PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
POVESTIRI CU AUTOR CUNOSCUT Text postat de Gheorghe Oncioiu Paratrăsnetul Părintele adunase banii necesari învelirii bisericii cu tablă. Bani mulţi, mai ales pentru unele suflete amărâte ale parohiei, în special pentru nişte bătrâne care dácă aveau câţiva lei, şi aceia înnodaţi cu două-trei noduri în batistă, aşa cum apucaseră ele de la părinţi sau de la bunici, lei din care îşi făceau rarele şi micile cumpăruri, de cele mai multe ori doar câteva lumânări de aprins fie în biserică, la Sfânta slujbă, fie în cimitir, la căpătâiul morţilor. Iar când s-a executat operaţiunea, părintele, ca să le închidă gura cârcotaşilor, gospodărise în aşa fel banii încât îşi permisese să monteze şi un paratrăsnet pe acoperişul lăcaşului, pentru ca acesta să fie apărat de furiile naturii. În ultimul timp vremea devenise capricioasă, cu furtuni tot mai dese şi mai puternice şi cu tunete şi fulgere din ce în ce mai mari. Aşa că Sfinția sa pusese răul înainte. În duminica de după încheierea lucrărilor, biserica gemea de enoriaşi, cărora preotul le aducea elogii pentru înţelegerea manifestată faţă de Casa Domnului, dezvăluindu-le, în premieră, şi taina paratrăsnetului. Baba Ileana – o credincioasă care în ultimii ani dăduse un pic mai rar pe la biserică, întrucât se deplasa mai greu, fiind destul de bătrână, ba, pe deasupra, şi puţin cam surdă – venise în ziua aceea cu totul şi cu totul în mod special. Nu atât ca să asculte Sfânta Liturghie, cât, mai degrabă, vrusese să vadă ea cu ochii ei cum cheltuise părintele banii parohienilor, la care contribuise şi ea, cu puţini, ce-i drept, dar erau banii ei. Şi, mai ales, că nu prea înţelesese ea ce şi cum e cu paratrăsnăile alea din vârfu’ bisericii. Nu de alta, da-n ultimu’ timp auzise ea că popa n-ar fi taman curat. C-ar umbla cu strâmbe. Că cică nu de mult dispăruse din altar Sfânta Evanghelie… Cum care? Aia cu coperţi de argint... Cine o furase? Venise Procuratura şi făcuse anchetă ... Şi? Păi de unde să ştie ea! Că-n altar cică nu se găsiseră decât amprentele popii... După ce a încheiat slujba şi predica, urmată de anunţ şi de mulţumiri, părintele a scos-o pe baba Ileana afară, ca să-i explice. Iar ca s-o facă să înţeleagă mai bine, a metaforizat lucrurile, spunându-i că dacă Satan, întruchipat întrun fulger, ar avea necuviinţa să se abată asupra bisericii, apoi el ar fi atras de una dintre spăngile alea din vârfurile turlelor, s-ar înfige în ea, ar muri şi mort ar rămâne acolo pe veci. - E! – a conchis părintele, bulbucându-şi ochii, gata-gata să-i iasă din orbite, vrând parcă să-i lărgească şi babei Ileana orizontul, ca să-i fie mai uşor de înţeles –, spăngile alea alcătuiesc paratrăsnetul. Baba Ileana – căreia îi rămăsese întipărită în minte imaginea lui Scaraoschi, năpustindu-se vijelios înspre biserică şi care era indignată la culme de obrăznicia fără de margini a tartorului de a o spurca, fie şi numai prin atingere – şi-a ridicat încruntat privirea către cer, fixând paratrăsnetul. Şi, aşteptând parcă să-l vadă pe Ucigă-l toaca înfipt într-una dintre spăngi, şi-a făcut de trei ori cruce şi a zis: – Ptiu, trăsni-l-ar! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23961 Comentarii: 120088 Useri: 1426
ADMINISTRARE