|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ninge-mă frumos(cântec mamei) |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
Mi-e sufletul de sare- cât un munte
și dincolo de el o noapte albă,
aș vrea să-mi crească brațe dintr-o iarbă,
să te cuprind prin cele mai mărunte
neliniști și visări de iarnă cruntă,
sonorități și ape în vibrații,
să nu existe drum, nici constelații,
să te cuprind așa cum ești, căruntă.
Magia dintr-o dată să se-ntâmple
și dincolo de toate, lângă mine,
să ai răbdare- cerul să se-ncline
și să-mi așterni omătul peste tâmple.
Câte cuvinte-n urmă-or să ne vină
să le păstrăm în igluuri de gheață
hai, ninge-mă frumos, ca-n altă viață,
și moartea să se-aștearnă albă, lină...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|