dau seama ca ai dreptate. Peste ceva timp, cand mintea copilului ce-am fost ma va ajunge din urma, stiu ca voi plange iarasi. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2005-03-27 08:32:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asta-i una din legile nescrise ale lumii, Daniel: imbatranirea. Dar oare nu e mai bine asa decat sa fim nemuritori in trupuri perfecte? Mai bine asa.. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-09-30 13:35:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce frumos si sensibil acest mic omagiu! Ma tot gandesc la un poem pentru bunica mea de multa vreme. Mi-ai insuflat dorinta sa il pun pe hartie (monitor - respectiv). Multumesc.
|
|
|
|
Postat
de catre
teea mirescu la data de
2004-09-27 20:41:05 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23958 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|