PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Daniela Luca cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Da, Bogdan, ai surprins dificilul destin al balerinei, care, la orice înălţare, riscă o prăbuşire, fiindcă acea zvâcnire spre înalt, spre Înaltul spiritului din oameni, visându-le drumul fără întoarce, îi poate sparge glezna. Ultimul ei dans. Mulţumesc, deosebit, deosebit impresionată de fineţea comentariului tău şi de hermeneutica ta. Te mai aştept, acolo unde simţi că poţi cuvânta. Daniela   Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-05-15 22:52:53               titlul m-a frapat si atras totodata pentru a citi si a decripta, in stilul si felul meu ceea ce se ascunde dincolo de text. Deci, " Balerina cu glezne de sticla". Hm! Sticla, imi sugereaza fragilitatea, dar si transparenta. Gleznele de sticla, pot reprezenta un mare handicap, pentru ca la fiecare "soc" se poate intampla o spargere, o dezintegrare, o ruptura a intregului. Poate de aceea tu, balerina de sticla, nu poti merge pe varfuri, adica pe zonele cele mai sensibile ale piciorului, unde "sticla" este supusa intinderii si astfel se subtiaza, existand riscul deteriorarii. Iar in momentul cand atingi stanca din inimi, adica o culme, o piatra dura situata, sugestiv, in inimi, cazi. Pentru ca inima de piatra, ( care groso modo e tot un fel de stanca piatra asta) este incapabila sa poata primi un zburator, adica un indragostit, un om care tinde spre culmile alpestre, spre verticalizare. Tu, fiinta solara, ai nevoie doar de o zvacnire a piciorului, adica de un "dans" interior al tau, pentru a te inalta spre fruntea privitorului, adica de a ajunge in fata ochilor lui si nu de a-si apleca ei ochii pentru a te vedea. Si numai astfel poti, din dimensiunea aceea, sa asculti cum se nasc gandurile, originare din fruntea oamenilor, din tample. Si ca sa faci acest gest te ascunzi in ei si visezi... Sesizez parca o usoara similitudine de fir ideatic cu "domnisoara" stanesciana din poezia " In dulcele stil clasic" care si ea, coboara dintr-un bolovan, dintr-o frunza, dintr-o pasare etc cu pasul ei de domnisoara, adica dansand, exact ca o balerina, si inducand diverse stari celui care -i urmareste jocul. Numai ca tu mai sugerezi si altceva cu acele "glezne de sticla" Sugerezi o fragilitate, o teama de prabusire, si, prudenta, dupa caderi "mereu dureroase, minunate mereu" cu coloana deschisa spre alb, spre puritate, visezi.   Postat de catre BOGDAN GROZA la data de 2006-05-15 08:55:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE