|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Maria Prochipiuc |
|
|
Motto: Prezentul e doar astãzi!
Iar mâinele, va fi un ieri.
ÃŽn clipa ce acum moare
Fãgãduieºte-mi ... soare!
Indiferent de valoarea pozitivã sau negativã, în ecuaþia vieþii, clipa gândului se lãþeºte fãrã ca nimic s-o urmeze. Lumea se nãruie în încremenire, iar liniºtea nopþii ( plinã de mistere) se gãseºte dincolo de poezia cuvintelor.
Amintire confuzã a acelei siluete anonime, care se zbate într-un paienjeniº de condiþionãri, acceptate fãrã nici o deliberare, fãrã a mai distinge golurile interioare.
Totul este acoperit , strivit ºi ascuns sub o pânzã imensã de vorbe.
ªi mai spuneai cã totul este perfect!? Am un loc undeva acolo! Unde este acest loc? Mai existã durere? Dar bucurie? Credeam cã îþi cunosc sufletul, dar...
Nu-þi pot cunoaºte sufletul, gândind ca tine.
Mã bucuram cã va fi sãrbãtoare!!!
P.S. [ personale ][ Gânduri ]
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|