PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
POVESTIRI CU AUTOR CUNOSCUT (6) Text postat de Gheorghe Oncioiu Sic transit Cerul senin se înalţă deasupra satului ca o turlă de biserică, prefigurând limpezimea zilei ce urmează, aşa cum crucea din vârful Casei Domnului vesteşte, în fiecare clipă, prezenţa străjuitoare a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Asemenea turmei îngenunchiate, primind învăţătura pe care păstorul i-o descifrează din carte, sătenii parcurg ultimele versete ale binefăcătoarei Evanghelii a nopţii. Unii încă se mai leagănă în braţele lui Morfeu. Alţii asistă deja la veşnica încleştare dintre lumină şi întuneric. De data asta, este rândul luminii să biruie. În faţa gospodăriei Bunicilor, dincolo de Izvor şi de şoseaua principală a satului, din spatele celor câtorva case situate aici, pornește, înălţându-se treptat, dar ferm, o culme de deal, amintind de măreţia catapetesmei unei catedrale. De după această catapeteasmă, în ceasurile următoare, va răsări Soarele, Dumnezeul zilelor noastre, dătător de energie şi de speranţă. Pe celelalte laturi, alte culmi închid cercul sau poligonul, asemeni pereţilor lăcaşului de cult, de-a lungul şi în interiorul cărora satele din jur se înşiră precum stranele, în care fiecare credincios îşi ocupă locul. Verdele fraged, ce se revărsa asupra acestor culmi, imediat după Reînvierea Naturii şi mai ales în vremurile când aceasta se află în deplinătatea normalităţii, naşte imagini de baladă: „Un picior de plai, o gură de rai“. Atât aici, cât şi pe alte meleaguri, furnicarul dă semne de trezire. Miriapodul uman îşi pune lent în mişcare cilii vibratili, picioarele, tentaculele. Forfota unei noi zile începe să se facă simţită, odată ce primii stropi de lumină penetrează întunericul, inseminându-l, precum alicele trupul vânatului. O nouă zi este o nouă naştere. Este o re-naştere. Este un nou prilej de a pune în practică gânduri noi sugerate de sfetnicul Noapte sau gânduri rămase de ieri. Gânduri bune; gânduri rele; gânduri... Aerul nopţii – năpădit de o uscăciune latentă, produsă de praful stârnit de miriapod, infiltrat în atmosferă, îmbâcsindu-i ochii, nasul, urechile, pentru ca apoi să i se depună lent la picioare, acoperindu-i doar acele falange care l-au produs –, se simte ușor mișcat de o adiere, venită, parcă, de nu se știe unde, aducându-i o undă de împrospătare. Cerul se înalţă de-asupra satului asemenea unei cupole de circ, sprijinindu-se pe culmile dealurilor înconjurătoare. Dacă te-ai urca pe acestea, ţi-ai da seama că foaia de cort, din care este confecţionată cupola, se întinde mai departe spre alte şi alte culmi, deschizând alte şi aceleaşi orizonturi. Dacă ai privi atent, în vârfurile dealurilor sunt bătuţi, adânc, ţăruşi puternici de care frânghii rezistente leagă cupola, ţinând-o deasupra arenei. Echilibrişti, clovni, saltimbanci, scamatori, actori de pantomimă îşi fac numărul, nestingheriţi, în acordurile orchestrei. Dirijorul este afon. Partitura este un plagiat sau o compilaţie. Compozitorul, scăpat de la balamuc. Nimic nu trebuie să se vadă din afară. Cine vrea să vizioneze spectacolul... să plătească! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Bună seara, LA MULȚI ANI! V-am trimis materialul solicitat. Adresa de mail este cea din pagina mea de profil. Dacă vă mai interesează și alte amănunte, v ă stau la dispoziție. O seară bună   Postat de catre Gheorghe Oncioiu la data de 2025-01-01 19:27:47               Aveți acordul meu total în privința folosiirii textului. În ceea ce privește restul, vă rog să-mi acordați câteva zile răgaz. Gh. Oncioiu   Postat de catre Gheorghe Oncioiu la data de 2024-12-28 11:53:03               Din perspectiva unui patrioat Text și interpretare Din perspectiva unui patriot, textul „Sic transit” este o celebrare profundă a frumuseții și spiritualității pământului natal, o invitație de a reflecta asupra valorilor și identității naționale care se împletesc cu peisajele și tradițiile satului românesc. Patriotul vede în fiecare imagine și simbol o expresie a legăturii puternice dintre om, natură și credință, toate sub semnul unui trecut valoros și al unei moșteniri ce trebuie păstrată. Patriotul descoperă în descrierea satului o imagine a nucleului vieții românești. Satul, văzut ca o biserică deschisă, cu cerul „ca o turlă” și dealurile „ca o catapeteasmă”, reflectă legătura strânsă dintre spiritualitate și locurile natale. Această descriere subliniază importanța credinței și a tradiției în cultura națională. Satul devine o metaforă a sufletului românesc, locul unde esența națiunii continuă să pulseze în armonie cu natura. „Verdele fraged” al dealurilor, comparat cu celebra expresie „un picior de plai, o gură de rai”, este pentru patriot o reamintire a măreției pământului românesc. Această descriere evocă dorința de a proteja și celebra peisajele care au inspirat de-a lungul timpului poeți, scriitori și eroi ai neamului. Patriotul vede în aceste imagini naturale nu doar frumusețea geografică, ci și un simbol al statorniciei și bogăției spirituale. Lupta dintre lumină și întuneric, unde „este rândul luminii să biruie”, devine o paralelă a luptei istorice a românilor pentru libertate și dreptate. Patriotul interpretează această metaforă ca pe o reflecție a rezilienței poporului român, care a reușit de-a lungul veacurilor să depășească încercările grele și să-și păstreze credința și speranța. Victoria luminii simbolizează triumful valorilor naționale și al spiritului românesc. Descrierea „furnicarului” satului care se trezește este pentru patriot o imagine a solidarității și muncii colective, care definesc spiritul românesc. „Miriapodul uman” nu este doar o metaforă a rutinei, ci o expresie a modului în care oamenii simpli, prin muncă și devotament, contribuie la continuitatea vieții și tradiției. Patriotul vede în această imagine o reafirmare a valorilor muncii, ale unității și ale legăturii dintre generații. Pentru patriot, ideea că „o nouă zi este o re-naștere” are o semnificație profundă. Fiecare răsărit este o oportunitate pentru țară să se redefinească, să-și reafirme identitatea și să-și continue drumul spre progres. Patriotul interpretează această renaștere ca pe o chemare de a păstra tradițiile și de a le adapta vremurilor moderne, fără a pierde esența care definește națiunea. Descrierea finală a lumii ca un circ, cu un dirijor „afon” și o partitură „plagiată”, poate fi văzută de patriot ca un avertisment subtil împotriva pierderii autenticității și valorilor naționale în fața influențelor externe. În fața globalizării și a haosului modern, patriotul simte nevoia de a proteja specificul românesc, de a păstra ceea ce face această națiune unică. Din perspectiva unui patriot, „Sic transit” nu este doar o descriere poetică a unui peisaj rural, ci un manifest pentru păstrarea identității naționale. Textul devine o celebrare a pământului românesc, a tradițiilor și a spiritului oamenilor care trăiesc în armonie cu natura și cu credința lor. Patriotul găsește în acest text o reafirmare a valorilor care merită apărate și o inspirație pentru a menține viu legământul cu trecutul, prezentul și viitorul națiunii.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2024-12-27 03:37:56               Din perspectiva unui tădător Text și interpretare Din perspectiva unui trădător, textul „Sic transit” poate fi citit ca o expresie poetică a unei lumi ideale și ordonate, pe care acesta o privește cu o combinație de fascinație și dispreț ascuns. Pentru un trădător, această lume idilică devine nu doar un loc al frumuseții, ci și o oportunitate de manipulare, de ascundere a adevăratelor intenții în spatele armoniei aparente. Trădătorul vede în descrierea cerului „ca o turlă de biserică” și a dealurilor „ca o catapeteasmă a unei catedrale” o simbolistică ce inspiră încredere și stabilitate, un fundal perfect pentru a cultiva aparențele. Într-o lume unde totul pare să aibă un sens divin, el înțelege cum să se strecoare, să folosească această credință în ordine pentru a ascunde propriile acte. Peisajul descris devine, astfel, scena ideală pentru un spectacol bine regizat. Lupta dintre lumină și întuneric, unde „este rândul luminii să biruie”, este privită de trădător nu ca un conflict moral, ci ca un prilej de a-și poziționa acțiunile în umbră, în zonele gri. Dacă lumina triumfă, el știe să se alăture acesteia pentru a-și masca intențiile. Dacă întunericul câștigă, el se adaptează și își continuă jocul din culise. Pentru trădător, aceste cicluri sunt doar contextul în care își desfășoară strategia. Imaginea „miriapodului uman” este văzută de trădător ca o descriere perfectă a maselor care pot fi manipulate. Forfota unei zile noi nu reprezintă renaștere sau speranță, ci o ocazie de a exploata vulnerabilitățile celor prinși în rutina zilnică. Trădătorul observă cum fiecare individ își are locul în acest „furnicar” și înțelege cum să intervină subtil, destabilizând fără a fi observat. „O nouă zi este o re-naștere”, spune textul, dar pentru trădător, aceasta este o șansă de a reinventa aparențele, de a-și rescrie rolul în fața celorlalți. Fiecare răsărit nu este doar un nou început, ci și un moment de recalibrare a măștilor purtate. Renașterea devine un mecanism al disimulării, o modalitate de a lăsa gândurile și acțiunile reale ascunse. Descrierea lumii ca un circ, unde dirijorul este „afon” și partitura „un plagiat”, este perfectă pentru un trădător. În această haotică reprezentare a existenței, el își joacă propriul număr, bine calculat, profitând de confuzia generală. Dacă regulile nu sunt clare, iar spectacolul este un amalgam de absurd și improvizație, trădătorul are libertatea de a manipula situațiile în avantajul său. Verdele crud, descris ca „un picior de plai, o gură de rai”, nu este pentru trădător o sursă de inspirație, ci o mască sub care se ascund provocările și tensiunile. El înțelege că idila poate fi folosită pentru a distrage atenția, pentru a ascunde realitățile mai dure. Oamenii captivați de frumusețea naturii sunt mai puțin atenți la trădările care se petrec sub ochii lor. Din perspectiva unui trădător, „Sic transit” este mai mult decât o meditație asupra trecerii timpului și frumuseții naturii; este o hartă a vulnerabilităților unei lumi care se bazează pe ordine, credință și rutină. Trădătorul nu se opune acestui univers, ci se folosește de structura lui aparent solidă pentru a-și ascunde intențiile și a-și urmări scopurile. În acest sens, textul devine o lecție despre cum frumusețea, speranța și armonia pot fi transformate în decoruri pentru o poveste mai întunecată, dar bine orchestrată.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2024-12-27 03:35:48               Din perspectiva uni optimist Text și interpretare Din perspectiva unui optimist, textul „Sic transit” este o celebrare poetică a frumuseții vieții, a naturii și a capacității umane de a găsi sens și speranță chiar și în trecerea inevitabilă a timpului. În viziunea optimistului, fiecare element al textului devine o invitație de a aprecia momentele prezente, de a privi lumea cu admirație și de a recunoaște în alternanța zilelor o sursă nesfârșită de noi începuturi. Textul debutează cu imaginea cerului senin „ca o turlă de biserică”, o metaforă care subliniază legătura profundă dintre natură și spiritualitate. Din perspectiva unui optimist, această descriere nu este doar o simplă observație, ci o încurajare de a privi natura ca pe un sanctuar, un loc al păcii și al echilibrului. Dealurile care se înalță „amintind de măreția catapetesmei unei catedrale” sunt simboluri ale stabilității și ale frumuseții eterne care înconjoară viața omului. Lupta dintre lumină și întuneric, unde „este rândul luminii să biruie”, devine pentru optimist o metaforă a speranței și a încrederii că binele va triumfa întotdeauna. Fiecare răsărit de soare reprezintă o promisiune de reînnoire, o nouă șansă de a începe ceva diferit și de a înfrunta provocările cu o energie proaspătă. Din această perspectivă, textul își asumă un rol motivațional, sugerând că, indiferent de dificultăți, ziua care vine aduce lumină și posibilități. Imaginea „miriapodului uman” poate fi citită de un optimist nu ca o descriere mecanică, ci ca o metaforă a interconectării și colaborării dintre oameni. Fiecare persoană joacă un rol important în societate, iar forfota satului care se trezește este o dovadă a energiei și creativității umane. Optimistul vede în această imagine un elogiu adus solidarității și unei vieți trăite în comunitate. O nouă zi este prezentată ca o „re-naștere”, o șansă de a corecta greșelile, de a da curs gândurilor bune și de a crea ceva nou. Pentru optimist, această idee este esențială: fiecare zi oferă oportunitatea de a îmbrățișa schimbarea și de a progresa. Chiar și „gândurile rele” menționate în trecere sunt o parte firească a vieții, dar textul sugerează că ele pot fi transformate sau lăsate în urmă în lumina unui nou început. În final, descrierea lumii ca un spectacol de circ, cu toate imperfecțiunile și absurditățile sale, nu este văzută de optimist ca o critică, ci ca o invitație de a accepta viața cu umor și curiozitate. Da, dirijorul poate fi „afon” și partitura „un plagiat”, dar asta face parte din frumusețea haotică a existenței. Optimistul găsește bucurie în imperfecțiuni, în diversitate și în faptul că fiecare individ contribuie, într-un fel sau altul, la acest spectacol unic. Verdele crud al naturii și imaginea de „picior de plai, gură de rai” nu sunt doar idealizări, ci o reafirmare a faptului că frumusețea lumii este reală și accesibilă. Optimistul vede în această descriere o chemare de a aprecia lucrurile simple, dar esențiale, care fac viața valoroasă. Din perspectiva unui optimist, „Sic transit” este o poezie în proză care surprinde fragilitatea și frumusețea vieții, dar și potențialul continuu al renașterii. Este o invitație de a trăi fiecare zi cu admirație pentru natură, cu recunoștință pentru oportunitățile care apar și cu încrederea că, indiferent de imperfecțiuni, spectacolul vieții merită savurat în fiecare moment. Această perspectivă transformă textul într-o sursă de inspirație și bucurie.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2024-12-27 03:33:17               Din perspectiva unui sceptic Text și interpretare Din perspectiva unui sceptic, textul „Sic transit” poate fi citit ca o încercare de idealizare exagerată a unui peisaj rural și a vieții cotidiene, cu o tendință de a proiecta semnificații metafizice și religioase asupra unor fenomene naturale și sociale obișnuite. Această abordare, deși poetică și expresivă, poate fi percepută ca o romanticizare care ignoră complexitatea realității. Descrierea cerului senin „ca o turlă de biserică” sau a dealurilor care amintesc de „catapeteasma unei catedrale” exemplifică o tendință de a suprainterpreta natura. Din perspectiva unui sceptic, aceste comparații pot fi considerate forțate, întrucât ele atribuie peisajului caracteristici sacre care sunt rezultatul unui construct cultural și nu o trăsătură intrinsecă a naturii. Un sceptic ar putea argumenta că dealurile sunt simple forme de relief, iar frumusețea lor este o percepție subiectivă, nu o dovadă a prezenței divinității. Lupta dintre lumină și întuneric, în care „este rândul luminii să biruie”, poate fi văzută ca o simplificare poetică a unui fenomen natural—răsăritul soarelui—căruia i se atribuie sensuri morale sau spirituale. Un sceptic ar putea respinge această personificare, argumentând că alternanța dintre zi și noapte este un proces fizic, lipsit de intenționalitate sau semnificație etică. Imaginea satului care se trezește, descrisă ca un „miriapod uman” care își pune în mișcare picioarele și tentaculele, poate fi interpretată ca o exagerare lipsită de nuanță. Deși poetică, această comparație reduce complexitatea vieții sociale la o imagine mecanică, care sugerează rutină și monotonie. Din perspectiva unui sceptic, oamenii sunt mult mai mult decât niște părți ale unui mecanism, iar descrierea aceasta ar putea fi considerată o generalizare inexactă și reducționistă. Descrierea lumii ca o arenă de circ, cu un dirijor „afon” și un compozitor „scăpat de la balamuc”, poate fi privită drept o satiră amară, dar din perspectiva unui sceptic ar putea fi interpretată și ca o notă de cinism nefondat. Un sceptic ar putea obiecta că acest pesimism simplifică inutil complexitatea vieții umane și o reduce la haos și absurditate, ignorând numeroasele aspecte pozitive ale existenței. Textul prezintă o tendință de a mitiza elemente obișnuite, cum ar fi începutul unei noi zile, văzută ca o „renaștere”. Din perspectiva unui sceptic, această viziune poate părea o încercare de a romanticiza banalitatea, conferindu-i un sens care nu există în mod obiectiv. O zi nouă nu este neapărat o „renaștere” spirituală, ci doar o continuare a ciclului natural. Din punctul de vedere al unui sceptic, „Sic transit” este un text care tinde să proiecteze semnificații metafizice și morale asupra unor fenomene naturale și sociale care, în esența lor, sunt lipsite de aceste atribute. Deși poetic și stilistic bogat, textul poate fi văzut ca o încercare de a romantiza realitatea și de a-i impune o semnificație construită cultural, ignorând aspectele concrete și obiective ale existenței. Această perspectivă sceptică nu anulează valoarea artistică a textului, dar invită cititorul să-l analizeze cu un ochi critic și să nu accepte automat interpretările propuse.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2024-12-27 03:31:04               Din perspectiva unui sceptic Text și interpretare Din perspectiva unui sceptic, textul „Sic transit” poate fi citit ca o încercare de idealizare exagerată a unui peisaj rural și a vieții cotidiene, cu o tendință de a proiecta semnificații metafizice și religioase asupra unor fenomene naturale și sociale obișnuite. Această abordare, deși poetică și expresivă, poate fi percepută ca o romanticizare care ignoră complexitatea realității. Descrierea cerului senin „ca o turlă de biserică” sau a dealurilor care amintesc de „catapeteasma unei catedrale” exemplifică o tendință de a suprainterpreta natura. Din perspectiva unui sceptic, aceste comparații pot fi considerate forțate, întrucât ele atribuie peisajului caracteristici sacre care sunt rezultatul unui construct cultural și nu o trăsătură intrinsecă a naturii. Un sceptic ar putea argumenta că dealurile sunt simple forme de relief, iar frumusețea lor este o percepție subiectivă, nu o dovadă a prezenței divinității. Lupta dintre lumină și întuneric, în care „este rândul luminii să biruie”, poate fi văzută ca o simplificare poetică a unui fenomen natural—răsăritul soarelui—căruia i se atribuie sensuri morale sau spirituale. Un sceptic ar putea respinge această personificare, argumentând că alternanța dintre zi și noapte este un proces fizic, lipsit de intenționalitate sau semnificație etică. Imaginea satului care se trezește, descrisă ca un „miriapod uman” care își pune în mișcare picioarele și tentaculele, poate fi interpretată ca o exagerare lipsită de nuanță. Deși poetică, această comparație reduce complexitatea vieții sociale la o imagine mecanică, care sugerează rutină și monotonie. Din perspectiva unui sceptic, oamenii sunt mult mai mult decât niște părți ale unui mecanism, iar descrierea aceasta ar putea fi considerată o generalizare inexactă și reducționistă. Descrierea lumii ca o arenă de circ, cu un dirijor „afon” și un compozitor „scăpat de la balamuc”, poate fi privită drept o satiră amară, dar din perspectiva unui sceptic ar putea fi interpretată și ca o notă de cinism nefondat. Un sceptic ar putea obiecta că acest pesimism simplifică inutil complexitatea vieții umane și o reduce la haos și absurditate, ignorând numeroasele aspecte pozitive ale existenței. Textul prezintă o tendință de a mitiza elemente obișnuite, cum ar fi începutul unei noi zile, văzută ca o „renaștere”. Din perspectiva unui sceptic, această viziune poate părea o încercare de a romanticiza banalitatea, conferindu-i un sens care nu există în mod obiectiv. O zi nouă nu este neapărat o „renaștere” spirituală, ci doar o continuare a ciclului natural. Din punctul de vedere al unui sceptic, „Sic transit” este un text care tinde să proiecteze semnificații metafizice și morale asupra unor fenomene naturale și sociale care, în esența lor, sunt lipsite de aceste atribute. Deși poetic și stilistic bogat, textul poate fi văzut ca o încercare de a romantiza realitatea și de a-i impune o semnificație construită cultural, ignorând aspectele concrete și obiective ale existenței. Această perspectivă sceptică nu anulează valoarea artistică a textului, dar invită cititorul să-l analizeze cu un ochi critic și să nu accepte automat interpretările propuse.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2024-12-27 03:18:29               Text și interpretare Textul „Sic transit” este o creație literară de mare profunzime simbolică și stilistică, în care autorul îmbină imagini naturale și religioase cu o viziune critică asupra vieții cotidiene. Printr-o descriere poetică, textul reușește să surprindă frumusețea și efemeritatea existenței umane, evocând un peisaj idilic, dar și o meditație asupra sensului trecerii timpului. Textul explorează tema trecerii timpului, sugerată de titlul în latină „Sic transit” („Astfel trece”), care face aluzie la caracterul trecător al vieții și al evenimentelor. În această lume efemeră, natura și satul sunt reflectate ca spații sacre, iar alternanța dintre noapte și zi simbolizează renașterea perpetuă, o ciclicitate care aduce un nou început, dar și o reiterare a provocărilor vieții. Autorul creează o paralelă între structura satului și cea a unui lăcaș de cult, sugerând sacralitatea spațiului rural. Cerul „ca o turlă de biserică” și dealul ce amintește de „catapeteasma unei catedrale” sugerează că natura însăși devine o expresie a divinității. Verdele crud al dealurilor evocă pacea spirituală și frumusețea idilică a satului, subliniind legătura dintre om și natură. În contrast, lumea profană este simbolizată prin „furnicarul” uman, care se trezește pentru a-și relua rutina zilnică. „Miriapodul uman” este o imagine sugestivă, care exprimă monotonie și mecanicitate, dar și complexitatea interacțiunilor din societate. Alternanța dintre lumină și întuneric este un leitmotiv al textului, fiind folosită pentru a sugera lupta continuă dintre bine și rău, dintre speranță și disperare. „De data asta, este rândul luminii să biruie” sugerează optimismul, renașterea și victoria binelui asupra întunericului, atât în sens fizic, cât și spiritual. Spre finalul textului, autorul introduce o notă ironică, înfățișând viața ca un spectacol de circ, unde cupola este cerul, iar dealurile sunt țăruși care o susțin. Această imagine oferă o perspectivă satirică asupra lumii, văzută ca o reprezentație absurdă și haotică. Dirijorul „afon” și compozitorul „scăpat de la balamuc” ilustrează dezordinea și lipsa de autenticitate a societății, în contrast cu armonia naturală evocată anterior. Textul se remarcă printr-un stil descriptiv bogat, cu imagini sugestive și comparații poetice. Autorul folosește frecvent metafore și personificări, cum ar fi „lumina penetrează întunericul, inseminându-l”, pentru a reda vitalitatea naturii și legătura organică dintre elementele acesteia. Totodată, limbajul este impregnat de simboluri religioase („crucea din vârful Casei Domnului”, „Reînvierea Naturii”), care accentuează dimensiunea spirituală a peisajului descris. Ritmul frazelor, uneori amplu și descriptiv, alteori abrupt, contribuie la dinamismul textului. „Sic transit” este o meditație literară asupra efemerității existenței și a relației dintre om și univers. Prin îmbinarea elementelor poetice și critice, autorul surprinde frumusețea naturală, spiritualitatea și absurdul vieții cotidiene, invitând cititorul să reflecteze asupra locului său în această „arenă” a lumii. Mesajul său transcende simpla contemplare a peisajului, devenind o reflecție filozofică asupra condiției umane.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2024-12-27 03:16:14               Și pentru că în volum se află și un capitol intitulat ”Universul auctorial” aș fi interesat și de biografia dumneavoastră literară sau de o autobiografie. E-mailul meu: [email protected] Telefonul meu, pentru eventuale nelămuriri sau detalii 0747162024.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2024-12-27 03:13:14               Vă solicit acordul de a prelua acest text în volumul aflat în lucru ”Cuantica lecturii”. În ideea ca acest text să poată fi comentat din diverse perspective profesionale, de cetățenie sau de pregătire. Voi posta, mai jos câteva exemple de astfel de comentarii. Mulțumesc.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2024-12-27 02:42:01	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23961 Comentarii: 120088 Useri: 1426
ADMINISTRARE