|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet XXIX (traducere/adaptare după W. Shakespeare) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Sunt prigonit de semeni și de soartă,
Mi-aștept însingurat și trist sorocul,
Zadarnic bat cu plânsu-n marea poartă
A cerului și îmi blestem norocul;
ÎI pizmuiesc pe cei bogați în vise,
Cei plini de-amici și cei ce au de toate.
Ferice, chiar de-n juru-mi Paradis e,
Să mai ajungă sufletu-mi nu poate.
Gândind la tine, însă, din mormântul
De căinare ies și-ntors la viață
Ridic spre ceruri, mulțumindu-ți, cântul,
Precum o ciocârlie-n dimineață.
Reamintindu-ți dragostea-nțelegi
C-averea ți-este vrednică de regi!
Sonnet XCVII by William Shakespeare
When in disgrace with fortune and men's eyes
I all alone beweep my outcast state,
And trouble deaf heaven with my bootless cries,
And look upon myself, and curse my fate,
Wishing me like to one more rich in hope,
Featured like him, like him with friends possessed,
Desiring this man's art, and that man's scope,
With what I most enjoy contented least;
Yet in these thoughts my self almost despising,
Haply I think on thee, and then my state,
Like to the lark at break of day arising
From sullen earth, sings hymns at heaven's gate;
For thy sweet love remembered such wealth brings
That then I scorn to change my state with kings.
Alte variante:
Nesocotit de oameni și de soartă
Ma plâng de viața fără căpătâi
Stăpânului cel surd, și mi-e deșartă
Credința, iar blestemu-mi stă dintâi
Aș renunța pe loc, fără-ndoială,
La tot ce sunt, ca din virtuți să fur,
Desăvârșind în har și îndrăzneală
Cu farmec nou, destinul meu obscur!
Din fericire, gândul către tine
Mi se îndreapt-o clipă, și urcând
Ca mierla dimineții, din ruine
Un imn spre cer, renasc, înseninând:
Când înțeleg ce dragostea mi-aduce
Mă simt, din cerșetor umil, un duce
Traducere de Radu Stefănescu
Dizgrațiatul sunt,hulit de soartă,
sunt singuraticul ce tulbur,crunt,
cu lacrimile,cerul și mă poartă
în mine gândul pierderii afund.
Cu cei bogați în vise vreau să semăn,
și le-aș deprinde bunul meșteșug
cu care-acum cel mai puțin mă-ngemăn,
eu orice am,departe-s de belșug!
Acestea le gândesc și-mi port disprețul
dar când fără de veste te evoc
sunt ca privighetoarea;cântărețul
suind spre porți de cer un imn de foc.
Bogat sunt,dragoste reamintită
și nu schimb cu a regilor ursită.....
Traducere de Gheorghe Tomozei
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|