|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bufnița și Ion Jumate |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
În căsuța sa modestă din paiantă, cu zidurile joase spoite cu var și geamurile de-o palmă, Ion Jumate se pregătea de culcare. Înfulecase niște mămăligă rece, rămasă de la prînz, băuse o cană mare cu apă și, fără să se spele pe dinți sau pe picioare, se lungise pe un țol așternut pe prispa casei. Era vară și-i plăcea să doarmă afară, în adierea domoală a vîntului printre crengile copacilor. Așa trăia, singur-singurel, de cînd ieșise la pensie și părăsise confortul orașului în favoarea unui trai rustic dar sănătos. Departe de tumultul vieții civilizate, orice eveniment mărunt i se părea un prilej de mirare, uneori covîrșitor de important și ținea să-l consemneze într-un caiet dictando. În seara aceea scrise în jurnal înainte de culcare:
„Au înflorit teii. Fir’ar a dracu de tei și cine i-a inventat, că din pricina mirosului lor se-adună tot felul de gîngănii bîzîitoare care pișcă, înțeapă și zumzăie toată ziua. Să fie albine sălbatice? Habar n-am că nu-s entomolog, dar stupari nu-s prin preajmă, că de-ar fi i-aș alunga. Sau le-aș cere un kil de miere pentru că au folosit teii înfloriți de pe parcela mea. Că m-am săturat să halesc mălai, lobodă și urzici opărite.”
Vîrî caietul sub pernă și închise ochii. În mod normal ațipea, ca orice om sănătos, în circa un sfert de oră dar de data asta îl smulse din somn țivlitul unei păsări de noapte. Se ridică din așternut și ieși în cerdac holbîndu-se în întuneric. Sunetele veneau dintr-un nuc uscat, aflat în capătul grădinii. Se aplecă bîjbîind după o piatră și o zvîrli în direcția nucului. Cîntecul nocturn încetă și omul se culcă din nou dar n-apucă să închidă ochii că auzi din nou, distinct: buhu-hu, buhu-huuu. Ion Jumate nu era superstițios deloc, dar sunetele acelea aveau ceva sinistru, rău prevestitor. Avu un somn agitat, presărat cu episoade nocturne sinistre în care se amestecau cruci funerare, gropi proaspăt săpate și dăngănit funebru de clopote.
Dis-de-dimineață, fără să spele pe obraz, luă o secure și se apropie de nuc. Trudi din greu jumătate de zi, retezînd toate crengile pînă cînd din copac rămase doar un ciot cît statul de palmă.
„ Acu, să te văd unde mai te oploșești, piază-rea!” își spuse satisfăcut consemnînd în jurnal:
„Am tăiat nucul. Umbră nu dădea, nuci nu mai rodea și se cocoțau în el tot felul de lighioane zburătoare sîcîitoare: ciori, mierloi, stăncuțe și ciuhurezi. A fost o activitate utilă. Din lemn am să-mi fac un pat, o măsuță sau niște ustensile de bucătărie, iar surcelele am să le ard la iarnă, cînd o fi ger.”
Seara, însă, cînd închise ochii, cîntecul buhei răsună din nou. De data asta se auzi distinct, mult mai aproape. Sări din așternut și ieși în ogradă. Zburătoarea nocturnă se cocoțase pe acoperișul povîrnit al casei, de acolo se auzea buhuitul. Azvîrli cu pietre dar nu reuși să o alunge, singurul efect obținut fură cîteva țigle sparte.
La ivirea zorilor, Ion Jumate luă o scară și se aburcă pe acoperiș . Nu găsi, însă, semne că vreo pasăre nocturnă ar fi cuibărit acolo. Confecționă din sîrmă și bețe un soi de capcană în care puse drept momeală un șoricel mort, găsit printre sacii cu mălai din pod și așteptă seara. Buha cîntă din nou, parcă și mai sfidătoare. Evenimentul se reflectă în caietul dictando.
„ N-am pus geană pe geană, buha mă ține treaz de trei nopți. Trebuie să mă documentez asupra obiceiurilor bufnițelor. Ce mănîncă, unde își fac cuibul, cum se înmulțesc și cum pot fi stîrpite. ”
Pentru că satul în care locuia, cu excepția celor trei babe care-și duceau traiul de azi pe mîine, era pustiu, iar o bibliotecă sătească nu funcționase niciodată acolo, așa că plecă la oraș și intră într-o internet caffé. Apariția lui produse oarecare rumoare printre clienți, arăta straniu, îmbrăcat într-un cămeșoi de cînepă, desculț și cu un clop de paie pe cap, exact ca un vizitator din secolul nouăsprezece, coborît dintr-o mașină de călătorie temporală. Un tinerel se apropie de el și-l întrebă: „ Moșule, vrei o parolă de acces la wirless? Te costă șapte euro ora, plus o bere din partea casei!”
Ion Jumate îl înjură în gînd și plăti cît i se ceruse dar, în loc să acceseze paginile cu informații despre specia înaripatleor și ordinul Strigiformes se apucă să citească tot felul de bloguri de socializare și saituri de știri. Rămase acolo toată noaptea, pînă cînd localul se goli de clienți, dar tot nu-și ostoi foamea de noutăți.
„ Cum dracu am putut să trăiesc atîta amar de vreme departe de tot ce se petrece în lumea asta? Bine că măcar am curent electric în cocioabă!” își spuse el și intră într-un magazin de electronice. Își cumpără un televizor, cabluri, o antenă parabolică și se întoarse acasă. Sui parabolica pe acoperiș și spre seară avu satisfacția că putea urmări în direct toate programele de știri și toate talk-show-urile care se transmiteau.
Bufnița cîntă din nou, instalată confortabil în calota metalică a antenei parabolice dar el n-o mai luă în seamă. Își petrecu cea mai mare parte din noapte, avid de informațiile proaspete, în fața televizorului, iar a doua zi scrise în jurnal:
„ Omul, primată evoluată, dotată cu sentimente și raționament nu poate trăi fără televizor. Aristotel, Platon, Pascal, Baruch Spinozza, Kant, Hegel și Jung sunt niște tăntălăi, panseurile și teoriile lor nu fac cît o ceapă degerată pe lîngă știrile și dezbaterile lui Gîdea, Mircea Badea, Radu Tudor sau Stoiceasca.”
Bufnița nu-l mai deranja. Seară de seară, cînd o auzea cîntînd, apăsa telecomanda și se scufunda în oceanul informațiilor. În plus, pasărea de noapte se dovedi utilă, căci vîna șoarecii care dădeau tîrcoale sacilor cu porumb din pod.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domn nea Buricea, ai greșit ”ușa”, topicul cu DNA e la un etaj mai jos, acolo unde face Peia spume la gură.Fugi și zbenguiește cu el! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-12 23:29:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doar voi doi va mai zbenguiti pe europeea, mai luati o pauza ca va cade dnaul in cap ! |
|
|
|
Postat
de catre
Mihail Buricea la data de
2018-05-12 18:32:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cu o cameră video în târtiţă. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2018-05-12 18:25:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da, iar buha era șpion prusac, trimis de la Cotroceni să-l urmărească! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-12 18:19:43 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
he he, dar habar n-avea cioflingarul că-n trusa aia de șurubelnițe cu care își instalase parabolica, Soroș îi pitise un microfon. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2018-05-12 17:52:57 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|