|
|
|
|
|
|
|
|
|
Aproape orb, rătăcit |
|
|
Text
postat de
Andrei Ghejan |
|
|
În spatele oglinzii în care se reflectă oglinda
e umbra...
În palma de piatră, ce plutește pe apă,
stă și privește ochiul lui Ra.
Dreapta fiind, o vedem ca fiind stânga;
În stânga ghicim. Atâta știm...
Am vrea să vedem ce-a văzut și Brâncuși:
Clepsidra de bronz și semnele-n stânci
Dansăm în 3 un vals în ritm barbar;
Nici măcar n-avem habar
că nu-i ternar... e scris quaternar.
Spirala rotitoare, carusel ADN-lampion
se zbate între cortex și vise. Nespuse.
Asap, am vrea morțiș să-nghețăm oglinda-n trecut.
Fățiș, ca un făcut, ne bate prezentul în cap,
rânjind obscur, monoton.
.....................................................................
Cu un baston alb, desenat,
din doi, făcut-am unul tachinat - destin amânat
S-o sparg, în sfârșit? Na! de șase plus unu dosit!... Ghinion:
Nu văd nimic, ca un ursit,
o premoniție sumbră: e numai umbră... și eu,
singur și speriat,
același eu, mereu uitat, handicapat
Întreb... aproape orb, rătăcit:
"- La ce-i buna lumea?... doar la ghicit?"
De E=mc2, că asa s-a demonstrat,
Gândind la rece cu temei... că m ba e , ba nu e...,
ia-l tu pe E de-l vrei, eu aleg doar c.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sau poate varianta a treia?
În spatele oglinzii în care se reflectă oglinda
e umbra...
În palma de piatră, ce plutește pe apă,
stă și privește ochiul lui Ra.
Dreapta fiind, o vedem ca fiind stânga;
În stânga ghicim. Atâta știm...
Am vrea să vedem ce-a văzut și Brâncuși:
Clepsidra de bronz și semnele-n stânci
Dansăm în 3 un vals în ritm barbar;
Nici măcar n-avem habar
că nu-i ternar... e scris quaternar.
Spirala rotitoare, carusel ADN,
se zbate între cortex și vise. Nespuse.
Asap,
am vrea morțiș să-nghețăm oglinda-n trecut.
Fățiș, ca un făcut,
drept retur,
ne bate prezentul în cap,
rânjind obscur,
monoton.
Ghinion:
Nu văd nimic, ca un ursit,
șase plus unu dosit
total nelămurit,
mereu o premoniție sumbră:
e numai umbră... și eu,
handicapat,singur și speriat,
cu gândul la Dumnezeu,
poate prea des uitat
.....................................................................
Cu un baston alb, desenat,
o magică baghetă,
din doi, făcut-am unul tachinat,
alchimie-n eprubetă
- destin amânat
Întreb... aproape orb, rătăcit:
"- La ce-i buna lumea?... doar la ghicit?"
De E=mc2, că asa s-a demonstrat,
Gândind la rece cu temei... că m ba e , ba nu e...,
ia-l tu pe E de-l vrei, eu aleg doar c.
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-05-05 15:37:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Să zicem că asta ar fi varianta a doua. Am ținut cont pe cât posibil și de sugestiile dvs, binevenite. Vă mulțumesc pentru interes și pentru varianta trimisă. Sunt convins că încă mai poate fi ajustată, întotdeauna e loc de mai bine. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-05-05 14:11:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Perfect de acord dl Cristescu și va mulțumesc pentru sugestiile cât se poate de binevenite. Mai mult, abia aștept dalta Dvs, sunt convins ca va ieși un text mult mai bun, șlefuit așa cum trebuie. Ard de nerăbdare sa-L citesc și sa fim co-autori la un tablou care s-ar putea sa devină interesant.
Cu stima, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-05-03 14:19:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Valoric vorbind, comentariul bate textul!
Din păcate, în text este prea mult lest. Sunt prea multe explicativisme și sintagme care sugerează o zonă facilă. Născute din propensiunea autorului pentru zona ludică a ghicitorii și a fricii că autorul nu ar înțelege. Ori nu ar avea suficiente hinturi să înțeleagă. Acestea conduc la sufocarea textului, la aglutinarea de sintagme care omoară inefabilul.
De aceea trebuie, nemilos, utilizată o foarfecă poetică. Trebuie cioplit acest text. Trebuie esențializat. Știți viziunea mea: primum non nocere. Dacă sunteți interesat vă pot trimite sau posta o propunere de variantă care ar scoate statuia din textul în care este încorsetată. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-05-03 03:23:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mă simt dator cu un comentariu:
Cândva, anul nu-l mai rețin exact, dar cred că era 1945, doi arheologi (unul englez și unul egiptean) , făcând săpături în zona piramidelor din Egipt, au descoperit un fragment de piatră reprezentând o mână ce avea inscripționate niște semne destul de greu de interpretat, însă chiar în palmă era gravat un ochi ciudat, alungit, asemănator cu ochii reproduși pe diversele statuete găsite ce-l reprezentau mai mult, sau mai puțin simbolic pe RA, motiv pentru care cei doi s-au gândit să boteze piatra, unul: ochiul lui RA și celălalt palma (mâna) lui RA. S-au hotărât să ducă descoperirea la Londra, numai că vasul cu care au plecat a fost torpilat de un submarin nemțesc, iar în timp ce se scufundau, acest fragment de piatră a fost văzut (nu de unul, ci de mai mulți marinari din ambele tabere) plutind pe apă, fiind apoi recuperat. Cumva, această piatră a ajuns și se află și acum la New York într-o colecție particulară, nefiind expusă în niciun muzeu și foarte bine protejată de ochi indiscreți. De ce? Pentru că, se pare, (și există mai multe mărturii în acest sens), că odată ce ții piatra în mână, aceasta îi induce celui ce o ține clarviziuni haotice despre evenimente trecute și viitoare, ca și când ai sparge o barieră a timpului iluzoriu, întocmai ca o penetrare vizuală a unei oglinzi stând în fața altei oglinzi a cărei reflexie infinită ți-ar face imposibilă orice trecere dincolo de ea. Un fel de spațiu captiv al timpului cu cele trei dimensiuni perceptibile (realitatea care ne înconjoară și primitivism totodată) din care evadezi printr-o o a patra dimensiune imperceptibilă (ca o extincție a momentului concomitent cu un culoar nevăzut - ca spațialitate):
Dansăm în 3 un vals în ritm barbar,
Dansăm... și nici măcar n-avem habar
Că nu-i ternar... e scris quaternar.
Pur și simplu, lăsând piatra din mână jos, acest culoar se închide și totul revine la normal: percepțiile alterate de această pseudo-hipnoză, care deși nu te-au părăsit niciodată, își reiau cursul și atribuțiile firești, exact ca și când nimic nu s-a întâmplat, iar aventura de dincolo, care pare că ar fi ținut o veșnicie, de fapt constați că s-a petrecut într-o clipă, cu o viteză fulgerătoare de derulare (ca în fața morții) - și totul ca și când timpul s-ar fi oprit în loc și-și reia cursul odată cu revenirea la realitate. Îți pui evident întrebări, după, (iar asta v-o spun dintr-o experiență personală, referitor la care n-o să intru în amănunte), ce mai e real și ce nu... și tocmai de aceea am folosit ghilimelele, iar tu te simți ca și când te-ai întors dintr-un vis în care ai fost de fapt altul. Nici nu știu cum să explic: un fel de dedublare a ta, numai că sub un ADN modificat mult mai puternic (numai acolo), atât doar că experiența în sine (evadarea) te sfârșește odată reîntors. Senzația, dacă poate fi numită senzație cumulul copleșitor de simțăminte de acolo în comparație cu apatia la care revii în postura de revenit, e atât de contrastantă, încât ar putea fi comparată cu o trezire dintr-o comă absurdă în care ai trăit intens în comă și ai venit să mori aici. Te simți dintr-o dată nu numai singur și speriat, dar efectiv handicapat, ca și când cineva ți-ar fi furat lumina și sufletul. AICI, NU ACOLO! E foarte greu de descris nu numai contrastul amintit, dar și dezamăgirea:
Spirala rotitoare, carusel ADN-lampion
Se zbate-ntre cortex și vise. Nespuse.
Asap, am vrea morțiș să-nghețăm în trecut oglinda
ce ne bate în cap fățiș, rânjind obscur, monoton.
.......................................................................
Cu un baston alb, desenat,
din doi, făcut-am unul tachinat. Înjur de rezultat: destin amânat
Primul impuls pe care îl ai, e să te întorci acolo, ești realmente ofticat că te-ai întors. Îți vine să pleci de tot, spărgând oglinda în urma ta (cu riscul celor 7 ani de ghinion), să nu mai poți să te întorci vreodată (similar unor gânduri sinucigașe aici -6 stiți voi-, dar o dorință aprigă de viață acolo -1-), numai că știind că va fi ultimul tău drum ești prea laș s-o faci, ca un ursit ce te urmărește din umbră, o penitență pe care trebuie s-o faci, acceptându-ți handicapul de a nu vedea adevărata lumină, gonind aici aberant după putere și vină, exact ca un orb rătăcit, complet dezorientat, ce încearcă să-și ghicească drumul:
Nu văd, n-aud nimic, ca un ursit
priveliștea-i sumbră, e numai umbră... și eu,
singur și speriat
același eu, mereu uitat, handicapat
Și-atunci vin și întreb... aproape orb, rătăcit:
"- La ce-i buna lumea?... doar la ghicit?
Când totul în jur este atât de relativ (E=mc pătrat) și viața (m) de fapt este atât de scurtă, în fața opțiunilor (E=putere) și un m efemer, aleg totuși în final și necondiționat de nimic, inclusiv de timp, lumina c:
De E=mc2, că așa s-a demonstrat,
Gândind așa, la rece... că m ba e , ba nu e...,
Ia-l tu pe E, io-l iau pe c.
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-05-03 02:10:29 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Va multumesc de trecere si semn. Stiu ca pare confuz totul, dar, poate o sa gasesc timp sa va povestesc o mica istorioara legata de "RA's stone hand" si-atunci exista o sansa ca cele de mai sus sa capete sens, iar primele impresii sa fie usor pripite. oricum, incantat de vizite. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-05-02 20:39:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e un text aiuristic,sincer,eram convins ca ti-a dictat contulache aburelile astea fara noima
Rudy |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2018-05-02 15:46:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ehhh, domnule Ghejan, dumneata ne duci cu zaharelu, o dai in acronime, acrostihuri, acro-de-alea greu de ghicit dar nu te ridici la dimensiunea sublimului din sublimistica poetrie a lui Contzu, dauruașu noului corent liricos, întors pe dos, de la origini către hăt...pînă colo unde-și priponi mutu iapa și descălecă orbu să găsească Brăila. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-02 15:20:12 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|