|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iertare pentru tarziul întoarcerii mele, dar mai ales pentru "daltei". permiteți-mi să îl folosesc, ștu că pluralul este dălții, însă atât de fluid și rotund mi-o sunat daltei/deltei, cumva condensate piatră și triunghi de apă că nu am rezistat tentației de a utiliza acest "nou" cuvânt, căruia i se înțelege sensul oricum.
Elena :) uneori când îți aud cuvintele citindu-le agale, aici, în aceste exerciții hermeneutice, mă întreb cum de ai această privire atât de exploratoare și de atingătoare de sensuri. Mulțumesc, de fiecare dată găsești o daltă potrivită pentru a sculpta în poemele mele, poate de aceea unele dintre ele devin pietre, aproape de preț. Cristal de stâncă. :)
Da, aparțin cumva acelor două spații, cumva mă simt "entre-deux", "in-between", un spațiu între percepții subtile. :)
Corneliu, da, uneori cuvintele ne sunt capcane, rotunde, fiindcă din perfecțiunea lor nu mai putem ieși spre alte cuvinte, și atunci e nevoie de o "săpare" mai departe, spre o copilărie a sufletului, acolo unde rădăcinile cuvintelor își găsesc apele vii. :) Mulțam mult.
Ecsi, de ar înțelege un om pe care îl porți în suflet că nu are voie să moară înaintea acelei iedere, atunci nu ar mai fi nici lacrimă, nici piatră de timp.:) Mulțumesc, pentru aproapele ce ești, aici. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-05-13 21:02:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exercițiu de lectură
Piatra care lasă urme luminoase
Piatra poate simboliza pe de o parte forță iar pe de alta neputință. Piatra care lasă urme luminoase devine spectaculoasă. Fie și doar dacă privim uneori cerul înstelat și vom putea rămâne siderați de frumusețea și magia unor astfel de urme. Cuvântul, această "capcană rotundă" în plan textual și, mai ales, contextual, denotează direcția. Iar ochiul care trebuie să vadă, vede.
Spui: "ce neputință de a sparge timpul iar"! Din păcate, pentru existența fizică, ai dreptate. Rămâne în schimb apetența pentru asimptotic, pentru intangibilitatea creatoare. Neputința spargerii timpului, sublimată textual, exonerează responsabilitatea atât a sentimentului cât și a lucidității. Pentru că, altfel, repetabila poveste de "a poposi pe mușchiul crud", posibilă spargere a timpului, se va solda, ca pentru orice "făptură mai firavă" cu deja celebrul "Pahar e gândul cu otravă".
"între două lovituri ale daltei (nu dălții?)
am rostogolit același pământ
scrânciobul din care tu vedeai
munții clătinându-se
iar eu
abia mă nășteam să rup ziua
de la sânul mamei"
Ai perceput și ai redat foarte bine dihotomia apartenenței la cele două lumi invocate, tangibile poate doar spiritual într-un spațiu de tip riemanian ori lobacevskian.
De aceea nopțile devin umblet, adică, în planul devenirii, creație.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2006-05-13 11:53:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un suflu nou? Versuri mai austere, mai supărate pe frivolitatea lirismului suficient:
uneori cuvintele sunt
doar capcane rotunde
ce neputință de a sparge timpul iar
Și, surprinzătoare, forța miraculoasă a copilăriei dintotdeauna:
scrânciobul din care tu vedeai
munții clătinându-se
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-05-13 11:03:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
înțelege-mă nu ai voie să mori
până când piatra mea
nu va fi înconjurată de o iederă
și îți va spune
aici ai iubit-o
......
ce pot sa mai spun..... |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2006-05-13 10:34:33 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|