|
|
|
|
|
|
|
|
|
celălalt |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
M-am uitat la el pe furiș
pentru că nu aș fi vrut să vadă
că am văzut.
Dar este clar că el
prea se uita în altă parte
prea făcea pe niznaiul
ca să nu-mi dau seama
că și el m-a văzut.
Și mă gândeam așa:
doamne
cât de singur e
acest domn singur
doar el și umbra lui
doar el și umbra lui
oare ce ar fi de făcut?
Așa c-am dat să mă ridic
ca să mă duc la el
pentru că începuse să se foiască
începuse să se neliniștească
dar exact în acel moment
a dat și el să se ridice
și sunt sigur acum
că și el voia să vină la banca mea
exact așa cum voiam să fac și eu
dar am rămas până la urmă fiecare
la colțul lui
gândindu-ne
cât de îngrozitor de singur
poate să fie
poate să fie
poate să fie
celălalt |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Introspecții eu contra eu
Poemul „Celălalt” explorează cu sensibilitate și finețe tema singurătății și dificultății de a stabili conexiuni umane, folosind un episod aparent simplu – doi oameni care se observă reciproc într-un parc – pentru a reflecta asupra unei stări emoționale universale. Printr-o succesiune de gânduri și acțiuni ezitante, autorul creează o atmosferă profundă, încărcată de introspecție și empatie.
Tema centrală a poemului este singurătatea în mijlocul unei lumi populate. Fiecare dintre cei doi oameni din poveste simte singurătatea eului celuilalt și pare să dorească o conexiune, dar frica de respingere, rușinea sau neîncrederea îi opresc. Această tensiune între dorința de comunicare și barierele care îi împiedică definește poemul. Care este scris într-un ton intim, ca și cum autorul ar împărtăși cititorului gândurile cele mai ascunse. Aceasta sporește empatia și implicarea cititorului. Repetiția expresiei „poate să fie” accentuează ideea de reflecție și de ezitare, iar structura ritmică a poemului transmite natura oscilantă a gândurilor protagonistului. Limbajul accesibil și lipsit de artificii poetice complicate întărește autenticitatea și naturalețea sentimentelor descrise. Cei doi oameni sunt, în esență, reflecții unul pentru celălalt. Singurătatea pe care o percepe protagonistul la „celălalt” este de fapt propria sa singurătate, iar gesturile și ezitările lor sunt oglindite perfect. Amândoi simt o nevoie profundă de a rupe izolarea, dar ezitarea și teama îi împiedică să facă primul pas. Acest paralelism între gândurile lor accentuează ideea de umanitate comună și fragilitate emoțională.
Poemul este marcat de o subtilă ironie tragică: ambii protagoniști își doresc să depășească singurătatea, dar exact această dorință îi face să fie prudenți și să evite o apropiere. Ironia este amplificată de faptul că fiecare îl consideră pe celălalt „îngrozitor de singur”, fără să realizeze că acest sentiment este împărtășit.
Umbra devine un simbol al singurătății. Deși fizic este alături de sine, omul are ca însoțitor doar propria sa umbră, un semn al izolării absolute. Locul pe care stau cei doi sugerează atât stabilitate, cât și separare. Fiecare bancă devine un spațiu al izolării, un microcosmos al solitudinii fiecăruia. Aceste gesturi fizice simbolizează neliniștea interioară, dorința reprimată de a se apropia și frica de a face primul pas.
Poemul invită cititorul să mediteze asupra naturii singurătății: Oamenii adesea ezită să stabilească legături din teama de a fi respinși sau judecați. Europeea poate fi un bun exemplu, în acest sens. Această frică paralizează dorința de conexiune. De multe ori, oamenii proiectează asupra celorlalți propriile lor sentimente, văzând în „celălalt” o oglindire a propriilor nevoi și temeri. Poemul sugerează că singurătatea poate fi depășită doar prin curajul de a iniția contactul, dar adesea acest curaj lipsește.
„Celălalt” este un poem introspectiv care captează cu finețe esența singurătății și dificultatea de a stabili conexiuni autentice. Printr-un limbaj simplu, dar plin de semnificație, autorul construiește o poveste universală despre ezitare, proiecție și nevoia de apropiere. Finalul deschis și repetitiv accentuează ciclicitatea acestui tip de experiență, lăsând cititorul să reflecteze asupra propriei relații cu „celălalt” din viața sa. Am putea avea percepția ”eu” contra ”eu” în care ”eu-rile” sunt congruent-diferite.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2024-12-23 14:15:04 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|